Codul civil - TITLUL XI

    TITLUL XI

    Privilegiile şi garanţiile reale

 

    CAPITOLUL I

    Dispoziţii generale

 

    ART. 2323

    Domeniul de aplicare

    Prezentul titlu reglementează privilegiile, precum şi garanţiile reale destinate să asigure îndeplinirea unei obligaţii patrimoniale.

    ART. 2324

    Garanţia comună a creditorilor

    (1) Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi.

    (2) Nu pot face obiectul garanţiei prevăzute la alin. (1) bunurile insesizabile.

    (3) Creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.

    (4) Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă. Aceşti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului.

    ART. 2325

    Limitarea drepturilor creditorului

    Debitorul şi creditorul pot conveni să limiteze dreptul creditorului de a urmări bunurile care nu îi sunt ipotecate.

    ART. 2326

    Egalitatea creditorilor

    (1) Preţul bunurilor debitorului se împarte între creditori proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia, afară de cazul în care există între ei cauze de preferinţă ori convenţii cu privire la ordinea îndestulării lor.

    (2) Creditorii care au acelaşi rang au deopotrivă drept la plată, proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia dintre ei.

    ART. 2327

    Cauzele de preferinţă

    Cauzele de preferinţă sunt privilegiile, ipotecile şi gajul.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2328

    Preferinţa acordată statului

    Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale. O asemenea preferinţă nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terţi.

    ART. 2329

    Clauzele de insesizabilitate

    (1) Condiţiile cerute pentru validitatea clauzelor de inalienabilitate se aplică în mod corespunzător clauzelor prin care se stipulează insesizabilitatea unui bun.

    (2) Toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt insesizabile.

    (3) Pentru a fi opozabile terţilor, clauzele de insesizabilitate trebuie înscrise în registrele de publicitate mobiliară sau, după caz, imobiliară.

    ART. 2330

    Strămutarea garanţiei

    (1) Dacă bunul grevat a pierit ori a fost deteriorat, indemnizaţia de asigurare sau, după caz, suma datorată cu titlu de despăgubire este afectată la plata creanţelor privilegiate sau ipotecare, după rangul lor.

    (2) Sunt afectate plăţii aceloraşi creanţe sumele datorate în temeiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau cu titlu de despăgubire pentru îngrădiri ale dreptului de proprietate stabilite prin lege.

    ART. 2331

    Procedura strămutării garanţiei

    (1) Sumele datorate cu titlu de indemnizaţie de asigurare sau despăgubirea se consemnează într-un cont bancar distinct purtător de dobânzi pe numele asiguratului, al celui prejudiciat sau, după caz, al expropriatului şi la dispoziţia creditorilor care şi-au înscris garanţia în registrele de publicitate.

    (2) Debitorul nu poate dispune de aceste sume până la stingerea tuturor creanţelor garantate decât cu acordul tuturor creditorilor ipotecari ori privilegiaţi. El are însă dreptul să perceapă dobânzile.

    (3) În lipsa acordului părţilor, creditorii îşi pot satisface creanţele numai potrivit dispoziţiilor legale privitoare la executarea ipotecilor.

    ART. 2332

    Opţiunea asigurătorului

    (1) Prin contractul de asigurare, asigurătorul poate să îşi rezerve dreptul de a repara, reface sau înlocui bunul asigurat.

    (2) Asigurătorul va notifica intenţia de a exercita acest drept creditorilor care şi-au înscris garanţia în registrele de publicitate, în termen de 30 de zile de la data la care a cunoscut producerea evenimentului asigurat.

    (3) Titularii creanţelor garantate pot cere plata indemnizaţiei de asigurare în termen de 30 de zile de la data primirii notificării.

 

    CAPITOLUL II

    Privilegiile

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii comune

 

    ART. 2333

    Noţiune

    (1) Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale.

    (2) Privilegiul este indivizibil.

    ART. 2334

    Opozabilitatea privilegiilor

    Privilegiile sunt opozabile terţilor fără să fie necesară înscrierea lor în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel.

    ART. 2335

    Prioritatea creanţelor privilegiate faţă de celelalte creanţe

    Creditorul privilegiat este preferat celorlalţi creditori, chiar dacă drepturile acestora s-au născut ori au fost înscrise mai înainte.

    ART. 2336

    Rangul privilegiilor între ele

    (1) Rangul privilegiilor se stabileşte prin lege.

    (2) Privilegiile reglementate în prezentul capitol sunt preferate privilegiilor create, fără indicarea rangului, prin legi speciale.

    ART. 2337

    Stingerea privilegiilor

    Dacă prin lege nu se prevede altfel, privilegiile se sting odată cu obligaţia garantată.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Privilegiile generale şi privilegiile speciale

 

    ART. 2338

    Privilegiile generale

    Privilegiile asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului se stabilesc şi se exercită în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

    ART. 2339

    Privilegiile speciale

    (1) Creanţele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt următoarele:

1. a) creanţa vânzătorului neplătit pentru preţul bunului mobil vândut unei persoane fizice este privilegiată cu privire la bunul vândut, cu excepţia cazului în care cumpărătorul dobândeşte bunul pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi;
2. b) creanţa celui care exercită un drept de retenţie este privilegiată cu privire la bunul asupra căruia se exercită dreptul de retenţie, atât timp cât acest drept subzistă.

    (2) În caz de concurs, privilegiile se exercită în ordinea prevăzută la alin. (1). Orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

    ART. 2340

    Stingerea privilegiului special

    Dacă prin lege nu se prevede altfel, privilegiul special se stinge prin înstrăinarea, transformarea sau pieirea bunului. Dispoziţiile art. 2.337 rămân aplicabile.

    ART. 2341

    Strămutarea privilegiului vânzătorului

    Atunci când cumpărătorul vinde la rândul său bunul, privilegiul menţionat la art. 2.339 alin. (1) lit. a) se exercită asupra bunului revândut, chiar dacă preţul celei de-a doua vânzări este încă neplătit de cel de-al doilea cumpărător, cu preferinţă faţă de privilegiul de care s-ar bucura primul cumpărător.

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Concursul privilegiilor între ele şi concursul dintre privilegii şi ipoteci

 

    ART. 2342

    Concursul cauzelor de preferinţă

    (1) În caz de concurs între privilegii sau între acestea şi ipoteci, creanţele se satisfac în ordinea următoare:

1. creanţele privilegiate asupra unor bunuri mobile, prevăzute la art. 2.339;
2. creanţele garantate cu ipotecă sau gaj.

    (2) Creditorul care beneficiază de un privilegiu special este preferat titularului unei ipoteci mobiliare perfecte dacă îşi înscrie privilegiul la arhivă înainte ca ipoteca să fi devenit perfectă. Tot astfel, creditorul privilegiat este preferat titularului unei ipoteci imobiliare dacă îşi înscrie privilegiul în cartea funciară mai înainte ca ipoteca să fi fost înscrisă.

 

    CAPITOLUL III

    Ipoteca

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale

 

• 1. Dispoziţii comune

    ART. 2343

    Noţiune

    Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii.

    ART. 2344

    Caracterele juridice

    Ipoteca este, prin natura ei, accesorie şi indivizibilă. Ea subzistă cât timp există obligaţia pe care o garantează şi poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra fiecărei părţi din acestea, chiar şi în cazurile în care proprietatea este divizibilă sau obligaţiile sunt divizibile.

    ART. 2345

    Drepturile creditorului ipotecar

    (1) Dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece.

    (2) Creditorul ipotecar are dreptul de a-şi satisface creanţa, în condiţiile legii, înaintea creditorilor chirografari, precum şi înaintea creditorilor de rang inferior.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2346

    Opozabilitatea ipotecii

    Dacă prin lege nu se prevede altfel, ipoteca nu este opozabilă terţilor decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate.

    ART. 2347

    Operaţiunile asimilate

    (1) Contractele care au ca efect conservarea sau constituirea unui drept asupra unui bun pentru a asigura executarea unei obligaţii, oricare ar fi numărul, natura sau denumirea lor, nu sunt opozabile terţilor care au dobândit drepturi cu privire la acel bun decât dacă sunt înscrise în registrele de publicitate, potrivit regulilor stabilite pentru ipoteci.

    (2) Sunt asimilate astfel ipotecilor clauzele de rezervă a proprietăţii, pactele de răscumpărare ori cesiunile de creanţă încheiate în scop de garanţie.

    (3) Dispoziţiile prezentului capitol privind ordinea de preferinţă şi executarea ipotecilor se aplică în mod corespunzător contractelor prevăzute la alin. (1).

    ART. 2348

    Excepţiile

    Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică cesiunii drepturilor succesorale şi cesiunii drepturilor de proprietate intelectuală.

    ART. 2349

    Izvoarele ipotecii

    (1) Ipoteca poate fi instituită numai în condiţiile legii şi cu respectarea formalităţilor prevăzute de lege.

    (2) Ipoteca poate fi convenţională sau legală.

 

• 2. Obiectul şi întinderea ipotecii

    ART. 2350

    Obiectul ipotecii

    (1) Ipoteca poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale.

    (2) Ea poate greva bunuri determinate ori determinabile sau universalităţi de bunuri.

    ART. 2351

    Bunurile inalienabile sau insesizabile

    (1) Bunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate.

    (2) Ipotecarea bunurilor inalienabile sau insesizabile va fi valabilă ca ipotecă asupra unui bun viitor, în situaţiile în care bunul în cauză este afectat de o inalienabilitate sau insesizabilitate convenţională.

    ART. 2352

    Ipoteca nudei proprietăţi

    Ipoteca nudei proprietăţi se extinde asupra proprietăţii depline la stingerea dezmembrămintelor.

    ART. 2353

    Ipoteca unei cote-părţi indivize

    (1) Dacă în urma partajului sau a unui alt act constitutiv ori translativ de drepturi constituitorul păstrează vreun drept asupra unei părţi materiale din bun, ipoteca ce fusese constituită asupra unei cote-părţi indivize din dreptul asupra bunului se strămută de drept asupra părţii respective din bun, însă numai în limita valorii cotei-părţi indivize.

    (2) În caz contrar, ipoteca se strămută de drept asupra sumelor cuvenite constituitorului. Dispoziţiile art. 2.331 se aplică în mod corespunzător.

    ART. 2354

    Întinderea creanţei ipotecare

    Ipoteca garantează cu acelaşi rang capitalul, dobânzile, comisioanele, penalităţile şi cheltuielile rezonabile făcute cu recuperarea sau conservarea bunului.

    ART. 2355

    Extinderea ipotecii prin accesiune

    (1) Ipoteca se extinde asupra bunurilor care se unesc prin accesiune cu bunul grevat.

    (2) Ipoteca mobiliară se menţine asupra bunului rezultat din transformarea bunului grevat şi se strămută asupra celui creat prin contopirea sau unirea bunului grevat cu alte bunuri. Cel care dobândeşte prin accesiune bunul astfel creat este ţinut de ipotecă.

    ART. 2356

    Bunurile mobile accesorii unui imobil

    (1) Bunurile mobile care, fără a-şi pierde individualitatea, devin accesorii ale unui imobil pot fi ipotecate fie odată cu imobilul, fie separat.

    (2) Ipoteca mobiliară continuă să greveze bunul chiar şi după ce acesta devine accesoriul unui imobil. Ipoteca mobiliară se stinge însă cu privire la materialele de construcţie sau alte asemenea bunuri încorporate într-o construcţie sau într-o altă amelioraţiune a unui teren.

    ART. 2357

    Ipoteca asupra unei universalităţi de bunuri

    (1) Ipoteca asupra unei universalităţi de bunuri se întinde asupra tuturor bunurilor cuprinse în aceasta.

    (2) Ipoteca se menţine asupra universalităţii de bunuri, chiar şi atunci când bunurile cuprinse în aceasta au pierit, dacă debitorul le înlocuieşte într-un interval rezonabil, ţinând cont de cantitatea şi natura bunurilor.

    ART. 2358

    Cesiunea ipotecii

    (1) Dreptul de ipotecă sau rangul acesteia poate fi cedat separat de creanţa pe care o garantează numai atunci când suma pentru care este constituită ipoteca este determinată în actul constitutiv.

    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), cesiunea se face prin act încheiat în formă scrisă între creditorul ipotecar cedent şi creditorul cesionar, cu înştiinţarea debitorului.

    (3) Dispoziţiile în materie de carte funciară sau, după caz, cele care privesc opozabilitatea faţă de terţi a ipotecii mobiliare rămân aplicabile.

    ART. 2359

    Garanţiile asupra navelor şi aeronavelor

    Garanţiile reale asupra navelor şi aeronavelor se reglementează prin legi speciale.

 

• 3. Efectele ipotecii faţă de terţi

    ART. 2360

    Dreptul de urmărire al creditorului ipotecar

    Creditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat în orice mână ar trece, fără a ţine seama de drepturile reale constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii sale.

    ART. 2361

    Efectele ipotecii faţă de dobânditorul bunului

    (1) Cel care dobândeşte un bun ipotecat răspunde cu acel bun pentru toate datoriile ipotecare. Dobânditorul bunului ipotecat se bucură şi, după caz, este ţinut de toate termenele de plată de care beneficiază sau este ţinut şi debitorul obligaţiei ipotecare.

    (2) Dacă dobânditorul bunului ipotecat nu stinge creanţa ipotecară, creditorul poate începe urmărirea silită asupra bunului, în condiţiile legii.

    ART. 2362

    Drepturile reale anterioare ale terţului dobânditor

    Atunci când creditorul ipotecar urmăreşte şi vinde bunul dobândit de un terţ de la cel care a constituit ipoteca, drepturile reale principale pe care terţul le avea asupra bunului anterior dobândirii proprietăţii renasc cu rangul lor originar de drept sau, după caz, prin reînscriere în cartea funciară.

    ART. 2363

    Regresul dobânditorului care a plătit datoria

    Terţul dobânditor care a plătit datoria ipotecară sau care a suportat executarea se poate întoarce împotriva celui de la care a primit bunul pentru a fi despăgubit, în condiţiile dreptului comun.

    ART. 2364

    Conservarea acţiunii personale

    Dispoziţiile prezentei secţiuni nu exclud dreptul creditorului ipotecar de a-l urmări pe cel ţinut personal pentru plata creanţei ori de a urmări produsele bunului ipotecat atunci când legea o permite.

 

• 4. Ipotecile convenţionale

    ART. 2365

    Dreptul de a ipoteca

    Ipoteca convenţională poate fi constituită numai de titularul dreptului ce urmează a fi ipotecat şi care are capacitatea de a dispune de acesta.

    ART. 2366

    Constituitorul ipotecii

    Ipoteca convenţională poate fi constituită de debitorul obligaţiei garantate sau de un terţ.

    ART. 2367

    Ipoteca unui drept anulabil sau condiţional

    Cel ce are asupra bunului un drept anulabil ori afectat de o condiţie nu poate consimţi decât o ipotecă supusă aceleiaşi nulităţi sau condiţii.

    ART. 2368

    Ipoteca asupra unei universalităţi de bunuri

    Ipoteca convenţională asupra unei universalităţi de bunuri mobile sau imobile, prezente ori viitoare, corporale sau incorporale nu poate fi consimţită decât cu privire la bunurile afectate activităţii unei întreprinderi.

    ART. 2369

    Obligaţiile garantate

    Ipoteca convenţională poate garanta îndeplinirea obligaţiilor de orice fel.

    ART. 2370

    Obligaţiile viitoare sau eventuale

    Atunci când garantează îndeplinirea unei obligaţii viitoare, ipoteca dobândeşte rang din momentul înscrierii în registrele de publicitate.

    ART. 2371

    Garanţia constituită în avans

    (1) În cazul în care este constituită pentru a garanta plata unei sume de bani, ipoteca este valabilă, chiar dacă, la momentul constituirii, debitorul nu a primit sau a primit doar în parte prestaţia în considerarea căreia a constituit ipoteca.

    (2) Dacă însă creditorul refuză să dea sumele pe care s-a angajat să le pună la dispoziţie şi în considerarea cărora ipoteca a fost constituită, debitorul poate obţine reducerea sau desfiinţarea ipotecii, pe cheltuiala creditorului, plătindu-i acestuia sumele atunci datorate. Creditorul datorează însă daune-interese.

    ART. 2372

    Conţinutul contractului de ipotecă

    (1) Ipoteca convenţională nu este valabilă decât dacă suma pentru care este constituită se poate determina în mod rezonabil în temeiul actului de ipotecă.

    (2) Sub sancţiunea nulităţii, contractul de ipotecă trebuie să identifice constituitorul şi creditorul ipotecar, să arate cauza obligaţiei garantate şi să facă o descriere suficient de precisă a bunului ipotecat.

    (3) Stipulaţia potrivit căreia ipoteca poartă asupra tuturor bunurilor debitorului sau asupra tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale acestuia nu constituie o descriere suficient de precisă în sensul alin. (2).

    ART. 2373

    Drepturile constituitorului

    Cel care a constituit ipoteca este liber să folosească, să administreze şi să dispună de bunul grevat, însă cu îndatorirea de a nu vătăma drepturile creditorului ipotecar.

    ART. 2374

    Îndatoririle celui care a constituit ipoteca

    Constituitorul nu poate distruge ori deteriora bunul grevat şi nici nu îi poate diminua în mod substanţial valoarea decât dacă această distrugere, deteriorare ori diminuare a valorii survine în cursul unei utilizări normale a bunului sau în caz de necesitate.

    ART. 2375

    Daunele-interese

    Creditorul poate cere, în limita creanţei sale ipotecare, daune-interese pentru prejudiciile suferite prin distrugerea, deteriorarea ori diminuarea valorii bunului grevat, chiar şi atunci când creanţa sa nu este lichidă ori exigibilă. Daunele-interese plătite astfel creditorului se impută asupra creanţei ipotecare.

    ART. 2376

    Clauza de inalienabilitate

    Actele de dispoziţie asupra bunului ipotecat sunt valabile chiar dacă dobânditorul bunului cunoaşte stipulaţia din contractul de ipotecă ce interzice transferul sau declară că acest transfer este echivalent cu neîndeplinirea obligaţiei garantate.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Ipoteca imobiliară

 

• 1. Constituirea ipotecii imobiliare

    ART. 2377

    Înscrierea în cartea funciară

    (1) Ipoteca asupra unui bun imobil se constituie prin înscriere în cartea funciară.

    (2) Ipoteca asupra unei universalităţi de bunuri nu grevează bunurile imobile cuprinse în aceasta decât din momentul înscrierii ipotecii în cartea funciară cu privire la fiecare dintre imobile.

    ART. 2378

    Forma contractului

    (1) Contractul de ipotecă se încheie în formă autentică de către notarul public, sub sancţiunea nulităţii absolute.

    (2) Ipoteca asupra bunurilor unei persoane juridice poate fi consimţită în virtutea puterilor conferite în urma deliberărilor sau a împuternicirilor întocmite sub semnătură privată, în conformitate cu regulile din actul constitutiv privitoare la reprezentare.

    ART. 2379

    Obiectul ipotecii imobiliare

    (1) Se pot ipoteca:

1. a) imobilele cu accesoriile lor;
2. b) uzufructul acestor imobile şi accesoriile;
3. c) cotele-părţi din dreptul asupra imobilelor;
4. d) dreptul de superficie.

    (2) Ipoteca ce poartă asupra chiriilor sau arenzilor prezente şi viitoare produse de un imobil, precum şi asupra indemnizaţiilor plătite în temeiul unor contracte de asigurare cu privire la plata acestor chirii sau arenzi se supune regulilor publicităţii imobiliare.

    ART. 2380*)

    Ipoteca asupra unei construcţii viitoare

    Ipoteca asupra unor construcţii viitoare nu poate fi intabulată, ci numai înscrisă provizoriu în cartea funciară, în condiţiile legii.

#CIN

    *) Conform art. 1 alin. (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Noua casă", cu modificările ulterioare, prevederile art. 2.380 din Legea nr. 287/2009, republicată, nu se aplică ipotecilor instituite pentru garantarea creditelor pentru construirea de locuinţe în cadrul Programului.

 

#B

    ART. 2381

    Înscrierea ipotecii

    Ipoteca se poate înscrie fie numai asupra unui imobil în întregul său, fie numai asupra cotei-părţi din dreptul asupra imobilului.

    ART. 2382

    Extinderea ipotecii asupra amelioraţiunilor

    Ipoteca se întinde, fără nicio altă formalitate, asupra construcţiilor, îmbunătăţirilor şi accesoriilor imobilului, chiar dacă acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii.

    ART. 2383

    Extinderea ipotecii asupra fructelor imobilului

    (1) Ipoteca se extinde asupra fructelor naturale şi industriale ale imobilului ipotecat produse după notarea începerii urmăririi silite sau, după caz, după notarea deschiderii procedurii insolvenţei.

    (2) Dreptul de ipotecă se extinde de la aceeaşi dată şi asupra chiriilor şi arenzilor imobilului dat în locaţiune. Acest drept este opozabil locatarilor numai din momentul comunicării notării începerii urmăririi silite, respectiv al comunicării notării deschiderii procedurii insolvenţei, în afară de cazul în care acestea au fost cunoscute pe altă cale.

    (3) Actele încheiate de proprietar cu privire la veniturile neajunse la scadenţă sau urmărirea acestora de alţi creditori nu sunt opozabile creditorului ipotecar după notarea începerii urmăririi silite, cu excepţia cazului în care aceste acte au fost notate în cartea funciară înainte de notarea începerii urmăririi silite.

 

• 2. Drepturile şi obligaţiile părţilor

    ART. 2384

    Clauzele de inalienabilitate

    (1) Actele de dispoziţie asupra imobilului ipotecat sunt valabile chiar dacă cel care a dobândit bunul cunoaşte stipulaţia din contractul de ipotecă ce interzice asemenea acte sau declară că încheierea lor este echivalentă cu neîndeplinirea obligaţiei.

    (2) Clauzele care impun debitorului plata anticipată şi imediată la cerere a obligaţiei garantate sau plata vreunei alte obligaţii prin faptul constituirii unei alte garanţii asupra aceluiaşi bun se consideră nescrise.

    ART. 2385

    Antihreza

    Clauza prin care creditorul ipotecar este autorizat ca, până la data începerii executării, să posede imobilul ipotecat sau să îşi însuşească fructele ori veniturile acestuia se consideră nescrisă.

 

• 3. Ipotecile legale

    ART. 2386

    Creanţele care beneficiază de ipotecă legală

    În afara altor cazuri prevăzute de lege, beneficiază de ipotecă legală:

1. vânzătorul, asupra bunului imobil vândut, pentru preţul datorat; această dispoziţie se aplică şi în cazul schimbului cu sultă sau al dării în plată cu sultă în folosul celui care înstrăinează, pentru plata sultei datorate;
2. promitentul achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta având ca obiect un imobil înscris în cartea funciară, asupra imobilului respectiv, pentru restituirea sumelor plătite în contul acestuia;
3. cel care a împrumutat o sumă de bani pentru dobândirea unui imobil, asupra imobilului astfel dobândit, pentru restituirea împrumutului;
4. cel care a înstrăinat un imobil în schimbul întreţinerii, asupra imobilului înstrăinat, pentru plata rentei în bani corespunzătoare întreţinerii neexecutate; dreptul de proprietate al debitorului întreţinerii nu se va înscrie în cartea funciară decât odată cu această ipotecă, dispoziţiile art. 2.249 aplicându-se în mod corespunzător;
5. coproprietarii, pentru plata sultelor sau a preţului datorat de coproprietarul adjudecatar al imobilului ori pentru garantarea creanţei rezultând din evicţiune, asupra imobilelor ce au revenit coproprietarului ţinut de o atare obligaţie;
6. arhitecţii şi antreprenorii care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat;
7. legatarii cu titlu particular, asupra imobilelor din moştenire cuvenite celui obligat la executarea legatului, pentru plata acestuia.

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Ipoteca mobiliară

 

• 1. Dispoziţii generale

 

1. Constituirea ipotecii

    ART. 2387

    Constituirea şi eficacitatea ipotecii

    Ipoteca mobiliară se constituie prin încheierea contractului de ipotecă, însă ea produce efecte de la data la care obligaţia garantată ia naştere, iar constituitorul dobândeşte drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate.

    ART. 2388

    Forma contractului de ipotecă

    Contractul prin care se constituie o ipotecă mobiliară se încheie în formă autentică sau sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute.

    ART. 2389*)

    Obiectul ipotecii mobiliare

    Se pot ipoteca:

1. a) creanţe băneşti născute din contractul de vânzare, contractul de locaţiune sau orice alt act încheiat cu privire la un bun, cele rezultate dintr-un contract de asigurare, cele născute în considerarea asumării unei obligaţii sau a constituirii unei garanţii, a folosirii unei cărţi de credit ori de debit ori a câştigării unui premiu la o loterie sau alte jocuri de noroc organizate în condiţiile legii;
2. b) creanţe constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purtător;
3. c) conturi bancare;
4. d) acţiuni şi părţi sociale, valori mobiliare şi alte instrumente financiare;
5. e) drepturi de proprietate intelectuală şi orice alte bunuri incorporale;
6. f) petrolul, gazul natural şi celelalte resurse minerale care urmează a fi extrase;
7. g) efectivele de animale;
8. h) recoltele care urmează a fi culese;
9. i) pădurile care urmează a fi tăiate;
10. j) bunurile corporale care fac obiectul unui contract de locaţiune, care sunt deţinute în vederea vânzării, închirierii ori furnizării în temeiul unui contract de prestări de servicii, care sunt furnizate în temeiul unui contract de prestări de servicii, precum şi materia primă şi materialele destinate a fi consumate sau prelucrate în exploatarea unei întreprinderi, produsele în curs de fabricaţie şi produsele finite;
11. k) echipamentele, instalaţiile şi orice alte bunuri destinate să servească în mod durabil exploatării unei întreprinderi;
12. l) orice alte bunuri mobile, corporale sau incorporale.

#CIN

    *) Derogări de la prevederile art. 2389 au fost acordate prin:

    - art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 101/2020 privind unele măsuri pentru implementarea proiectelor cu finanţare din fonduri europene în vederea evitării riscului de dezangajare pentru perioada de programare 2014 - 2020 (#M31).

    Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct. D.10 din nota D de la sfârşitul textului actualizat.

 

#B

    ART. 2390

    Ipoteca instrumentelor financiare

    (1) Ipoteca asupra instrumentelor financiare se constituie conform regulilor pieţei pe care acestea sunt tranzacţionate.

    (2) Ipoteca asupra acţiunilor sau părţilor sociale ale unei societăţi comerciale se constituie potrivit regulilor stabilite prin lege specială.

    ART. 2391

    Descrierea bunului ipotecat

    (1) Contractul de ipotecă trebuie să cuprindă o descriere suficient de precisă a bunului grevat.

    (2) Descrierea este suficient de precisă, chiar dacă bunul nu este individualizat, în măsura în care permite în mod rezonabil identificarea acestuia.

    (3) Descrierea se poate face prin întocmirea unei liste a bunurilor mobile ipotecate, prin determinarea categoriei din care acestea fac parte, prin indicarea cantităţii, prin stabilirea unei formule de determinare şi prin orice altă modalitate care permite în mod rezonabil identificarea bunului mobil ipotecat.

    (4) Atunci când ipoteca poartă asupra unei universalităţi, contractul trebuie să descrie natura şi conţinutul acesteia.

    (5) Stipulaţia potrivit căreia ipoteca grevează toate bunurile mobile sau toate bunurile mobile prezente şi viitoare ale constituitorului nu constituie o descriere suficient de precisă în sensul alin. (1).

    (6) Dacă ipoteca poartă asupra unui cont bancar, acesta trebuie individualizat în mod distinct în contractul de ipotecă.

    ART. 2392

    Extinderea ipotecii asupra produselor

    (1) Ipoteca se extinde asupra fructelor şi productelor bunului mobil ipotecat, precum şi asupra tuturor bunurilor primite de constituitor în urma unui act de administrare ori de dispoziţie încheiat cu privire la bunul mobil ipotecat.

    (2) Se consideră, de asemenea, a fi un produs al bunului mobil ipotecat orice bun care îl înlocuieşte sau în care trece valoarea acestuia.

    ART. 2393

    Înstrăinarea bunului ipotecat

    (1) Cel care achiziţionează un bun în cursul obişnuit al activităţii unei întreprinderi care înstrăinează bunuri de acelaşi fel dobândeşte bunul liber de ipotecile constituite de înstrăinător, chiar dacă ipoteca este perfectă, iar dobânditorul cunoaşte existenţa acesteia.

    (2) În acest caz, ipoteca se strămută asupra preţului sau altor bunuri rezultate din înstrăinarea bunului ipotecat.

 

1. Drepturile şi obligaţiile părţilor

    ART. 2394

    Dreptul de inspecţie

    Creditorul ipotecar are dreptul să inspecteze bunul ipotecat. El este însă dator să nu stânjenească activitatea celui care deţine bunul ipotecat.

    ART. 2395

    Dreptul de a culege fructele bunului ipotecat

    Stipulaţia prin care creditorul ipotecar îşi rezervă dreptul să îşi însuşească produsele bunului ipotecat în contul creanţei nu este valabilă decât dacă stabileşte în mod detaliat condiţiile şi proporţia în care urmează a se reduce creanţa garantată în urma exercitării acestui drept.

    ART. 2396

    Exigibilitatea anticipată

    (1) Creditorul ipotecar are dreptul să considere exigibilă creanţa garantată şi să execute ipoteca în cazul în care constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului ipotecat sau alte fapte, imputabile debitorului, de natură să facă dificilă sau imposibilă executarea ipotecii, astfel cum aceste fapte sunt determinate prin contractul de ipotecă.

    (2) Creditorul poate să exercite dreptul prevăzut la alin. (1) numai dacă are temeiuri rezonabile să creadă că bunul ipotecat este pe cale de a fi pus în pericol sau că există posibilitatea ca executarea obligaţiei să fie împiedicată.

    (3) Clauzele care impun debitorului plata anticipată şi imediată la cerere a obligaţiei garantate sau plata vreunei alte obligaţii prin faptul constituirii unei alte garanţii asupra aceluiaşi bun se consideră nescrise.

    ART. 2397

    Declaraţiile privitoare la ipotecă

    (1) Constituitorul are dreptul să adreseze creditorului ipotecar o cerere scrisă prin care să solicite acestuia:

1. a) să emită o declaraţie cu privire la valoarea rămasă din creanţa garantată prin ipotecă;
2. b) să confirme ori, după caz, să rectifice lista bunurilor care, în opinia debitorului, fac obiectul ipotecii;
3. c) să confirme ori, după caz, să rectifice valoarea creanţei care, în opinia debitorului, mai este garantată prin ipotecă la o anumită dată.

    (2) Creditorul este obligat să comunice debitorului, în termen de 15 zile de la primirea cererii prevăzute la alin. (1), după caz:

1. a) o declaraţie scrisă prin care indică suma rămasă a fi garantată prin ipotecă;
2. b) confirmarea sau rectificarea declaraţiei debitorului privitoare la bunurile grevate şi la suma rămasă;
3. c) o declaraţie potrivit căreia nu mai este titularul ipotecii, indicând totodată numele şi adresa succesorului său în drepturi.

    (3) Debitorul are dreptul să obţină în mod gratuit o asemenea declaraţie la fiecare 6 luni.

    (4) Creditorul poate să ceară debitorului rambursarea costurilor rezonabile ocazionate de emiterea declaraţiei unei solicitări suplimentare faţă de cea prevăzută la alin. (3).

 

• 2. Ipotecile asupra creanţelor

 

1. Dispoziţii comune

    ART. 2398

    Obiectul ipotecii

    Ipoteca poate să aibă ca obiect fie una sau mai multe creanţe, fie o universalitate de creanţe.

    ART. 2399

    Întinderea ipotecii asupra unei universalităţi de creanţe

    Ipoteca asupra unei universalităţi de creanţe nu cuprinde creanţele născute din înstrăinarea bunurilor debitorului ca urmare a exercitării drepturilor unui terţ şi nici creanţele născute din contractele de asigurare încheiate de debitor cu privire la bunurile sale.

    ART. 2400

    Notificarea debitorului creanţei ipotecate

    (1) Creditorul ipotecar nu poate cere plata decât după ce comunică în scris debitorului acesteia existenţa ipotecii, creanţa ipotecată, suma datorată, locul şi modalitatea de plată.

    (2) Acceptarea ipotecii de către debitorul creanţei ipotecate, făcută prin act scris, produce aceleaşi efecte.

    ART. 2401

    Plata creanţei grevate de ipotecă

    (1) Debitorul nu se poate libera decât plătind creditorului ipotecar în modul indicat în comunicare.

    (2) Cu toate acestea, debitorul creanţei afectate de ipotecă poate plăti constituitorului dacă creditorul ipotecar nu îi comunică dovada ipotecii în termen de 15 zile de la data la care i s-a solicitat în scris acest lucru.

    (3) Dovada ipotecii se poate face fie cu copia certificată de pe contractul de ipotecă, fie cu o copie a avizului de ipotecă.

    ART. 2402

    Ipoteca unei creanţe garantate cu ipotecă

    Ipoteca ce poartă asupra unei creanţe care este garantată, la rândul său, cu o ipotecă mobiliară sau imobiliară trebuie înscrisă în arhivă. De asemenea, creditorul în favoarea căruia s-a ipotecat creanţa trebuie să remită debitorului acestei creanţe o copie a avizului de ipotecă.

 

1. Drepturile şi obligaţiile părţilor

    ART. 2403

    Acţiunile împotriva debitorului creanţei grevate

    Atât constituitorul ipotecii, cât şi creditorul ipotecar pot intenta acţiuni împotriva debitorului creanţei care face obiectul ipotecii, însă cu îndatorirea de a-l introduce pe celălalt în cauză.

    ART. 2404

    Drepturile creditorului ipotecar

    Creditorul ipotecar poate percepe, la scadenţa creanţei ipotecate, capitalul, dobânzile şi celelalte sume pe care aceasta le produce şi eliberează debitorului creanţei afectate de ipotecă chitanţă pentru sumele primite. O copie de pe această chitanţă va fi trimisă constituitorului ipotecii.

    ART. 2405

    Imputarea sumelor percepute

    În lipsă de stipulaţie contrară, creditorul impută sumele percepute asupra creanţei sale, chiar neajunsă la scadenţă, potrivit regulilor stabilite pentru imputaţia plăţilor.

    ART. 2406

    Perceperea sumelor de cel care a constituit ipoteca

    (1) Prin actul constitutiv al ipotecii, creditorul ipotecar poate încuviinţa celui care a constituit ipoteca să perceapă, la scadenţă, capitalul, dobânzile şi celelalte sume cuvenite în temeiul creanţei ipotecate.

    (2) Creditorul ipotecar poate retrage oricând această încuviinţare, cu îndatorirea de a-i notifica în scris pe cel care a constituit ipoteca şi pe debitorul creanţei ipotecate.

    ART. 2407

    Urmărirea sumelor neplătite

    Creditorul ipotecar nu este ţinut el însuşi să recupereze în justiţie sumele neplătite de debitorul creanţei ipotecate. El este însă dator să îl informeze de îndată pe cel care a constituit ipoteca cu privire la orice nereguli la plata sumelor datorate de către debitorul creanţei ipotecate.

    ART. 2408

    Remiterea diferenţei

    Creditorul ipotecar este obligat să remită debitorului său sumele încasate care depăşesc cuantumul capitalului creanţei ipotecate, al dobânzilor şi al cheltuielilor. Orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

 

• 3. Perfectarea ipotecilor mobiliare

    ART. 2409

    Ipotecile mobiliare perfecte

    (1) Ipoteca este perfectă atunci când produce efecte potrivit dispoziţiilor art. 2.387, iar formalităţile cerute de lege pentru publicitatea sa au fost îndeplinite.

    (2) Publicitatea ipotecilor mobiliare se asigură prin înscrierea acestora în arhivă, dacă prin lege nu se prevede altfel.

    (3) Ipoteca perfectă este opozabilă celorlalţi creditori ai constituitorului, celor care dobândesc ulterior drepturi asupra bunului ipotecat, precum şi tuturor celorlalte persoane.

    ART. 2410

    Publicitatea ipotecii asupra conturilor

    (1) Publicitatea ipotecii asupra conturilor deschise la o instituţie de credit se realizează prin înscrierea ipotecii la arhivă sau poate fi satisfăcută prin controlul asupra contului.

    (2) Un creditor ipotecar dobândeşte controlul asupra unui cont dacă:

1. a) creditorul ipotecar este chiar instituţia de credit la care este deschis contul;
2. b) constituitorul, instituţia de credit şi creditorul ipotecar convin în scris că instituţia de credit, fără a solicita consimţământul constituitorului ipotecii, va urma instrucţiunile prin care creditorul dispune de sumele aflate în cont; sau
3. c) creditorul ipotecar devine titular al contului.

    (3) Creditorul ipotecar care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (2) are controlul asupra contului chiar dacă cel care a constituit ipoteca păstrează dreptul de a dispune de sumele aflate în cont.

    ART. 2411

    Publicitatea ipotecii asupra instrumentelor financiare

    Publicitatea ipotecii asupra instrumentelor financiare care, potrivit regulilor pieţei pe care sunt tranzacţionate, pot fi transferate prin simpla înregistrare în registrele care o deservesc se realizează potrivit regulilor aplicabile acelei pieţe.

    ART. 2412

    Conservarea rangului ipotecii

    (1) În cazul în care descrierea bunului grevat care a fost înscrisă iniţial la arhivă nu acoperă tipul de produse rezultate, ipoteca nu îşi păstrează rangul asupra acestor produse decât dacă creditorul înscrie la arhivă un aviz modificator în termen de 15 zile de la data la care constituitorul ipotecii a obţinut acele produse.

    (2) Atunci când produsele bunului ipotecat sunt sume de bani a căror origine poate fi stabilită, ipoteca îşi conservă rangul asupra acestora, fără să fie necesară înscrierea unui aviz modificator.

 

• 4. Înscrierea ipotecilor mobiliare

    ART. 2413

    Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare

    (1) Înregistrarea operaţiunilor privind ipotecile mobiliare, a operaţiunilor asimilate acestora, precum şi a altor drepturi prevăzute de lege se efectuează numai în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, dacă prin lege nu se prevede altfel.

    (2) Organizarea şi funcţionarea arhivei se reglementează prin lege specială.

    ART. 2414

    Validitatea ipotecii

    Înscrierea în arhivă nu conferă validitate unei ipoteci lovite de nulitate.

    ART. 2415

    Efectul înscrierii

    Creditorul care înscrie o ipotecă asupra unui bun este prezumat că are cunoştinţă despre existenţa tuturor ipotecilor care au fost înscrise mai înainte cu privire la acelaşi bun. Dovada contrară nu este admisibilă.

    ART. 2416

    Neconcordanţe între aviz şi contractul de ipotecă

    Dacă există neconcordanţe între informaţiile cuprinse în formularul de aviz şi cele cuprinse în contractul de ipotecă, în raporturile dintre terţi şi în cele dintre părţi şi terţi prevalează informaţiile cuprinse în formularul de aviz.

    ART. 2417

    Notificarea înscrierii

    Creditorul ipotecar este obligat să comunice constituitorului o copie de pe avizul de ipotecă în cel mult 24 de ore de la înscrierea acesteia.

    ART. 2418

    Domiciliul părţilor

    (1) În realizarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor unui contract de ipotecă faţă de terţi, se consideră că acestea au domiciliul indicat în avizul de ipotecă. Toate comunicările transmise potrivit contractului de ipotecă la adresa menţionată în formularul de aviz sunt valabile şi produc efecte.

    (2) Partea care îşi schimbă domiciliul trebuie să comunice schimbarea celeilalte părţi şi să o înscrie la arhivă.

    ART. 2419

    Obligaţia de radiere

    În cel mult 10 zile de la data la care obligaţia garantată a fost plătită, creditorul ipotecar este obligat să ceară operatorului arhivei radierea ipotecii. Creditorul ipotecar care omite să solicite radierea ipotecii răspunde pentru prejudiciile directe sau indirecte aduse debitorului şi constituitorului ipotecii. În acest caz, valoarea daunelor-interese ce urmează a fi plătite nu poate fi mai mică decât echivalentul în lei al sumei de 500 euro.

 

    SECŢIUNEA a 4-a

    Concursul între creditorii ipotecari

 

    ART. 2420

    Concursul ipotecilor mobiliare

    (1) Rangul ipotecilor perfecte se determină potrivit ordinii înscrierii sau perfectării ipotecilor, cu excepţiile prevăzute de lege.

    (2) Ipoteca perfectă este întotdeauna preferată ipotecilor care nu au fost perfectate.

    ART. 2421

    Concursul ipotecilor imobiliare

    Rangul ipotecilor imobiliare este determinat de ordinea înregistrării cererilor de înscriere în cartea funciară.

    ART. 2422

    Concursul ipotecilor mobiliare cu ipotecile imobiliare

    Atunci când acelaşi bun este grevat atât de ipoteci mobiliare, cât şi de ipoteci imobiliare, sunt preferaţi creditorii a căror ipotecă a fost anterior făcută publică în registrele de publicitate aferente. Cu toate acestea, ipoteca imobiliară înscrisă în aceeaşi zi cu o ipotecă mobiliară va fi preferată acesteia din urmă.

    ART. 2423

    Concursul dintre ipotecile înscrise şi gaj

    Creditorul a cărui ipotecă este înscrisă în arhivă este preferat creditorului gajist, chiar dacă acesta a obţinut detenţia bunului ipotecat anterior înscrierii ipotecii.

    ART. 2424

    Concursul dintre ipotecile generale şi ipotecile speciale

    Între o ipotecă asupra unei universalităţi de bunuri mobile şi o ipotecă asupra unor bunuri mobile determinate are prioritate aceea dintre ele care a fost înscrisă sau perfectată mai întâi.

    ART. 2425

    Ipotecile mobiliare privilegiate

    (1) Ipoteca constituită în favoarea vânzătorului unui bun sau a creditorului care a acordat împrumut pentru cumpărarea bunului are prioritate asupra unei ipoteci anterioare, dacă, înainte ca debitorul să obţină posesia bunului ipotecat, avizul a fost înscris la arhivă, iar vânzătorul sau, după caz, creditorul îl înştiinţează în scris pe creditorul ipotecar anterior despre vânzare şi despre înscrierea ipotecii.

    (2) Ipoteca asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obţine prin valorificarea acesteia, constituită în scopul obţinerii sumelor necesare pentru a produce recolta, precum şi ipoteca constituită în perioada de creştere a plantelor ori în cursul unei perioade de 6 luni înainte de recoltare sunt preferate din momentul înscrierii lor în arhivă oricărei alte ipoteci.

    (3) Ipoteca asupra efectivelor de animale sau asupra produselor acestora, constituită în scopul asigurării fondurilor care să îi permită celui care a constituit ipoteca să achiziţioneze nutreţuri, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana ori tratarea animalelor, are prioritate asupra oricărei alte ipoteci constituite asupra aceluiaşi bun ori asupra produselor lui, alta decât ipoteca vânzătorului de nutreţuri, medicamente sau hormoni.

    ART. 2426

    Ipoteca asupra conturilor

    Ipoteca creditorului care are controlul unui cont este preferată ipotecii unui creditor care nu are controlul asupra acestuia.

    ART. 2427

    Cesiunea ipotecii. Schimbarea rangului

    (1) Creditorul ipotecar poate ceda unui creditor chirografar ipoteca creanţei sale ipotecare. De asemenea, creditorii ipotecari pot conveni schimbarea rangului ipotecilor lor, sub condiţia notării în registrul de publicitate respectiv.

    (2) Dacă între ipotecile al căror rang se schimbă se găsesc şi alte garanţii sau drepturi ai căror titulari n-au consimţit la schimb, convenţia nu le poate fi opusă decât în măsura în care le era opozabilă garanţia al cărei rang a fost cedat.

    (3) În toate cazurile, cesiunea rangului se face în limita creanţei ipotecare al cărei rang a fost cedat, iar schimbul rangului se face în limita creanţei ipotecare care are rangul preferat.

    (4) Dacă bunul ipotecat este vândut la licitaţie, creditorul care a dobândit rangul unei creanţe sub condiţie va putea renunţa la beneficiul schimbării de rang, creanţa ipotecară condiţională reluându-şi rangul cedat.

 

    SECŢIUNEA a 5-a

    Stingerea ipotecilor

 

    ART. 2428

    Stingerea ipotecilor

    (1) Ipoteca imobiliară se stinge prin radierea din cartea funciară sau prin pieirea totală a bunului.

    (2) Ipoteca mobiliară se stinge, iar ipoteca imobiliară se poate radia pentru una dintre următoarele cauze:

1. a) stingerea obligaţiei principale prin oricare dintre modurile prevăzute de lege;
2. b) neîndeplinirea evenimentului de care depinde naşterea obligaţiei garantate ori îndeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia;
3. c) neîndeplinirea evenimentului de care depinde naşterea ipotecii ori îndeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia;
4. d) dobândirea de către creditor a bunului grevat;
5. e) renunţarea expresă sau tacită a creditorului la ipotecă;
6. f) în orice alte cazuri prevăzute de lege.

    (3) Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), ipoteca nu se stinge dacă părţile convin ca ea să fie folosită pentru garantarea unei alte obligaţii determinate ori determinabile, fără a se vătăma însă drepturile dobândite anterior de alte persoane.

 

    CAPITOLUL IV

    Executarea ipotecii

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale

 

    ART. 2429

    Executarea ipotecilor

    În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, creditorul poate urmări bunul ipotecat, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol.

    ART. 2430

    Condiţiile executării

    Executarea ipotecii nu poate fi realizată decât în virtutea unui titlu executoriu şi pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

    ART. 2431

    Titlurile executorii

    Contractele de ipotecă valabil încheiate sunt, în condiţiile legii, titluri executorii.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2432

    Alte căi de realizare a creanţei

    Dispoziţiile prezentului capitol nu aduc nicio atingere dreptului creditorului de a-şi realiza creanţa pe calea unei acţiuni personale sau de a solicita luarea oricăror măsuri necesare pentru executarea ipotecii, potrivit Codului de procedură civilă.

    ART. 2433

    Interdicţia pactului comisoriu

    Orice clauză potrivit căreia, pentru a garanta executarea obligaţiei debitorului său, creditorul îşi rezervă dreptul să devină proprietarul irevocabil al bunului sau să dispună de acesta fără formalităţile impuse de lege se consideră nescrisă.

    ART. 2434

    Discuţiunea bunurilor mobile

    Un creditor ipotecar de rang inferior poate să se opună la urmărirea bunului mobil care îi este anume ipotecat, dacă au mai rămas bunuri mobile suficiente ipotecate în favoarea creditorului de rang superior pentru aceeaşi datorie, şi poate să ceară discuţiunea prealabilă cu respectarea formalităţilor reglementate la art. 2.295. Dacă cererea este admisă, urmărirea bunului ipotecat este suspendată.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Executarea ipotecii mobiliare

 

• 1. Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale

 

1. Deposedarea debitorului

    ART. 2435

    Drepturile creditorului

    În caz de neexecutare, creditorul are dreptul, la alegerea sa:

2. a) să vândă bunul ipotecat în condiţiile 2.445 - 2.459;
3. b) să îşi însuşească bunul pentru a stinge creanţa ipotecară în condiţiile 2.460 - 2.463;
4. c) să preia bunul în scop de administrare în condiţiile 2.468 - 2.473.

    ART. 2436

    Urmărirea accesoriilor unui imobil

    Atunci când ipoteca poartă asupra unor bunuri mobile accesorii ale unui imobil, creditorul ipotecar se poate prevala, în privinţa acestora, de drepturile recunoscute în prezenta secţiune, afară de cazul în care a început urmărirea potrivit regulilor stabilite pentru executarea ipotecilor imobiliare.

    ART. 2437

    Separarea accesoriilor unui imobil

    (1) Atunci când titularul unei ipoteci constituite asupra unui bun mobil accesoriu al unui imobil este preferat titularilor altor drepturi reale asupra bunului imobil respectiv, el poate, în caz de neexecutare din partea debitorului, să separe cele două bunuri.

    (2) În acest caz, creditorul ipotecar este obligat să îi despăgubească pe titularii de drepturi reale asupra imobilului, cu excepţia constituitorului, pentru cheltuielile necesare reparării stricăciunilor cauzate de separarea celor două bunuri.

    (3) Creditorul nu este obligat la despăgubiri pentru scăderea valorii bunului imobil ca urmare a înlăturării bunului ipotecat ori a necesităţii de a-l înlocui.

    (4) Cei îndreptăţiţi la despăgubire pot refuza separarea bunurilor cât timp creditorul ipotecar nu oferă o garanţie suficientă pentru plata despăgubirilor.

    (5) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică materialelor obişnuite de construcţie care sunt încorporate într-o construcţie.

    ART. 2438

    Dreptul de a prelua bunurile

    Creditorul ipotecar are dreptul:

1. a) să preia bunurile ipotecate, cu toate accesoriile acestora;
2. b) fără a le deplasa, să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele şi alte asemenea bunuri să nu mai poată fi folosite şi să dispună ulterior de acestea conform dispoziţiilor 2.447.

    ART. 2439

    Preluarea bunului

    Creditorul poate prelua bunul ipotecat prin mijloace proprii sau cu ajutorul unui organ de executare.

    ART. 2440

    Preluarea bunului prin mijloace proprii

    (1) Atunci când contractul de ipotecă mobiliară o permite în mod expres, creditorul poate prelua bunul mobil, precum şi titlurile şi înscrisurile care constată dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, prin mijloace proprii, după o prealabilă notificare prin intermediul executorului judecătoresc.

    (2) Creditorul nu poate însă tulbura liniştea şi ordinea publică ori recurge, în mod direct sau indirect, la constrângere, chiar dacă fapta sa nu ar constitui o infracţiune. Orice stipulaţie care limitează această obligaţie se consideră nescrisă.

    ART. 2441

    Remiterea bunului ipotecat

    (1) Cel care deţine bunul mobil este dator să îl predea creditorului ipotecar, care urmăreşte bunul potrivit procedurii prevăzute în prezentul capitol. Acesta poate însă refuza predarea, în cazul în care creditorul nu face dovada dreptului său de a prelua bunul.

    (2) Cu excepţia creditorului ipotecar de rang superior care a pornit, la rândul său, executarea, niciun alt creditor nu îi poate cere creditorului care a preluat bunul să i-l remită.

    ART. 2442

    Preluarea silită a bunului

    (1) Creditorul poate solicita concursul executorului judecătoresc pentru a prelua bunul.

    (2) Cererea creditorului va fi însoţită de o copie de pe contractul de garanţie, de o descriere a bunului ce urmează a fi preluat şi, dacă este cazul, de o copie certificată de pe înscrierea ipotecii la arhivă.

    (3) La solicitarea executorului judecătoresc, agenţii forţei publice sunt obligaţi să acorde tot sprijinul pentru preluarea bunului.

    ART. 2443

    Obligaţiile executorului judecătoresc

    (1) În termen de 48 de ore de la primirea cererii, executorul judecătoresc se deplasează la locul unde se află bunul ipotecat, îl ridică şi îl predă de îndată creditorului.

    (2) Executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în două exemplare, dintre care unul se păstrează la dosarul de executare, iar celălalt se comunică debitorului în condiţiile Codului de procedură civilă.

    (3) Creditorul avansează cheltuielile şi suportă riscurile transportului şi depozitării bunului.

    (4) În cazul în care este necesar să se recurgă la constrângere, executorul judecătoresc este obligat să revină în cursul aceleiaşi zile, însoţit de agenţi ai forţei publice, pentru a prelua bunul afectat garanţiei. Nu este necesară prezentarea unei hotărâri judecătoreşti sau a altui act provenind de la autorităţile administrative.

    ART. 2444

    Drepturile şi obligaţiile creditorului

    Creditorul care deţine bunul ipotecat are drepturile şi obligaţiile unui administrator al bunului altuia împuternicit cu administrarea simplă, dispoziţiile art. 795 - 799 aplicându-se în mod corespunzător.

 

1. Vânzarea bunului ipotecat

    ART. 2445*)

    Vânzarea bunurilor ipotecate

#M20

    (1) Creditorul ipotecar poate cere instanţei încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat. La cererea de încuviinţare se vor ataşa documente care atestă existenţa creanţei ipotecare şi a ipotecii mobiliare, împreună cu dovada perfectării ipotecii. Instanţa va analiza existenţa creanţei şi a ipotecii legal perfectate şi va încuviinţa vânzarea, cu citarea părţilor interesate. Introducerea cererii de încuviinţare a executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat întrerupe prescripţia dreptului la acţiune privind obţinerea executării silite.

#B

    (2) Creditorul ipotecar poate vinde bunurile mobile ipotecate în starea în care se găsesc sau după luarea unor măsuri comercial rezonabile pentru valorificarea acestora.

    (3) Creditorul poate vinde bunurile mobile ipotecate prin licitaţie publică ori prin negociere directă, prin unul sau mai multe contracte, în bloc ori separat, în orice moment sau loc, în condiţii comerciale rezonabile.

    (4) Părţile pot conveni, prin contractul de ipotecă, modul de valorificare a bunurilor grevate.

    (5) În toate cazurile, vânzarea trebuie realizată într-o manieră comercial rezonabilă în ceea ce priveşte metoda, momentul, locul, condiţiile şi toate celelalte aspecte ale acesteia.

#CIN

    *) 1. Conform art. 181^1 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 (#M1), cu modificările ulterioare, încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat prevăzută la art. 2.445 din Codul civil este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau, după caz, sediul creditorul.

2. Conform art. VI alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 (#M17), începând cu data de 4 februarie 2016 [data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 (#M17)], executarea ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat se poate face numai după încuviinţarea executării potrivit art. 2.445 din Codul civil, republicat, de către instanţa judecătorească prevăzută la art. 181^1 din Legea nr. 71/2011 (#M1).

 

#B

    ART. 2446

    Vânzarea comercial rezonabilă

    (1) Vânzarea bunurilor este comercial rezonabilă dacă are loc:

1. a) în modul în care se dispune în mod obişnuit de bunuri de acelaşi fel pe o piaţă organizată;
2. b) la preţul stabilit pe o piaţă organizată şi valabil în momentul vânzării;
3. c) în conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel;
4. d) în conformitate cu regulile stabilite prin contractul de ipotecă, atunci când nu există o piaţă organizată pentru bunul ipotecat sau dacă nu există practici comerciale standardizate.

    (2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), simplul fapt că se putea obţine un preţ mai mare dacă vânzarea ar fi avut loc în alt moment sau printr-o altă metodă decât cea aleasă de creditor nu face ca vânzarea să nu fie considerată comercial rezonabilă.

    ART. 2447

    Vânzarea bunului aflat în posesia debitorului

    (1) Creditorul poate vinde bunul ipotecat, chiar dacă acesta se află în posesia debitorului.

    (2) Cumpărătorul are dreptul de a intra în posesia bunului, în condiţiile art. 2.435 - 2.444.

    ART. 2448

    Cumpărarea de către creditor

    (1) Un creditor ipotecar nu poate cumpăra bunul decât:

1. a) în cadrul unei licitaţii publice;
2. b) prin vânzare directă, însă numai dacă bunuri de acelaşi fel sunt vândute în mod obişnuit pe o piaţă reglementată.

    (2) În aceste cazuri, creditorul poate depune creanţa în contul preţului.

    ART. 2449

    Notificarea vânzării

    (1) Dacă doreşte să vândă bunul după procedura reglementată în prezenta secţiune, creditorul este ţinut să comunice persoanelor prevăzute la art. 2.450 o notificare de executare şi să înscrie un aviz de executare la arhivă.

    (2) Atât comunicarea notificării, cât şi înscrierea avizului de executare trebuie realizate cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită pentru vânzare.

    (3) Nerespectarea acestor formalităţi atrage nulitatea vânzării.

    (4) Dispoziţiile acestui articol nu se aplică atunci când bunurile care fac obiectul urmăririi sunt supuse pieirii, deteriorării ori devalorizării rapide ori sunt vândute în mod obişnuit pe o piaţă organizată.

    ART. 2450

    Destinatarii notificării

    Creditorul trebuie să adreseze notificarea:

1. a) debitorului obligaţiei garantate prin ipotecă, fideiusorilor şi codebitorilor solidari ai acestuia;
2. b) constituitorului sau, după caz, succesorilor în drepturi ai acestuia;
3. c) tuturor creditorilor ipotecari ale căror ipoteci au devenit opozabile prin înscrierea în arhivă a unui aviz care identifică bunul grevat şi care, la data notificării, este înscris pe numele debitorului;
4. d) tuturor persoanelor de la care a primit notificarea existenţei unui drept sau a unei pretenţii cu privire la bunul ipotecat, precum şi celor de la care bunul a fost ridicat ori la care acesta se află, dacă sunt cunoscuţi;
5. e) tuturor creditorilor ipotecari şi privilegiaţi a căror garanţie a devenit opozabilă pe altă cale, în temeiul legii, dacă creditorul ipotecar cunoaşte identitatea şi adresa acestora.

    ART. 2451

    Conţinutul notificării

    Notificarea vânzării trebuie să indice în mod clar:

1. a) constituitorul şi creditorul ipotecar;
2. b) bunurile care fac obiectul urmăririi;
3. c) suma pentru care se porneşte urmărirea;
4. d) metoda prin care se va realiza valorificarea bunului;
5. e) data, ora şi locul la care va avea loc licitaţia publică, precum şi preţul de pornire a licitaţiei ori, după caz, data şi ora cu începere de la care creditorul va dispune de bun.

    ART. 2452*)

    Opoziţia la executare

    (1) În termen de 15 zile de la comunicarea notificării sau, după caz, de la înscrierea avizului de executare în arhivă, cei interesaţi sau vătămaţi prin executare pot formula opoziţie la executare.

    (2) Opoziţia suspendă de drept procedura de vânzare până la soluţionarea definitivă a cauzei. Creditorul ipotecar care nu a preluat încă bunul va putea să o facă şi pe perioada judecării opoziţiei.

    (3) Instanţa va soluţiona opoziţia în termen de 5 zile. Hotărârea instanţei poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. În cazul respingerii opoziţiei, apelul nu îl opreşte pe creditor să treacă la valorificarea bunului. Apelul se soluţionează de urgenţă potrivit regulilor de la ordonanţa preşedinţială.

    (4) Instanţa poate dispune încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a plătit, precum şi restituirea bunului de către creditor. Dacă instanţa constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziţiilor prezentei secţiuni, va stabili condiţiile şi regulile corespunzătoare şi va încuviinţa valorificarea bunului.

#CIN

    *) Conform art. 181^1 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 (#M1), cu modificările ulterioare, opoziţia la executare prevăzută la art. 2.452 din Codul civil este de competenţa judecătoriei care a încuviinţat vânzarea bunului mobil ipotecat.

 

#B

    ART. 2453

    Plata creanţei ipotecare

    În orice moment până la vânzarea bunului de către creditor, debitorul şi orice persoană interesată pot executa obligaţia, plătind totodată cheltuielile rezonabile făcute pentru preluarea şi vânzarea bunului. În acest caz, creditorul este obligat să accepte plata, să înceteze imediat orice măsură de executare silită şi să restituie bunul debitorului.

    ART. 2454

    Preferinţa la executare

    (1) Creditorul ipotecar de rang superior este preferat creditorilor de rang inferior în ceea ce priveşte exerciţiul dreptului de a executa ipoteca şi poate, cât timp bunul nu a fost vândut, să continue executarea începută sau să pornească o nouă executare.

    (2) Acesta poate fi însă ţinut să restituie cheltuielile făcute de un creditor de rang inferior dacă, fiind notificat cu privire la executarea ipotecii, omite să invoce prioritatea drepturilor sale într-un termen rezonabil.

    ART. 2455

    Dobândirea lucrului de către cumpărător

    (1) Vânzarea bunului în cadrul procedurii reglementate în prezentul capitol:

1. a) transferă cumpărătorului toate drepturile pe care constituitorul le are asupra bunului;
2. b) stinge ipoteca în virtutea căreia vânzarea a avut loc;
3. c) stinge toate celelalte ipoteci şi privilegii, dacă prin lege nu se prevede altfel.

    (2) Titlurile sau înscrisurile care constată dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, contractul de ipotecă, împreună cu menţiunea stingerii garanţiei la arhivă fac dovada dreptului de proprietate al dobânditorului.

    ART. 2456

    Obligaţia personală a debitorului

    Debitorul rămâne obligat personal pentru partea din creanţă care nu este acoperită de preţul obţinut din vânzare.

    ART. 2457

    Vânzarea bunului care nu aparţine debitorului

    (1) Creditorul trebuie să restituie proprietarului fie lucrul, fie preţul vânzării, îndată ce a aflat că debitorul nu este proprietarul bunului ipotecat.

    (2) În cazul în care creditorul nu cunoaşte această împrejurare până la distribuirea preţului, el este exonerat de orice răspundere, dacă a restituit debitorului ceea ce rămâne din vânzarea bunului.

    ART. 2458

    Locaţiunea bunului după vânzare

    (1) Se poate conveni ca, după vânzare, constituitorul să folosească bunul în calitate de locatar.

    (2) Dreptul constituitorului va fi opozabil oricărui dobânditor al bunului dacă a fost înscris la arhivă sau dacă a fost cunoscut de acesta pe altă cale.

    ART. 2459

    Distribuirea sumelor realizate

    (1) După deducerea cheltuielilor rezonabile făcute de creditor cu preluarea, conservarea, luarea măsurilor pentru valorificarea bunului şi cu vânzarea, creditorul distribuie sumele de bani realizate din executare creditorilor privilegiaţi şi ipotecari, potrivit ordinii de preferinţă, chiar dacă aceştia ar avea creanţe afectate de termen suspensiv sau de condiţie rezolutorie. Cu privire la aceste sume, creditorul are drepturile şi obligaţiile unui administrator al bunurilor altuia împuternicit cu administrarea simplă, dispoziţiile art. 795 - 799 aplicându-se în mod corespunzător.

    (2) Suma rămasă disponibilă se predă debitorului în termen de 3 zile de la primirea sumelor rezultate din valorificarea bunului. Dacă plata nu poate avea loc, suma va fi depusă într-un cont bancar, urmând ca debitorul să fie înştiinţat despre aceasta de către creditor.

    (3) Creditorul va întocmi de îndată un proces-verbal despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare. Acesta se va comunica imediat debitorului, constituitorului şi celorlalţi creditori privilegiaţi şi ipotecari şi se va înscrie la arhivă.

    (4) Orice înţelegere dintre creditor şi debitor prin care se stabileşte o altă destinaţie a sumelor rezultate din executare se consideră nescrisă.

 

1. Preluarea bunului ipotecat în contul creanţei

    ART. 2460

    Preluarea bunului ipotecat în contul creanţei

    (1) Creditorul îşi poate însuşi bunul ipotecat pentru stingerea creanţei, dacă prin lege nu se prevede altfel, constituitorul consimte la aceasta, iar persoanele prevăzute la art. 2.450 nu se opun.

    (2) Consimţământul constituitorului la preluarea bunului de către creditor în contul creanţei trebuie să fie exprimat în scris şi să fie ulterior neexecutării.

    ART. 2461

    Notificarea ofertei de preluare în contul creanţei

    Creditorul care doreşte să preia bunul ipotecat pentru stingerea creanţei sale va înscrie în arhivă un aviz de preluare în contul creanţei şi va notifica această ofertă persoanelor prevăzute la art. 2.450.

    ART. 2462

    Opunerea la preluarea în contul creanţei

    (1) Opunerea la preluarea bunului în contul creanţei făcută de persoanele prevăzute la art. 2.450 produce efecte numai dacă este comunicată creditorului în termen de 15 zile de la notificare.

    (2) Dispoziţiile art. 2.452 se aplică în mod corespunzător.

    ART. 2463

    Efectele preluării în contul creanţei

    (1) Preluarea bunului de către creditor în contul creanţei:

1. a) stinge creanţa ipotecară;
2. b) transferă creditorului toate drepturile pe care constituitorul le are asupra bunului;
3. c) stinge toate ipotecile şi privilegiile de rang inferior.

    (2) Contractul de ipotecă împreună cu notificarea de preluare în contul creanţei ţin loc de titlu de proprietate.

 

• 2. Executarea ipotecii asupra titlurilor reprezentative

    ART. 2464

    Ipoteca asupra titlurilor reprezentative

    (1) Când ipoteca are ca obiect titluri reprezentative privind bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit şi warante, creditorul are dreptul să vândă bunurile şi să distribuie preţul, potrivit prevederilor prezentei secţiuni.

    (2) Cel ce are o ipotecă asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa ipoteca împotriva giranţilor şi avaliştilor.

 

• 3. Executarea ipotecii asupra creanţelor

    ART. 2465

    Ipoteca asupra creanţelor

    (1) Ipoteca unei creanţe conferă creditorului, atunci când condiţiile pentru a porni executarea silită sunt întrunite, dreptul de a prelua titlul de creanţă, de a cere şi de a obţine plata sau, la alegerea sa, de a vinde creanţa şi de a-şi însuşi preţul, toate acestea în limita sumei garantate.

    (2) Cu privire la vânzarea avută în vedere la alin. (1), dispoziţiile privitoare la cesiunea de creanţă se aplică în mod corespunzător.

    ART. 2466

    Ipoteca asupra conturilor

    (1) Atunci când ipoteca ce poartă asupra unui cont este perfectată conform dispoziţiilor art. 2.410 alin. (2) lit. a), creditorul poate compensa soldul creditor al contului cu creanţa ipotecară.

    (2) Atunci când ipoteca ce poartă asupra unui cont este perfectată conform dispoziţiilor art. 2.410 alin. (2) lit. b) sau c), creditorul ipotecar poate ordona instituţiei de credit eliberarea soldului contului în beneficiul său.

    ART. 2467

    Conduita creditorului

    În toate cazurile, creditorul trebuie să acţioneze într-o manieră comercial rezonabilă.

 

• 4. Preluarea bunului în vederea administrării

    ART. 2468*)

    Condiţiile

    (1) Creditorul care are o ipotecă asupra bunurilor unei întreprinderi poate prelua bunurile ipotecate în vederea administrării dacă notifică hotărârea sa persoanelor prevăzute la art. 2.450 şi înscrie la arhivă un aviz de executare, dispoziţiile art. 2.449 - 2.451 aplicându-se în mod corespunzător.

    (2) Preluarea bunurilor se face temporar, cel mult până la satisfacerea creanţei pentru care s-a constituit garanţia.

#CIN

    *) Conform art. 181^1 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 (#M1), cu modificările ulterioare, numirea administratorului bunului mobil ipotecat prevăzută la art. 2.468 şi 2.469 din Codul civil, precum şi opoziţia la preluarea bunului mobil în vederea administrării sunt de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, sediul creditorul.

 

#B

    ART. 2469*)

    Administratorul

    Poate fi administrator creditorul sau o altă persoană desemnată de creditor sau, după caz, de către instanţă.

#CIN

    *) Conform art. 181^1 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 (#M1), cu modificările ulterioare, numirea administratorului bunului mobil ipotecat prevăzută la art. 2.468 şi 2.469 din Codul civil, precum şi opoziţia la preluarea bunului mobil în vederea administrării sunt de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, sediul creditorul.

 

#B

    ART. 2470

    Obligaţiile administratorului

    Creditorul sau cel căruia i-a fost încredinţată administrarea bunurilor are calitatea de administrator al bunului altuia însărcinat cu administrarea deplină, dispoziţiile art. 800 şi 801 aplicându-se în mod corespunzător.

    ART. 2471

    Conservarea drepturilor locatarului

    Preluarea bunului în deplină administrare nu poate aduce atingere drepturilor dobândite anterior de locatar.

    ART. 2472

    Încetarea administrării

    Administrarea bunului încetează în cazul în care creditorul şi-a acoperit creanţa, inclusiv despăgubirile şi cheltuielile privind executarea, în cazul în care a făcut o notificare prin care alege altă modalitate de executare, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. Declararea falimentului persoanei împotriva căreia se execută garanţia nu duce la încetarea administrării.

    ART. 2473

    Obligaţiile creditorului la încetarea administrării

    (1) La încetarea administrării, creditorul este obligat să dea socoteală şi, dacă nu a optat pentru o altă modalitate de executare, să restituie bunurile celui împotriva căruia s-a făcut executarea.

    (2) Creditorul care şi-a acoperit astfel creanţa, despăgubirile şi cheltuielile cu executarea este obligat să predea persoanei împotriva căreia s-a executat garanţia şi surplusul de bunuri obţinut prin administrare.

 

• 5. Sancţiuni

    ART. 2474

    Încălcarea regulilor privitoare la preluarea bunului

    (1) Creditorul care încalcă regulile de preluare a bunului ipotecat răspunde pentru pagubele pricinuite.

    (2) El este, de asemenea, obligat să restituie bunurile şi să plătească persoanei împotriva căreia a pornit urmărirea o treime din valoarea acestor bunuri.

    ART. 2475

    Încălcarea regulilor privitoare la executarea ipotecii

    (1) Creditorul care încalcă regulile stabilite de prezenta secţiune pentru valorificarea bunului ipotecat răspunde pentru prejudiciile cauzate.

    (2) Creditorul este, de asemenea, dator să plătească persoanei împotriva căreia a pornit urmărirea o treime din valoarea bunurilor supuse urmăririi la momentul vânzării.

    (3) Dacă diferenţa dintre valoarea bunului ipotecat şi preţul realizat prin urmărirea silită este mai mare decât suma prevăzută la alin. (2), creditorul este obligat să plătească această diferenţă.

    (4) Plătind aceste sume, creditorul poate reţine preţul vânzării. El pierde însă partea din creanţa ipotecară care a rămas neacoperită după urmărirea bunului.

    ART. 2476

    Stabilirea valorii bunului

    (1) Pentru a stabili valoarea bunului în cazul prevăzut la art. 2.475 alin. (3), creditorul şi constituitorul vor desemna câte un expert evaluator.

    (2) Dacă diferenţa dintre valorile astfel stabilite este mai mică de o cincime, valoarea bunului se consideră a fi media aritmetică a celor două valori.

    (3) Dacă diferenţa este mai mare de o cincime, evaluatorii vor desemna un al treilea expert. Valoarea bunului se consideră a fi media aritmetică a celor mai apropiate două evaluări.

    ART. 2477

    Încălcarea regulilor privitoare la distribuirea preţului

    Creditorul care încalcă regulile stabilite de prezenta secţiune pentru distribuirea preţului răspunde pentru prejudiciile cauzate celorlalţi creditori potrivit dreptului comun.

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Executarea ipotecilor imobiliare

 

    ART. 2478

    Discuţiunea bunurilor ipotecate

    Creditorul nu poate urmări în acelaşi timp vânzarea imobilelor care nu sunt ipotecate decât în cazul când bunurile care îi sunt ipotecate nu sunt suficiente pentru plata creanţei sale.

    ART. 2479

    Regulile aplicabile

    Urmărirea silită se face cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

 

    CAPITOLUL V

    Gajul

 

    SECŢIUNEA 1

    Constituirea gajului

 

    ART. 2480

    Obiectul gajului

    Gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise în formă materializată.

    ART. 2481

    Constituirea gajului

    (1) Gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului către creditor sau, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimţământul debitorului, în scopul garantării creanţei.

    (2) Gajul asupra titlurilor negociabile se constituie, în cazul titlurilor nominative sau la purtător, prin remiterea acestora, iar în cazul titlurilor la ordin, prin andosarea acestora, în scop de garanţie.

    ART. 2482

    Publicitatea gajului

    (1) Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă.

    (2) Publicitatea gajului asupra sumelor de bani se realizează numai prin deţinerea acestora.

    (3) Gajul asupra titlurilor negociabile este perfectat prin remiterea sau, după caz, prin andosarea titlurilor.

    ART. 2483

    Deţinerea bunului de către creditor

    Deţinerea bunului de către creditorul gajist trebuie să fie publică şi neechivocă. Atunci când faţă de terţi se creează aparenţa că debitorul deţine bunul, gajul nu poate fi opus acestora.

    ART. 2484

    Deţinerea prin intermediul unui terţ

    Creditorul poate, cu acordul debitorului său, să exercite detenţia prin intermediul unui terţ, însă deţinerea exercitată de acesta nu asigură opozabilitatea gajului decât din momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului.

    ART. 2485

    Conservarea gajului

    (1) Gajul există numai atât timp cât creditorul deţine bunul gajat sau, după caz, cât timp este valabilă andosarea titlului la ordin.

    (2) Cu toate acestea, gajul nu se stinge atunci când:

1. a) creditorul nu mai deţine bunul, fără voia sa, prin fapta altei persoane;
2. b) creditorul a remis temporar bunul debitorului sau unui terţ pentru a-l evalua, repara, transforma sau ameliora;
3. c) creditorul a remis bunul unui alt creditor al debitorului său în cadrul unei proceduri de urmărire silită.

    ART. 2486

    Restituirea bunului către creditor

    Sub rezerva regulilor privitoare la dobândirea proprietăţii bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă, creditorul gajist poate să ceară restituirea bunului de la cel care îl deţine, cu excepţia cazului în care bunul a fost preluat de un creditor ipotecar cu rang superior sau preluarea a intervenit în cadrul procedurii de executare silită.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Drepturile şi obligaţiile creditorului gajist

 

    ART. 2487

    Drepturile şi obligaţiile creditorului gajist

    Creditorul gajist are drepturile şi obligaţiile unui administrator al bunului altuia însărcinat cu administrarea simplă. Dispoziţiile art. 795 - 799 se aplică în mod corespunzător.

    ART. 2488

    Fructele bunului gajat

    În lipsă de stipulaţie contrară, creditorul predă debitorului fructele naturale şi industriale. El impută fructele civile mai întâi asupra cheltuielilor făcute, apoi asupra dobânzilor şi, la urmă, asupra capitalului.

    ART. 2489

    Răscumpărarea titlurilor participative

    În cazul răscumpărării acţiunilor sau a altor titluri participative la capitalul social al unei societăţi comerciale, creditorul este îndreptăţit să impute preţul plătit potrivit regulilor prevăzute la art. 2.488.

    ART. 2490

    Pieirea bunului

    Creditorul nu răspunde pentru pieirea bunului atunci când aceasta se datorează forţei majore, vechimii ori folosirii normale şi autorizate a bunului.

    ART. 2491

    Cheltuielile de conservare

    Debitorul este ţinut să restituie creditorului cheltuielile făcute cu conservarea bunului.

    ART. 2492

    Restituirea bunului către debitor

    (1) Debitorul nu poate cere restituirea bunului decât după ce a executat obligaţia, cu excepţia cazului în care creditorul foloseşte ori conservă bunul în mod abuziv.

    (2) Gajul se stinge atunci când creditorul este obligat să restituie bunul în temeiul unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în condiţiile alin. (1).

    ART. 2493

    Indivizibilitatea gajului

    (1) Gajul poartă asupra tuturor bunurilor grevate până la stingerea integrală a obligaţiei garantate.

    (2) Moştenitorul debitorului, plătind partea din datorie care îi revine, nu poate cere partea sa din bunul grevat cât timp obligaţia nu este stinsă în întregime.

    (3) Moştenitorul creditorului gajist, primind partea din creanţă care îi revine, nu poate remite bunul grevat în dauna celorlalţi moştenitori care nu au fost plătiţi.

    ART. 2494

    Aplicarea regulilor privitoare la ipotecă

    Dispoziţiile privitoare la publicitatea, prioritatea, executarea şi stingerea ipotecilor mobiliare se aplică în mod corespunzător.

 

    CAPITOLUL VI

    Dreptul de retenţie

 

    ART. 2495

    Noţiune

    (1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

    (2) Prin lege se pot stabili şi alte situaţii în care o persoană poate exercita un drept de retenţie.

    ART. 2496

    Excepţii

    (1) Dreptul de retenţie nu poate fi exercitat dacă deţinerea bunului provine dintr-o faptă ilicită, este abuzivă ori nelegală sau dacă bunul nu este susceptibil de urmărire silită.

    (2) Dreptul de retenţie nu poate fi invocat de către posesorul de rea-credinţă decât în cazurile anume prevăzute de lege.

    ART. 2497

    Îndatoririle celui care exercită dreptul de retenţie

    Cel care exercită un drept de retenţie are drepturile şi obligaţiile unui administrator al bunului altuia împuternicit cu administrarea simplă, dispoziţiile art. 795 - 799 aplicându-se în mod corespunzător.

    ART. 2498

    Opozabilitatea dreptului de retenţie

    (1) Dreptul de retenţie este opozabil terţilor fără îndeplinirea vreunei formalităţi de publicitate.

    (2) Cu toate acestea, cel care exercită un drept de retenţie nu se poate opune urmăririi silite pornite de un alt creditor, însă are dreptul de a participa la distribuirea preţului bunului, în condiţiile legii.

    ART. 2499

    Stingerea dreptului de retenţie

    (1) Dreptul de retenţie încetează dacă cel interesat consemnează suma pretinsă sau oferă retentorului o garanţie suficientă.

    (2) Deposedarea involuntară de bun nu stinge dreptul de retenţie. Cel care exercită acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescripţiei extinctive a acţiunii principale şi dobândirii bunurilor mobile de către posesorul de bună-credinţă.

 

    CARTEA a VI-a

    Despre prescripţia extinctivă, decădere şi calculul termenelor*)

 

    *) Dispoziţiile tranzitorii şi de punere în aplicare a cărţii a VI-a sunt cuprinse în art. 201 - 205 din Legea nr. 71/2011.

 

    TITLUL I

    Prescripţia extinctivă

 

    CAPITOLUL I

    Dispoziţii generale

 

    ART. 2500

    Obiectul prescripţiei extinctive

    (1) Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

    (2) În sensul prezentului titlu, prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

    ART. 2501

    Prescriptibilitatea dreptului la acţiune

    (1) Drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.

    (2) De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege, sunt supuse prescripţiei extinctive şi alte drepturi la acţiune, indiferent de obiectul lor.

    ART. 2502*)

    Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune. Cazuri

    (1) Dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum şi ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul său nu poate fi limitat în timp.

    (2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), sunt imprescriptibile drepturile privitoare la:

1. acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepţia cazului în care prin lege se dispune altfel;
2. acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;
3. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic;
4. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege.

#CIN

    *) Conform art. 13 alin. (7) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările ulterioare, prin derogare de la prevederile Codului civil ce reglementează prescripţia extinctivă, formularea unei acţiuni în constatarea existenţei clauzelor abuzive este imprescriptibilă.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

#B

    ART. 2503

    Prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii

    (1) Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.

    (2) În cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate.

    (3) Dispoziţiile alin. (2) nu sunt aplicabile în cazul în care prestaţiile succesive alcătuiesc, prin finalitatea lor, rezultată din lege sau convenţie, un tot unitar.

    ART. 2504*)

    Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată

#M14

    (1) Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară. În acest din urmă caz, sub rezerva prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, creditorul ipotecar va putea oricând urmări, în condiţiile legii, bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri.

#B

    (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică prescripţiei dreptului la acţiune pentru plata dobânzilor şi a altor accesorii ale creanţei ipotecare, care, în afara capitalului, nu mai pot fi acoperite după împlinirea prescripţiei din valorificarea, pe cale silită, a bunului grevat.

#CIN

    *) Reproducem mai jos prevederile art. 74 din Legea nr. 76/2012 (#M5), cu modificările ulterioare.

#M14

    "ART. 74

    Dreptul la acţiunea ipotecară prevăzut de art. 2.504 din Codul civil este imprescriptibil. Dispoziţiile Codului de procedură civilă privitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită rămân aplicabile."

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

#B

    ART. 2505

    Compensaţia şi dreptul de retenţie

    Prescripţia nu împiedică stingerea prin compensaţie a creanţelor reciproce şi nici exercitarea dreptului de retenţie, dacă dreptul la acţiune nu era prescris în momentul în care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retenţie, după caz.

    ART. 2506

    Efectele prescripţiei împlinite

    (1) Prescripţia nu operează de plin drept.

    (2) După împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate să refuze executarea prestaţiei.

    (3) Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.

    (4) Recunoaşterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum şi constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie.

    ART. 2507

    Renunţarea la prescripţie

    Nu se poate renunţa la prescripţie cât timp nu a început să curgă, dar se poate renunţa la prescripţia împlinită, precum şi la beneficiul termenului scurs pentru prescripţia începută şi neîmplinită.

    ART. 2508

    Felurile renunţării la prescripţie

    (1) Renunţarea la prescripţie este expresă sau tacită.

    (2) Renunţarea tacită trebuie să fie neîndoielnică. Ea poate rezulta numai din manifestări neechivoce.

    ART. 2509

    Persoanele care nu pot renunţa la prescripţie

    Cel lipsit de capacitatea de a înstrăina sau, după caz, de a se obliga nu poate renunţa la prescripţie.

    ART. 2510

    Efectele renunţării la prescripţie

    (1) După renunţare, începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel.

    (2) Dacă partea îndreptăţită renunţă la beneficiul termenului scurs până la acea dată, sunt aplicabile dispoziţiile privind întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului.

    ART. 2511

    Întinderea renunţării la prescripţie

    Renunţarea îşi produce efecte numai în privinţa celui care a făcut-o. Ea nu poate fi invocată împotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligaţii indivizibile sau împotriva fideiusorilor.

    ART. 2512*)

    Invocarea prescripţiei de partea interesată

    (1) Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă.

    (2) Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu.

    (3) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale.

#CIN

    *) Reproducem mai jos prevederile art. 106 din Legea nr. 85/2014 (#M13).

#M13

    "ART. 106

    (1) Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.

    (2) În cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din Codul civil, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constată că a intervenit prescripţia extinctivă a creanţei, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse.

    (3) În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare debitor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare."

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

#B

    ART. 2513

    Momentul până la care se poate invoca prescripţia

    Prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2514

    Invocarea prescripţiei de către alte persoane

    Codebitorii unei obligaţii solidare sau indivizibile şi fideiusorii pot invoca prescripţia, chiar dacă unul dintre debitori a neglijat să o facă ori a renunţat la ea. Tot astfel o pot face creditorii celui interesat, precum şi orice altă persoană interesată.

    ART. 2515

    Regulile aplicabile prescripţiei extinctive

    (1) Prescripţia extinctivă este reglementată prin lege.

    (2) Este interzisă orice clauză prin care fie direct, fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă, deşi, potrivit legii, aceasta este prescriptibilă, sau invers, o acţiune declarată de lege imprescriptibilă ar fi considerată prescriptibilă.

    (3) Cu toate acestea, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu pot, prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripţie sau să modifice cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia, după caz.

    (4) Termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite, prin acordul expres al părţilor, fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite până la 20 de ani.

    (5) Dispoziţiile alin. (3) şi (4) nu se aplică în cazul drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici acţiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului.

    (6) Orice convenţie sau clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol este lovită de nulitate absolută.

    ART. 2516

    Domeniul de aplicare

    (1) Dispoziţiile prezentului titlu constituie dreptul comun în materia prescripţiei extinctive.

    (2) Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, afară de cazul în care acestea din urmă ar fi neîndestulătoare.

 

    CAPITOLUL II

    Termenul prescripţiei extinctive

 

    ART. 2517*)

    Termenul general de 3 ani

    Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

#CIN

    *) Derogări de la prevederile art. 2517 au fost acordate prin:

    - art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2017**) (#M22) privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996;

    - art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170/2020 (#M37) privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996;

    - art. 35 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 122/2021 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2021 şi la instituirea cadrului legal pentru acordarea unui împrumut subordonat de către statul român, prin Ministerul Finanţelor, în calitate de acţionar, către CEC Bank - S.A. (#M41).

    Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct. D.5, pct. D.12 şi pct. D.13 din nota D de la sfârşitul textului actualizat.

    **) Menţionăm că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2017 (#M22) a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 239/2020 (#M33) şi respinsă ulterior prin Legea nr. 78/2022 (#M43).

    Conform art. II alin. (2) din Legea nr. 78/2022 (#M43), toate efectele juridice produse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2017 (#M22) până la data de 23 iulie 2020 [data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 239/2020 (#M33)] se menţin în integralitate.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

#B

    ART. 2518

    Termenul de prescripţie de 10 ani. Cazuri

    Se prescrie în termen de 10 ani dreptul la acţiune privitor la:

1. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie;
2. repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, după caz, a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa;
3. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.

    ART. 2519

    Termenul de prescripţie de 2 ani

    (1) Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.

    (2) De asemenea, se prescrie în termen de 2 ani dreptul la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere.

    ART. 2520

    Termenul de prescripţie de un an. Cazuri

    (1) Se prescrie în termen de un an dreptul la acţiune în cazul:

1. profesioniştilor din alimentaţia publică sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;
2. profesorilor, institutorilor, maeştrilor şi artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;
3. medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau medicamente;
4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate;
5. meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;
6. avocaţilor, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor. Termenul de prescripţie se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părţilor ori a revocării mandatului. În cazul afacerilor neterminate, termenul de prescripţie este de 3 ani de la data ultimei prestaţii efectuate;
7. notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua în care aceste sume au devenit exigibile;
8. inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-profesionişti, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea.

    (2) În toate cazurile, continuarea lecţiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrărilor nu întrerupe prescripţia pentru sumele scadente.

    ART. 2521

    Termenul de prescripţie de un an. Alte cazuri

    (1) Se prescrie prin împlinirea unui termen de un an şi dreptul la acţiune privitor la restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc.

    (2) De asemenea, dacă prin lege nu se dispune altfel, se prescrie prin împlinirea unui termen de un an şi dreptul la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apă, îndreptată împotriva transportatorului.

    (3) În cazul prevăzut la alin. (2), termenul de prescripţie este de 3 ani, atunci când contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, după caz, combinat, cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite.

    ART. 2522

    Repunerea în termenul de prescripţie

    (1) Cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei.

    (2) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.

 

    CAPITOLUL III

    Cursul prescripţiei extinctive

 

    SECŢIUNEA 1

    Începutul prescripţiei extinctive

 

    ART. 2523

    Regula generală

    Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2524

    Dreptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau de a face

    (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel s-o execute.

    (2) În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului.

    (3) Dacă dreptul este afectat de o condiţie suspensivă, prescripţia începe să curgă de la data când s-a îndeplinit condiţia.

    ART. 2525

    Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor

    Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitivă a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul ori, după caz, de la data la care declaraţia de rezoluţiune sau reziliere a devenit irevocabilă.

    ART. 2526

    Dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive

    Când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2527

    Dreptul la acţiunea în materia asigurărilor

    În cazul asigurării contractuale, prescripţia începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizaţiei sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurător.

    ART. 2528

    Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită

    (1) Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2529

    Dreptul la acţiunea în anularea actului juridic

    (1) Prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă:

1. a) în caz de violenţă, din ziua când aceasta a încetat;
2. b) în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit;
3. c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.

    (2) În cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terţă persoană, prescripţia începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate.

    ART. 2530

    Dreptul la acţiunea în răspundere pentru vicii aparente

    (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, prescripţia dreptului la acţiune izvorât din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrări, cu vicii aparente, în cazurile în care legea sau contractul obligă la garanţie şi pentru asemenea vicii, începe să curgă de la data predării sau recepţiei finale a bunului ori a lucrării sau, după caz, de la data împlinirii termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru înlăturarea de către debitor a viciilor constatate.

    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori al lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare dintre aceste lipsuri puteau fi descoperite, fără cunoştinţe speciale, printr-o verificare normală.

    ART. 2531

    Dreptul la acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse

    (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să curgă:

1. a) în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări executate, alta decât o construcţie, de la împlinirea unui an de la data predării ori recepţiei finale a bunului sau a lucrării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii;
2. b) în cazul unei construcţii, de la împlinirea a 3 ani de la data predării sau recepţiei finale a construcţiei, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii.

    (2) Pentru executarea unor lucrări curente, termenele prevăzute la alin. (1) sunt de o lună, în cazul prevăzut la lit. a), respectiv de 3 luni, în cazul prevăzut la lit. b).

    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori al lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fără cunoştinţe speciale, printr-o verificare normală.

    (4) Termenele prevăzute în prezentul articol sunt termene de garanţie înăuntrul cărora viciile trebuie, în toate cazurile, să se ivească.

    (5) Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce însă nicio atingere termenelor de garanţie speciale, legale sau convenţionale.

    (6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul produselor pentru care s-a prevăzut un termen de valabilitate, ca şi în cazul bunurilor sau lucrărilor pentru care există un termen de garanţie pentru buna funcţionare.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Suspendarea prescripţiei extinctive

 

    ART. 2532*)

    Cazurile generale de suspendare a prescripţiei

    Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:

1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;
5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia;
6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;
7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;
8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului;
9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;
10. în alte cazuri prevăzute de lege.

#CIN

    *) 1. Conform art. 41 din anexa nr. 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 (#M28), prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit Decretului Preşedintelui României nr. 195/2020 (#M28), dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.

2. Conform art. 62 din anexa nr. 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020 (#M30), prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12) din anexa nr. 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020 (#M30), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.
3. Derogări de la prevederile art. 2532 au fost acordate prin:

    - art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170/2020 (#M37) privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

    Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct. D.12 din nota D de la sfârşitul textului actualizat.

 

#B

    ART. 2533

    Suspendarea prescripţiei în materie succesorală

    (1) Prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.

    (2) Ea nu curge nici contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.

    (3) Prescripţia nu curge, de asemenea, contra moştenitorilor, în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei.

    ART. 2534

    Efectele suspendării prescripţiei

    (1) De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare.

    (2) Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.

    ART. 2535

    Beneficiul suspendării prescripţiei

    Suspendarea prescripţiei poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

    ART. 2536

    Extinderea efectului suspensiv

    Suspendarea prescripţiei faţă de debitorul principal ori faţă de fideiusor produce efecte în privinţa amândurora.

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Întreruperea prescripţiei extinctive

 

    ART. 2537

    Cazurile de întrerupere a prescripţiei

    Prescripţia se întrerupe:

1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia;
2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;
3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;
4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere;
5. în alte cazuri prevăzute de lege.

    ART. 2538

    Recunoaşterea dreptului

    (1) Recunoaşterea se poate face unilateral sau convenţional şi poate fi expresă sau tacită.

    (2) Când recunoaşterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită plata parţială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităţilor, solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea.

    (3) Poate invoca recunoaşterea tacită şi cel îndreptăţit la restituirea unei prestaţii făcute în executarea unui act juridic ce a fost desfiinţat pentru nulitate, rezoluţiune sau orice altă cauză de ineficacitate, atât timp cât bunul individual determinat, primit de la cealaltă parte cu ocazia executării actului desfiinţat, nu este pretins de aceasta din urmă pe cale de acţiune reală ori personală.

    ART. 2539

    Cererea de chemare în judecată sau de arbitrare

    (1) În cazurile prevăzute la art. 2.537 pct. 2 şi 3, prescripţia este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicţie ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă.

    (2) Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.

    (3) Prescripţia nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. În acest caz însă, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau nu s-a prescris încă, se va putea face o nouă cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, fără a se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.

    (4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, şi atunci când prescripţia a fost întreruptă prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2540

    Punerea în întârziere

    Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

    ART. 2541

    Efectele întreruperii prescripţiei

    (1) Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere.

    (2) După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

    (3) Dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel.

    (4) În cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, noua prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acţiunii nu a rămas definitivă.

    (5) Dacă întreruperea rezultă din intervenţia făcută în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite, prescripţia va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite.

    (6) În cazul în care prescripţia a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea.

    ART. 2542

    Beneficiul întreruperii prescripţiei

    (1) Efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

    (2) Dacă prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii.

    ART. 2543

    Extinderea efectului întreruptiv

    Întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora.

 

    CAPITOLUL IV

    Împlinirea prescripţiei

 

    ART. 2544

    Calculul prescripţiei

    Cursul prescripţiei se calculează potrivit regulilor stabilite în titlul III din prezenta carte, luându-se în considerare, dacă este cazul, şi cazurile de suspendare sau de întrerupere prevăzute de lege.

 

    TITLUL II

    Regimul general al termenelor de decădere

 

    ART. 2545

    Instituirea termenului de decădere

    (1) Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale.

    (2) Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiţiile legii, a săvârşirii lor.

    ART. 2546

    Limita stabilirii termenelor de decădere

    Este lovită de nulitate absolută clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului sau săvârşirea actului de către partea interesată.

    ART. 2547

    Aplicarea regulilor de la prescripţie

    Dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripţie.

    ART. 2548

    Regimul termenelor de decădere

    (1) Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel.

    (2) Cu toate acestea, forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă, dispoziţiile art. 2.534 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat.

    (3) De asemenea, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în mod corespunzător.

    ART. 2549

    Renunţarea la beneficiul decăderii

    (1) Când termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau instituit printr-o dispoziţie legală care ocroteşte un interes privat, cel în favoarea căruia a fost stipulat ori instituit poate să renunţe, după împlinirea termenului, la beneficiul decăderii. Dacă renunţarea intervine înainte de împlinirea termenului, sunt aplicabile regulile privitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului.

    (2) Părţile nu pot însă renunţa, nici anticipat şi nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică şi nici nu le pot modifica, micşorându-le sau mărindu-le, după caz.

    ART. 2550

    Invocarea decăderii

    (1) Decăderea poate fi opusă de partea interesată în condiţiile art. 2.513.

    (2) Organul de jurisdicţie este obligat să invoce şi să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent dacă cel interesat îl pune sau nu îl pune în discuţie, cu excepţia cazului când acesta priveşte un drept de care părţile pot dispune în mod liber.

 

    TITLUL III

    Calculul termenelor

 

    ART. 2551

    Regulile aplicabile

    Durata termenelor, fără deosebire de natura şi izvorul lor, se calculează potrivit regulilor stabilite de prezentul titlu.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2552

    Termenul stabilit pe săptămâni, luni sau ani

    (1) Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.

    (2) Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

    (3) Mijlocul lunii se socoteşte a cincisprezecea zi.

    (4) Dacă termenul este stabilit pe o lună şi jumătate sau pe mai multe luni şi jumătate, cele 15 zile se vor socoti la sfârşitul termenului.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2553

    Termenul stabilit pe zile

    (1) Când termenul se stabileşte pe zile, nu se ia în calcul prima şi ultima zi a termenului.

    (2) Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile.

    (3) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de lucru. Dispoziţiile art. 2.556 rămân aplicabile.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 2554

    Prorogarea termenului

    Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile lucrătoare care îi urmează.

    ART. 2555

    Termenul stabilit pe ore

    Când termenul se stabileşte pe ore, nu se iau în calcul prima şi ultima oră a termenului.

    ART. 2556

    Prezumţia efectuării în termen a actelor

    Actele de orice fel se socotesc făcute în termen, dacă înscrisurile care le constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului, până la ora când încetează în mod obişnuit activitatea la acel oficiu.

 

    CARTEA a VII-a

    Dispoziţii de drept internaţional privat*)

 

    *) Dispoziţiile tranzitorii şi de punere în aplicare a cărţii a VII-a sunt cuprinse în art. 207 şi 208 din Legea nr. 71/2011.

 

    TITLUL I

    Dispoziţii generale

 

    ART. 2557

    Obiectul reglementării

    (1) Prezenta carte cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat.

    (2) În înţelesul prezentei cărţi, raporturile de drept internaţional privat sunt raporturile civile, comerciale, precum şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.

    (3) Dispoziţiile prezentei cărţi sunt aplicabile în măsura în care convenţiile internaţionale la care România este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispoziţiile din legile speciale nu stabilesc o altă reglementare.

    ART. 2558

    Calificarea

    (1) Când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei instituţii de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea română.

    (2) În caz de retrimitere, calificarea se face după legea străină care a retrimis la legea română.

    (3) Natura mobiliară sau imobiliară a bunurilor se determină potrivit legii locului unde acestea se află sau, după caz, sunt situate.

    (4) Dacă legea română nu cunoaşte o instituţie juridică străină sau o cunoaşte sub o altă denumire ori cu un alt conţinut, se poate lua în considerare calificarea juridică făcută de legea străină.

    (5) Cu toate acestea, când părţile au determinat ele însele înţelesul noţiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noţiuni se face după voinţa părţilor.

    ART. 2559

    Retrimiterea

    (1) Legea străină cuprinde dispoziţiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu excepţia unor dispoziţii contrare.

    (2) Dacă legea străină retrimite la dreptul român sau la dreptul altui stat, se aplică legea română, dacă nu se prevede în mod expres altfel.

    (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), legea străină nu cuprinde şi normele ei conflictuale în cazul în care părţile au ales legea străină aplicabilă, în cazul legii străine aplicabile formei actelor juridice şi obligaţiilor extracontractuale, precum şi în alte cazuri speciale prevăzute de convenţiile internaţionale la care România este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.

    ART. 2560

    Sistemele plurilegislative

    Dacă legea străină aparţine unui stat în care coexistă mai multe sisteme legislative, dreptul acelui stat determină dispoziţiile legale aplicabile, iar în lipsă, se aplică sistemul legislativ din cadrul acelui stat care prezintă cele mai strânse legături cu raportul juridic.

    ART. 2561

    Reciprocitatea

    (1) Aplicarea legii străine este independentă de condiţia reciprocităţii.

    (2) Dispoziţiile speciale prin care se cere condiţia reciprocităţii în anumite materii rămân aplicabile. Îndeplinirea condiţiei reciprocităţii de fapt este prezumată până la dovada contrară care se stabileşte de Ministerul Justiţiei, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.

    ART. 2562

    Conţinutul legii străine

    (1) Conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat.

    (2) Partea care invocă o lege străină poate fi obligată să facă dovada conţinutului ei.

    (3) În cazul imposibilităţii de a stabili, într-un termen rezonabil, conţinutul legii străine, se aplică legea română.

    ART. 2563

    Interpretarea şi aplicarea legii străine

    Legea străină se interpretează şi se aplică potrivit regulilor de interpretare şi aplicare existente în sistemul de drept căruia îi aparţine.

    ART. 2564

    Înlăturarea aplicării legii străine

    (1) Aplicarea legii străine se înlătură dacă încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român sau dacă legea străină respectivă a devenit competentă prin fraudarea legii române. În cazul înlăturării aplicării legii străine, se aplică legea română.

    (2) Aplicarea legii străine încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român în măsura în care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului român ori ale dreptului Uniunii Europene şi cu drepturile fundamentale ale omului.

    ART. 2565

    Înlăturarea excepţională a legii aplicabile

    (1) În mod excepţional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei cărţi poate fi înlăturată dacă, datorită circumstanţelor cauzei, raportul juridic are o legătură foarte îndepărtată cu această lege. În acest caz, se aplică legea cu care raportul juridic prezintă cele mai strânse legături.

    (2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul legilor privind starea civilă sau capacitatea persoanei, precum şi atunci când părţile au ales legea aplicabilă.

    ART. 2566

    Normele de aplicaţie imediată

    (1) Dispoziţiile imperative prevăzute de legea română pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate se aplică în mod prioritar. În acest caz, nu sunt incidente prevederile prezentei cărţi privind determinarea legii aplicabile.

    (2) Pot fi aplicate direct şi dispoziţiile imperative prevăzute de legea altui stat pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate, dacă raportul juridic prezintă strânse legături cu legea acelui stat, iar interesele legitime ale părţilor o impun. În acest caz, vor fi avute în vedere obiectul şi scopul acestor dispoziţii, precum şi consecinţele care decurg din aplicarea sau neaplicarea lor.

    ART. 2567

    Recunoaşterea drepturilor câştigate

    Drepturile câştigate în ţară străină sunt respectate în România, cu excepţia cazului în care sunt contrare ordinii publice în dreptul internaţional privat român.

    ART. 2568

    Legea naţională

    (1) Legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana fizică sau, după caz, legea statului a cărui naţionalitate o are persoana juridică.

    (2) Dacă persoana are mai multe cetăţenii, se aplică legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată, în special prin reşedinţa sa obişnuită.

    (3) În cazul persoanei care nu are nicio cetăţenie, trimiterea la legea naţională este înţeleasă ca fiind făcută la legea statului unde are reşedinţa obişnuită.

    (4) Prevederile alin. (3) sunt aplicabile şi în cazul refugiaţilor, potrivit dispoziţiilor speciale şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

    ART. 2569

    Determinarea şi proba cetăţeniei

    Determinarea şi proba cetăţeniei se fac în conformitate cu legea statului a cărui cetăţenie se invocă.

    ART. 2570

    Determinarea şi proba reşedinţei obişnuite

    (1) În sensul prezentei cărţi, reşedinţa obişnuită a persoanei fizice este în statul în care persoana îşi are locuinţa principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare. Reşedinţa obişnuită a unei persoane fizice acţionând în exerciţiul activităţii sale profesionale este locul unde această persoană are stabilimentul său principal.

    (2) Pentru determinarea locuinţei principale vor fi avute în vedere acele circumstanţe personale şi profesionale care indică legături durabile cu statul respectiv sau intenţia de a stabili asemenea legături.

    (3) Reşedinţa obişnuită a persoanei juridice este în statul în care aceasta îşi are stabilimentul principal.

    (4) Stabilimentul principal al unei persoane juridice este locul unde aceasta şi-a stabilit administraţia centrală.

    (5) Dovada reşedinţei obişnuite se poate face cu orice mijloace de probă.

    ART. 2571

    Naţionalitatea persoanei juridice

    (1) Persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.

    (2) Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naţionalitatea persoanei juridice este sediul real.

    (3) Prin sediu real se înţelege locul unde se află centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state.

    (4) Cu toate acestea, dacă dreptul străin astfel determinat retrimite la dreptul statului în conformitate cu care a fost constituită persoana juridică, este aplicabil dreptul acestui din urmă stat.

 

    TITLUL II

    Conflicte de legi

 

    CAPITOLUL I

    Persoane

 

    SECŢIUNEA 1

    Persoana fizică

 

    ART. 2572

    Legea aplicabilă stării civile şi capacităţii

    (1) Starea civilă şi capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională, dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel.

    (2) Incapacităţile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabile acelui raport juridic.

    ART. 2573

    Începutul şi încetarea personalităţii

    Începutul şi încetarea personalităţii sunt determinate de legea naţională a fiecărei persoane.

    ART. 2574

    Declararea judecătorească a morţii

    Declararea morţii, stabilirea decesului şi a datei prezumate a morţii, precum şi prezumţia că cel dispărut este în viaţă sunt cârmuite de ultima lege naţională a persoanei dispărute. Dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea română.

    ART. 2575

    Dobândirea majoratului

    Schimbarea legii naţionale a persoanei nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii aplicabile la momentul dobândirii.

    ART. 2576

    Numele

    (1) Numele persoanei este cârmuit de legea sa naţională.

    (2) Cu toate acestea, stabilirea numelui copilului la naştere este cârmuită, la alegere, fie de legea statului a cărui cetăţenie comună o au atât părinţii, cât şi copilul, fie de legea statului unde copilul s-a născut şi locuieşte de la naştere.

    (3) Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârşite în România, este asigurată potrivit legii române.

    ART. 2577

    Drepturile inerente fiinţei umane

    Existenţa şi conţinutul drepturilor inerente fiinţei umane sunt supuse legii naţionale a persoanei fizice.

    ART. 2578

    Legea aplicabilă ocrotirii majorului

    (1) Măsurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu sunt supuse legii statului unde aceasta îşi are reşedinţa obişnuită la data instituirii tutelei sau la data luării unei alte măsuri de ocrotire.

    (2) În mod excepţional, în măsura în care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competentă poate să aplice sau să ia în considerare legea altui stat, cu care situaţia juridică prezintă cele mai strânse legături.

    (3) Legea prevăzută la alin. (1) guvernează şi existenţa, întinderea, modificarea şi stingerea puterii de reprezentare încredinţate de persoana cu capacitate deplină de exerciţiu, pentru situaţia în care nu se va putea îngriji de interesele sale. Aceasta poate însă alege una dintre următoarele legi:

1. a) legea naţională;
2. b) legea unei reşedinţe obişnuite anterioare;
3. c) legea statului unde sunt situate bunurile, în ceea ce priveşte măsurile de ocrotire cu privire la bunuri.

    (4) Măsurile ce se iau cu privire la persoana ocrotită ori bunurile sale sunt supuse legii statului ale cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.

    ART. 2579

    Ocrotirea terţilor

    (1) Persoana care, potrivit legii naţionale, este lipsită de capacitate sau are capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care, de bună-credinţă la momentul încheierii actului şi conform legii locului unde actul a fost încheiat, a considerat-o ca fiind deplin capabilă. Această regulă nu se aplică actelor juridice referitoare la familie, moştenire şi la drepturi reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii actului.

    (2) De asemenea, lipsa calităţii de reprezentant, stabilită potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusă terţului care cu bună-credinţă s-a încrezut în această calitate, potrivit legii locului unde actul a fost întocmit, dacă actul a fost încheiat între prezenţi şi pe teritoriul aceluiaşi stat.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Persoana juridică

 

    ART. 2580

    Legea aplicabilă statutului organic

    (1) Statutul organic al persoanei juridice este cârmuit de legea sa naţională.

    (2) Statutul organic al sucursalei înfiinţate de către persoana juridică într-o altă ţară este supus legii naţionale a acesteia.

    (3) Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabilă persoanei juridice care a înfiinţat-o.

    ART. 2581

    Domeniul de aplicare a legii naţionale

    Legea statutului organic al persoanei juridice cârmuieşte îndeosebi:

1. a) capacitatea acesteia;
2. b) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
3. c) drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de asociat;
4. d) modul de alegere, competenţele şi funcţionarea organelor de conducere ale persoanei juridice;
5. e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;
6. f) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi;
7. g) modificarea actelor constitutive;
8. h) dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice.

    ART. 2582

    Recunoaşterea persoanelor juridice străine

    (1) Persoanele juridice străine cu scop lucrativ, valabil constituite în statul a cărui naţionalitate o au, sunt recunoscute de plin drept în România.

    (2) Persoanele juridice străine fără scop lucrativ pot fi recunoscute în România, pe baza aprobării prealabile a Guvernului, prin hotărâre judecătorească, sub condiţia reciprocităţii, dacă sunt valabil constituite în statul a cărui naţionalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmăresc nu contravin ordinii sociale şi economice din România.

    (3) Hotărârea de recunoaştere se publică în Monitorul Oficial al României şi într-un ziar central şi este supusă apelului în termen de 60 de zile de la data ultimei publicări.

    (4) Apelul poate fi exercitat de orice persoană interesată pentru neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute la alin. (2).

    ART. 2583

    Efectele recunoaşterii persoanelor juridice străine

    (1) O persoană juridică străină care este recunoscută beneficiază de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, în afară de cele pe care statul care face recunoaşterea le refuză prin dispoziţiile sale legale.

    (2) Persoana juridică străină recunoscută în România îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul ţării în condiţiile stabilite de legea română referitoare la exercitarea activităţilor economice, sociale, culturale sau de altă natură.

    ART. 2584

    Legea aplicabilă fuziunii persoanelor juridice

    Fuziunea unor persoane juridice de naţionalităţi diferite poate fi realizată dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de legile naţionale aplicabile statutului lor organic.

 

    CAPITOLUL II

    Familia

 

    SECŢIUNEA 1

    Căsătoria

 

• 1. Încheierea căsătoriei

    ART. 2585

    Legea aplicabilă promisiunii de căsătorie

    (1) Condiţiile de fond cerute pentru încheierea promisiunii de căsătorie sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi la data încheierii promisiunii.

    (2) Efectele promisiunii de căsătorie, precum şi consecinţele încălcării ei sunt guvernate de una dintre următoarele legi, în ordine:

1. a) legea reşedinţei obişnuite comune a viitorilor soţi la data promisiunii de căsătorie;
2. b) legea naţională comună a viitorilor soţi, când aceştia nu au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat;
3. c) legea română, în lipsa legii naţionale comune.

    ART. 2586

    Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale căsătoriei

    (1) Condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi la momentul celebrării căsătoriei.

    (2) Dacă una dintre legile străine astfel determinată prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României.

    ART. 2587

    Legea aplicabilă formalităţilor căsătoriei

    (1) Forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează.

    (2) Căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau a funcţionarului consular al României în statul în care acesta este acreditat este supusă formalităţilor prevăzute de legea română.

    ART. 2588

    Legea aplicabilă nulităţii căsătoriei

    (1) Legea care reglementează cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică nulităţii căsătoriei şi efectelor acestei nulităţi.

    (2) Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea condiţiilor de formă poate fi admisă în România numai dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută şi în legea română.

 

• 2. Efectele căsătoriei

    ART. 2589

    Legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei

    (1) Efectele generale ale căsătoriei sunt supuse legii reşedinţei obişnuite comune a soţilor, iar în lipsă, legii cetăţeniei comune a soţilor. În lipsa cetăţeniei comune, se aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.

    (2) Legea determinată potrivit alin. (1) se aplică atât efectelor personale, cât şi efectelor patrimoniale ale căsătoriei pe care această lege le reglementează şi de la care soţii nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial ales de aceştia.

    (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), drepturile soţilor asupra locuinţei familiei, precum şi regimul unor acte juridice asupra acestei locuinţe sunt supuse legii locului unde aceasta este situată.

    ART. 2590

    Legea aplicabilă regimului matrimonial

    (1) Legea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de soţi.

    (2) Ei pot alege:

1. a) legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii;
2. b) legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii;
3. c) legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună după celebrarea căsătoriei.

    ART. 2591

    Convenţia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial

    (1) Convenţia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial se poate încheia fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii căsătoriei, fie în timpul căsătoriei.

    (2) Condiţiile de formă ale convenţiei de alegere a legii aplicabile sunt cele prevăzute fie de legea aleasă pentru a guverna regimul matrimonial, fie de legea locului încheierii convenţiei de alegere. În toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie să fie expresă şi constatată printr-un înscris semnat şi datat de soţi sau să rezulte în mod neîndoielnic din clauzele unei convenţii matrimoniale. Când legea română este aplicabilă, trebuie respectate exigenţele de formă stabilite de aceasta pentru validitatea convenţiei matrimoniale.

    (3) Soţii pot alege oricând o altă lege aplicabilă regimului matrimonial, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2). Legea nouă produce efecte numai pentru viitor, dacă soţii nu au dispus altfel, şi nu poate prejudicia, în niciun caz, drepturile terţilor.

    ART. 2592

    Determinarea obiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial

    Dacă soţii nu au ales legea aplicabilă regimului lor matrimonial, acesta este supus legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei.

    ART. 2593

    Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial

    (1) Legea aplicabilă regimului matrimonial reglementează:

1. a) condiţiile de validitate a convenţiei privind alegerea legii aplicabile, cu excepţia capacităţii;
2. b) admisibilitatea şi condiţiile de validitate ale convenţiei matrimoniale, cu excepţia capacităţii;
3. c) limitele alegerii regimului matrimonial;
4. d) posibilitatea schimbării regimului matrimonial şi efectele acestei schimbări;
5. e) conţinutul patrimoniului fiecăruia dintre soţi, drepturile soţilor asupra bunurilor, precum şi regimul datoriilor soţilor;
6. f) încetarea şi lichidarea regimului matrimonial, precum şi regulile privind împărţeala bunurilor comune.

    (2) Cu toate acestea, formarea loturilor, precum şi atribuirea lor sunt supuse legii statului unde bunurile sunt situate la data partajului.

    ART. 2594

    Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale convenţiei matrimoniale

    Condiţiile de formă cerute pentru încheierea convenţiei matrimoniale sunt cele prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial sau cele prevăzute de legea locului unde aceasta se încheie.

    ART. 2595

    Ocrotirea terţilor

    (1) Măsurile de publicitate şi opozabilitatea regimului matrimonial faţă de terţi sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial.

    (2) Cu toate acestea, atunci când la data naşterii raportului juridic dintre un soţ şi un terţ aceştia aveau reşedinţa obişnuită pe teritoriul aceluiaşi stat, este aplicabilă legea acestui stat, cu excepţia următoarelor cazuri:

1. a) au fost îndeplinite condiţiile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial;
2. b) terţul cunoştea, la data naşterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorat cu imprudenţă din partea sa;
3. c) au fost respectate regulile de publicitate imobiliară prevăzute de legea statului pe teritoriul căruia este situat imobilul.

    ART. 2596

    Schimbarea reşedinţei obişnuite sau a cetăţeniei

    (1) Legea reşedinţei obişnuite comune sau legea cetăţeniei comune a soţilor continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei îşi schimbă, după caz, reşedinţa obişnuită sau cetăţenia.

    (2) Dacă ambii soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau, după caz, cetăţenia, legea comună a noii reşedinţe obişnuite sau a noii cetăţenii se aplică regimului matrimonial numai pentru viitor, dacă soţii nu au convenit altfel, şi, în niciun caz, nu poate prejudicia drepturile terţilor.

    (3) Cu toate acestea, dacă soţii au ales legea aplicabilă regimului matrimonial, ea rămâne aceeaşi, chiar dacă soţii îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia.

 

• 3. Desfacerea căsătoriei

    ART. 2597

    Alegerea legii aplicabile divorţului

    Soţii pot alege de comun acord una dintre următoarele legi aplicabile divorţului:

1. a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
2. b) legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţa obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
3. c) legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi;
4. d) legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani;
5. e) legea română.

    ART. 2598

    Data convenţiei de alegere a legii aplicabile

    (1) Convenţia de alegere a legii aplicabile divorţului se poate încheia sau modifica cel mai târziu până la data sesizării autorităţii competente să pronunţe divorţul.

    (2) Cu toate acestea, instanţa judecătorească poate să ia act de acordul soţilor cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

    ART. 2599

    Forma convenţiei de alegere a legii aplicabile

    Convenţia de alegere a legii aplicabile divorţului trebuie încheiată în scris, semnată şi datată de soţi.

    ART. 2600

    Legea aplicabilă divorţului

    (1) În lipsa alegerii legii de către soţi, legea aplicabilă divorţului este:

1. a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;
2. b) în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ;
3. c) în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ;
4. d) în lipsa cetăţeniei comune a soţilor, legea ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin unul dintre ei a păstrat această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ;
5. e) legea română, în toate celelalte cazuri.

    (2) Dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România.

    (3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul în care divorţul este cârmuit de legea aleasă de soţi.

    ART. 2601

    Recunoaşterea divorţului prin denunţare unilaterală

    Actul întocmit în străinătate prin care se constată voinţa unilaterală a bărbatului de a desface căsătoria, fără ca legea străină aplicabilă să recunoască femeii un drept egal, nu poate fi recunoscut în România, cu excepţia situaţiei când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1. a) actul a fost întocmit cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de legea străină aplicabilă;
2. b) femeia a acceptat în mod liber şi neechivoc această modalitate de desfacere a căsătoriei;
3. c) nu există niciun alt motiv de refuz al recunoaşterii pe teritoriul României a hotărârii prin care s-a încuviinţat desfacerea căsătoriei în această modalitate.

    ART. 2602

    Legea aplicabilă separaţiei de corp

    Legea care cârmuieşte divorţul se aplică în mod corespunzător şi separaţiei de corp.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Filiaţia

 

• 1. Filiaţia copilului din căsătorie

    ART. 2603

    Legea aplicabilă

    (1) Filiaţia copilului din căsătorie se stabileşte potrivit legii care, la data când s-a născut, cârmuieşte efectele generale ale căsătoriei părinţilor săi.

    (2) Dacă, înainte de naşterea copilului, căsătoria părinţilor a încetat sau a fost desfăcută, se aplică legea care, la data încetării sau desfacerii, îi cârmuia efectele.

    (3) Legea arătată se aplică, de asemenea, tăgăduirii paternităţii copilului născut din căsătorie, precum şi dobândirii numelui de către copil.

    ART. 2604

    Legitimarea copilului

    În cazul în care părinţii sunt în drept să procedeze la legitimarea prin căsătorie subsecventă a copilului născut anterior, condiţiile cerute în acest scop sunt cele prevăzute de legea care se aplică efectelor generale ale căsătoriei.

 

• 2. Filiaţia copilului din afara căsătoriei

    ART. 2605

    Legea aplicabilă

    (1) Filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data naşterii. Dacă copilul are mai multe cetăţenii, altele decât cea română, se aplică legea cetăţeniei care îi este cea mai favorabilă.

    (2) Legea prevăzută la alin. (1) se aplică îndeosebi recunoaşterii filiaţiei şi efectelor ei, precum şi contestării recunoaşterii filiaţiei.

    ART. 2606

    Răspunderea tatălui

    Dreptul mamei de a cere tatălui copilului din afara căsătoriei să răspundă pentru cheltuielile din timpul sarcinii şi pentru cele prilejuite de naşterea copilului este supus legii naţionale a mamei.

 

• 3. Adopţia

    ART. 2607

    Legea aplicabilă condiţiilor de fond

    (1) Condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului şi a celui ce urmează să fie adoptat. Aceştia trebuie să îndeplinească şi condiţiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două legi naţionale arătate.

    (2) Condiţiile de fond cerute soţilor care adoptă împreună sunt cele stabilite de legea care cârmuieşte efectele generale ale căsătoriei lor. Aceeaşi lege se aplică şi dacă unul dintre soţi adoptă copilul celuilalt.

    ART. 2608

    Legea aplicabilă efectelor adopţiei

    Efectele adopţiei, precum şi relaţiile dintre adoptator şi adoptat sunt guvernate de legea naţională a adoptatorului, iar în cazul în care ambii soţi sunt adoptatori, se aplică legea care guvernează efectele generale ale căsătoriei. Aceeaşi lege cârmuieşte şi desfacerea adopţiei.

    ART. 2609

    Legea aplicabilă formei adopţiei

    Forma adopţiei este supusă legii statului pe teritoriul căruia ea se încheie.

    ART. 2610

    Legea aplicabilă nulităţii adopţiei

    Nulitatea adopţiei este supusă, pentru condiţiile de fond, legilor aplicabile condiţiilor de fond, iar pentru nerespectarea condiţiilor de formă, legii aplicabile formei adopţiei.

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Autoritatea părintească. Protecţia copiilor

 

    ART. 2611

    Legea aplicabilă

    Legea aplicabilă se stabileşte potrivit Convenţiei privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, ratificată prin Legea nr. 361/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 28 decembrie 2007.

 

    SECŢIUNEA a 4-a

    Obligaţia de întreţinere

 

    ART. 2612

    Legea aplicabilă

    Legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene.

 

    CAPITOLUL III

    Bunurile

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale

 

    ART. 2613

    Legea aplicabilă bunurilor

    (1) Posesia, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanţii reale, sunt cârmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se află, afară numai dacă prin dispoziţii speciale se prevede altfel.

    (2) Platformele şi alte instalaţii durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate, în înţelesul prezentului capitol, ca bunuri imobile.

    ART. 2614

    Legea aplicabilă patrimoniului de afectaţiune

    Legea aplicabilă unei mase patrimoniale afectate unei destinaţii speciale, profesionale sau de altă natură, este legea statului cu care această masă patrimonială are cele mai strânse legături.

    ART. 2615

    Legea aplicabilă revendicării bunurilor mobile

    (1) Revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este supusă, la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul căruia se afla bunul la momentul furtului sau exportului, fie legii statului pe teritoriul căruia se află bunul la momentul revendicării.

    (2) Cu toate acestea, dacă legea statului pe teritoriul căruia bunul se afla la momentul furtului sau exportului nu cuprinde dispoziţii privind protecţia terţului posesor de bună-credinţă, acesta poate invoca protecţia pe care i-o conferă legea statului pe teritoriul căruia bunul se află la momentul revendicării.

    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi bunurilor furate sau exportate ilegal din patrimonial cultural naţional al unui stat*).

#CIN

    *) Anterior republicării Legii nr. 287/2009, sintagma folosită de legiuitor era "din patrimoniul cultural naţional al unui stat", însă în forma republicată (pagina 294 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011) legiuitorul utilizează sintagma "din patrimonial cultural naţional al unui stat".

 

#B

    ART. 2616

    Legea aplicabilă uzucapiunii mobiliare

    (1) Uzucapiunea este cârmuită de legea statului unde bunul se afla la începerea termenului de posesie, prevăzut în acest scop.

    (2) În cazul în care bunul a fost adus într-un alt stat, unde se împlineşte durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere să se aplice legea acestui din urmă stat, dacă sunt reunite, cu începere de la data deplasării bunului în acel stat, toate condiţiile cerute de menţionata lege.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Bunurile mobile corporale

 

    ART. 2617

    Legea aplicabilă

    Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care şi-a schimbat aşezarea sunt cârmuite de legea locului unde acesta se afla în momentul când s-a produs faptul juridic care a generat, a modificat sau a stins dreptul respectiv.

    ART. 2618

    Legea aplicabilă bunului aflat în curs de transport

    Bunul aflat în curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat, afară numai dacă:

1. a) părţile interesate au ales, prin acordul lor, o altă lege, care devine astfel aplicabilă;
2. b) bunul este depozitat într-un antrepozit sau pus sub sechestru în temeiul unor măsuri asigurătorii sau ca urmare a unei vânzări silite, în aceste cazuri fiind aplicabilă, pe perioada depozitului sau sechestrului, legea locului unde a fost reaşezat temporar;
3. c) bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind în acest caz supus legii sale naţionale.

    ART. 2619

    Rezerva dreptului de proprietate

    Condiţiile şi efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sunt cârmuite, dacă părţile nu au convenit altfel, de legea statului exportator.

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Mijloacele de transport

 

    ART. 2620

    Legea aplicabilă

    (1) Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sunt supuse:

1. a) legii pavilionului pe care îl arborează nava sau legii statului de înmatriculare a aeronavei;
2. b) legii aplicabile statutului organic al întreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare şi rutiere din patrimoniul ei.

    (2) Legea menţionată la alin. (1) se aplică deopotrivă:

1. a) bunurilor aflate în mod durabil la bord, formându-i dotarea tehnică;
2. b) creanţelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistenţa tehnică, întreţinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.

    ART. 2621

    Domeniul de aplicare

    Legea pavilionului navei sau statului de înmatriculare a aeronavei cârmuieşte îndeosebi:

1. a) puterile, competenţele şi obligaţiile comandantului navei sau aeronavei;
2. b) contractul de angajare a personalului navigant, dacă părţile nu au ales o altă lege;
3. c) răspunderea armatorului navei sau întreprinderii de transport aerian pentru faptele şi actele comandantului şi echipajului;
4. d) drepturile reale şi de garanţie asupra navei sau aeronavei, precum şi formele de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit şi se sting asemenea drepturi.

 

    SECŢIUNEA a 4-a

    Titlurile de valoare

 

    ART. 2622

    Legea aplicabilă titlurilor de valoare

    (1) Emiterea de acţiuni sau obligaţiuni, nominative sau la purtător, este supusă legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.

    (2) Condiţiile şi efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele menţionate la alin. (1) sunt supuse:

1. a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cât priveşte titlul nominativ;
2. b) legii locului de plată a titlului la ordin;
3. c) legii locului unde se află titlul la purtător în momentul transmiterii, în raporturile dintre posesorii succesivi, precum şi dintre aceştia şi terţele persoane.

    ART. 2623

    Legea aplicabilă titlului reprezentativ al mărfii

    (1) Legea menţionată expres în cuprinsul unui titlu de valoare stabileşte dacă acesta întruneşte condiţiile spre a fi un titlu reprezentativ al mărfii pe care o specifică. În lipsa unei asemenea precizări, natura titlului se determină potrivit legii statului în care îşi are sediul întreprinderea emitentă.

    (2) Dacă titlul reprezintă marfa, legea care i se aplică, în calitatea sa de bun mobil, potrivit alin. (1), cârmuieşte drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică.

 

    SECŢIUNEA a 5-a

    Bunurile incorporale

 

    ART. 2624

    Legea aplicabilă operelor de creaţie intelectuală

    (1) Naşterea, conţinutul şi stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală sunt supuse legii statului unde aceasta a fost pentru întâia oară adusă la cunoştinţa publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat.

    (2) Operele de creaţie intelectuală nedivulgate sunt supuse legii naţionale a autorului.

    ART. 2625

    Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrială

    Naşterea, conţinutul şi stingerea dreptului de proprietate industrială sunt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit ori de înregistrare.

 

    SECŢIUNEA a 6-a

    Formele de publicitate

 

    ART. 2626

    Legea aplicabilă

    (1) Formele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri sunt supuse legii aplicabile la data şi locul unde se îndeplinesc, afară numai dacă prin dispoziţii speciale se prevede altfel.

    (2) Formele de publicitate, precum şi cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde acesta se găseşte situat, chiar dacă temeiul juridic al naşterii, transmiterii, restrângerii sau stingerii dreptului real ori garanţiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.

 

    SECŢIUNEA a 7-a

    Ipotecile mobiliare

 

    ART. 2627

    Aplicarea legii locului unde se află bunul

    Condiţiile de validitate, publicitatea şi efectele ipotecii mobiliare sunt supuse legii locului unde se află bunul la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară.

    ART. 2628

    Aplicarea legii locului unde se află debitorul

    (1) Prin excepţie de la prevederile art. 2.627, se aplică legea locului unde se află debitorul, în cazul:

1. a) unui bun mobil corporal care, potrivit destinaţiei sale, este utilizat în mai multe state, dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel;
2. b) unui bun mobil incorporal;
3. c) unui titlu de valoare negociabil care nu este în posesia creditorului. Cu toate acestea, în cazul acţiunilor, părţilor sociale şi obligaţiunilor se aplică legea statutului organic al emitentului, cu excepţia cazului în care aceste titluri de valoare sunt tranzacţionate pe o piaţă organizată, caz în care se aplică legea statului în care funcţionează piaţa respectivă.

    (2) Se consideră că debitorul se află în statul în care acesta are reşedinţa obişnuită sau, după caz, sediul social la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară.

    ART. 2629

    Legea aplicabilă în cazul resurselor naturale

    Condiţiile de validitate, publicitatea şi efectele ipotecii asupra resurselor minerale, petrolului sau gazelor ori asupra unei creanţe rezultate din vânzarea acestora la sursă, care se naşte de la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obţinute din vânzare sunt virate în cont, sunt supuse legii locului unde se află exploatarea.

    ART. 2630

    Situaţiile speciale privind legea aplicabilă publicităţii ipotecii mobiliare

    (1) Ipoteca înregistrată potrivit legii locului unde se află bunul îşi conservă rangul de prioritate în alt stat, dacă au fost îndeplinite şi formele de publicitate prevăzute de legea acestui stat:

1. a) înainte să înceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii aplicabile la data constituirii ipotecii;
2. b) în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a intrat în statul respectiv sau în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt.

    (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care ipoteca a fost înregistrată potrivit legii locului unde se află debitorul. Termenele prevăzute la alin. (1) lit. b) se calculează, după caz, de la data la care debitorul îşi stabileşte reşedinţa obişnuită ori, după caz, sediul social în statul respectiv sau de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt.

    (3) Cu toate acestea, ipoteca mobiliară nu va fi opozabilă terţului care a dobândit cu titlu oneros un drept asupra bunului fără să fi cunoscut existenţa ipotecii mobiliare şi mai înainte ca aceasta să fi devenit opozabilă potrivit alin. (1) şi (2).

    ART. 2631

    Lipsa publicităţii în străinătate

    (1) Dacă legea străină care reglementează rangul ipotecii mobiliare nu prevede formalităţi de publicitate şi bunul nu este în posesia creditorului, ipoteca mobiliară are rang inferior:

1. a) ipotecii asupra unei creanţe constând într-o sumă de bani plătibilă în România;
2. b) ipotecii asupra unui bun mobil corporal, care a fost constituită atunci când bunul se afla în România, sau asupra unui titlu negociabil.

    (2) Cu toate acestea, ipoteca mobiliară îşi conservă rangul de prioritate, dacă este înregistrată, potrivit legii române, înaintea constituirii ipotecii menţionate la alin. (1) lit. a) sau b).

    ART. 2632

    Legea aplicabilă operaţiunilor asimilate ipotecilor mobiliare

    (1) Dispoziţiile prezentei secţiuni referitoare la publicitate şi efectele acesteia sunt aplicabile, în mod corespunzător, ţinând seama de natura bunurilor mobile, şi operaţiunilor asimilate, potrivit legii, ipotecii mobiliare.

    (2) Pentru determinarea legii aplicabile se ia în considerare data încheierii operaţiunii asimilate ipotecii mobiliare.

 

    CAPITOLUL IV

    Moştenirea

 

    ART. 2633

    Legea aplicabilă

    Moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut, la data morţii, reşedinţa obişnuită.

    ART. 2634

    Alegerea legii aplicabile

    (1) O persoană poate să aleagă, ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei, legea statului a cărui cetăţenie o are.

    (2) Existenţa şi validitatea consimţământului exprimat prin declaraţia de alegere a legii aplicabile sunt supuse legii alese pentru a cârmui moştenirea.

    (3) Declaraţia de alegere a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce priveşte forma, condiţiile unei dispoziţii pentru cauză de moarte. Tot astfel, modificarea sau revocarea de către testator a unei asemenea desemnări a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce priveşte forma, condiţiile de modificare sau de revocare a unei dispoziţii pentru cauză de moarte.

    ART. 2635

    Legea aplicabilă formei testamentului

    Întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre legile următoare:

1. a) legea naţională a testatorului;
2. b) legea reşedinţei obişnuite a acestuia;
3. c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;
4. d) legea situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului;
5. e) legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor moştenite.

    ART. 2636

    Domeniul de aplicare a legii moştenirii. Succesiunea vacantă

    (1) Legea aplicabilă moştenirii stabileşte îndeosebi:

1. a) momentul şi locul deschiderii moştenirii;
2. b) persoanele cu vocaţie de a moşteni;
3. c) calităţile cerute pentru a moşteni;
4. d) exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct;
5. e) condiţiile şi efectele opţiunii succesorale;
6. f) întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta pasivul;
7. g) condiţiile de fond ale testamentului, modificarea şi revocarea unei dispoziţii testamentare, precum şi incapacităţile speciale de a dispune sau de a primi prin testament;
8. h) partajul succesoral.

    (2) În cazul în care, conform legii aplicabile moştenirii, succesiunea este vacantă, bunurile situate sau, după caz, aflate pe teritoriul României sunt preluate de statul român în temeiul dispoziţiilor legii române privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni vacante.

 

    CAPITOLUL V

    Actul juridic

 

    ART. 2637

    Legea aplicabilă condiţiilor de fond

    (1) Condiţiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasă de părţi sau, după caz, de autorul său.

    (2) Alegerea legii aplicabile actului trebuie să fie expresă ori să rezulte neîndoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstanţe.

    (3) Părţile pot alege legea aplicabilă totalităţii sau numai unei anumite părţi a actului juridic.

    (4) Înţelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificată ulterior încheierii actului. Modificarea are efect retroactiv, fără să poată totuşi:

1. a) să infirme validitatea formei acestuia; sau
2. b) să aducă atingere drepturilor dobândite între timp de terţi.

    ART. 2638

    Legea aplicabilă în lipsa alegerii

    (1) În lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat.

    (2) Se consideră că există atari legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data încheierii actului, după caz, reşedinţa obişnuită, fondul de comerţ sau sediul social.

    ART. 2639

    Legea aplicabilă condiţiilor de formă

    (1) Condiţiile de formă ale unui act juridic sunt stabilite de legea care îi cârmuieşte fondul.

    (2) Actul se consideră totuşi valabil din punctul de vedere al formei, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de una dintre legile următoare:

1. a) legea locului unde a fost întocmit;
2. b) legea cetăţeniei sau legea reşedinţei obişnuite a persoanei care l-a consimţit;
3. c) legea aplicabilă potrivit dreptului internaţional privat al autorităţii care examinează validitatea actului juridic.

    (3) În cazul în care legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic impune, sub sancţiunea nulităţii, o anumită formă solemnă, nicio altă lege dintre cele menţionate la alin. (2) nu poate să înlăture această cerinţă, indiferent de locul întocmirii actului.

 

    CAPITOLUL VI

    Obligaţiile

 

    ART. 2640

    Legea aplicabilă obligaţiilor contractuale

    (1) Legea aplicabilă obligaţiilor contractuale se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene.

    (2) În materiile care nu intră sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene sunt aplicabile dispoziţiile prezentului cod privind legea aplicabilă actului juridic, dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale sau prin dispoziţii speciale.

    ART. 2641

    Legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale

    (1) Legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene.

    (2) În materiile care nu intră sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene se aplică legea care cârmuieşte fondul raportului juridic preexistent între părţi, dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale sau prin dispoziţii speciale.

    ART. 2642

    Răspunderea pentru atingeri aduse personalităţii

    (1) Pretenţiile de reparaţii întemeiate pe o atingere adusă vieţii private sau personalităţii, inclusiv prin mass-media sau orice alt mijloc public de informare, sunt cârmuite, la alegerea persoanei lezate, de:

1. a) legea statului reşedinţei sale obişnuite;
2. b) legea statului în care s-a produs rezultatul păgubitor;
3. c) legea statului în care autorul daunei îşi are reşedinţa obişnuită ori sediul social.

    (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se cere şi condiţia ca autorul daunei să fi trebuit în mod rezonabil să se aştepte ca efectele atingerii aduse personalităţii să se producă în unul dintre acele două state.

    (3) Dreptul la replică împotriva atingerilor aduse personalităţii este supus legii statului în care a apărut publicaţia sau de unde s-a difuzat emisiunea.

    ART. 2643

    Stingerea obligaţiilor

    (1) Delegaţia şi novaţia sunt supuse legii aplicabile obligaţiei care le formează obiectul.

    (2) Compensaţia este supusă legii aplicabile creanţei căreia i se opune stingerea, parţială sau totală, prin compensaţie.

    ART. 2644

    Pluralitatea de debitori

    Creditorul care îşi valorifică drepturile împotriva mai multor debitori trebuie să se conformeze legii aplicabile în raporturile sale cu fiecare dintre ei.

    ART. 2645

    Dreptul de regres

    (1) Dreptul unui debitor de a exercita regresul împotriva unui codebitor există numai dacă legile aplicabile ambelor datorii îl admit.

    (2) Condiţiile de exercitare a regresului sunt determinate de legea aplicabilă datoriei pe care codebitorul o are faţă de creditorul urmăritor.

    (3) Raporturile dintre creditorul care a fost dezinteresat şi debitorul plătitor sunt supuse legii aplicabile datoriei acestuia din urmă.

    (4) Dreptul unei instituţii publice de a exercita regresul este stabilit de legea aplicabilă statutului său organic. Admisibilitatea şi exerciţiul regresului sunt guvernate de dispoziţiile alin. (2) şi (3).

    ART. 2646

    Moneda de plată

    (1) Moneda de plată este definită de legea statului care a emis-o.

    (2) Efectele pe care moneda le exercită asupra întinderii unei datorii sunt determinate de legea aplicabilă datoriei.

    (3) Legea statului în care trebuie efectuată plata determină în ce anume monedă urmează ca ea să fie făcută, afară numai dacă, în raporturile de drept internaţional privat născute din contract, părţile au convenit o altă monedă de plată.

 

    CAPITOLUL VII

    Cambia, biletul la ordin şi cecul

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale

 

    ART. 2647

    Legea aplicabilă capacităţii

    Persoana care, potrivit legii sale naţionale, este lipsită de capacitatea de a se angaja prin cambie, bilet la ordin sau cec se obligă totuşi valabil printr-un asemenea titlu, dacă semnătura a fost dată într-un stat a cărui lege îl consideră capabil pe subscriitor.

    ART. 2648

    Legea aplicabilă condiţiilor de formă

    (1) Angajamentul asumat în materie de cambie, bilet la ordin sau cec este supus condiţiilor de formă ale legii statului unde angajamentul a fost subscris. În materie de cec, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de legea locului plăţii este suficientă.

    (2) Dacă angajamentul este nevalabil, potrivit legii prevăzute la alin. (1), dar se conformează legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior, neregularitatea de formă a primului angajament nu infirmă validitatea celui ulterior.

    ART. 2649

    Legea aplicabilă acţiunii în regres

    Termenele stabilite pentru exercitarea acţiunii în regres sunt determinate, faţă de orice semnatar, de legea locului unde titlul a luat naştere.

    ART. 2650

    Legea aplicabilă protestului

    Forma şi termenele de protest, cât şi condiţiile de formă ale unor acte necesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor în materie de cambie, bilet la ordin sau cec sunt stabilite de legea statului unde trebuie întocmit protestul sau un alt act necesar.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Cambia şi biletul la ordin

 

    ART. 2651

    Legea aplicabilă efectelor obligaţiilor

    (1) Efectele obligaţiilor acceptantului unei cambii şi semnatarului unui bilet la ordin sunt supuse legii locului unde aceste titluri sunt plătibile.

    (2) Efectele pe care le produc semnăturile celorlalţi obligaţi prin cambie sau prin bilet la ordin sunt determinate de legea statului pe teritoriul căruia au fost date semnăturile.

    ART. 2652

    Legea aplicabilă dobândirii creanţei

    Legea locului unde titlul a fost constituit stabileşte dacă posesorul cambiei dobândeşte creanţa care a dat loc emisiunii titlului.

    ART. 2653

    Legea aplicabilă acceptării

    Legea statului unde este plătibilă cambia stabileşte dacă acceptarea poate fi restrânsă la o parte din sumă, precum şi dacă posesorul titlului este sau nu este obligat să primească o plată parţială.

    ART. 2654

    Legea aplicabilă în caz de pierdere sau furt

    Legea statului unde cambia sau biletul la ordin sunt plătibile determină măsurile ce pot fi luate în caz de pierdere sau furt al titlului.

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Cecul

 

    ART. 2655

    Legea aplicabilă

    Legea statului unde cecul este plătibil determină persoanele asupra cărora poate fi tras un asemenea titlu.

    ART. 2656

    Nulitatea cecului

    În cazul în care, potrivit legii aplicabile, cecul este nul din cauză că a fost tras asupra unei persoane neîndreptăţite, obligaţiile ce decurg din semnăturile puse pe titlu în alte state, ale căror legi nu cuprind o asemenea restricţie, sunt valabile.

    ART. 2657

    Legea aplicabilă efectelor obligaţiilor

    Legea statului pe al cărui teritoriu au fost subscrise obligaţiile ce decurg din cec determină efectele acestor obligaţii.

    ART. 2658

    Domeniul de aplicare

    Legea statului unde cecul este plătibil determină îndeosebi:

1. a) dacă titlul trebuie tras la vedere sau dacă poate fi tras la un anumit termen de la vedere, precum şi efectele postdatării;
2. b) termenul de prezentare;
3. c) dacă cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat şi care sunt efectele produse de aceste menţiuni;
4. d) dacă posesorul poate cere şi dacă este obligat să primească o plată parţială;
5. e) dacă cecul poate fi barat sau poate să cuprindă clauza "plătibil în cont" ori o expresie echivalentă şi care sunt efectele acestei barări, clauze sau expresii echivalente;
6. f) dacă posesorul are drepturi speciale asupra provizionului şi care este natura lor;
7. g) dacă trăgătorul poate să revoce cecul sau să facă opoziţie la plata acestuia;
8. h) măsurile care pot fi luate în caz de pierdere sau de furt al cecului;
9. i) dacă un protest sau o constatare echivalentă este necesară pentru conservarea dreptului de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi.

 

    CAPITOLUL VIII

    Fiducia

 

    ART. 2659

    Alegerea legii aplicabile

    (1) Fiducia este supusă legii alese de constituitor.

    (2) Dispoziţiile art. 2.637 sunt aplicabile.

    ART. 2660

    Determinarea obiectivă a legii aplicabile

    În lipsa alegerii legii aplicabile, precum şi în cazul în care legea aleasă nu cunoaşte instituţia fiduciei, se aplică legea statului cu care fiducia prezintă cele mai strânse legături. În acest scop, se ţine seama îndeosebi de:

1. a) locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare, desemnat de constituitor;
2. b) locul situării bunurilor fiduciare;
3. c) locul unde fiduciarul îşi are reşedinţa obişnuită sau, după caz, sediul social;
4. d) scopul fiduciei şi locul unde acesta urmează să se realizeze.

    ART. 2661

    Domeniul de aplicare

    Legea determinată potrivit art. 2.659 şi 2.660 este aplicabilă condiţiilor de validitate, interpretării şi efectelor fiduciei, precum şi administrării ei. Această lege determină în special:

1. a) desemnarea, renunţarea şi înlocuirea fiduciarului, condiţiile speciale pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi desemnată fiduciar, precum şi transmiterea puterilor fiduciarului;
2. b) drepturile şi obligaţiile dintre fiduciari;
3. c) dreptul fiduciarului de a delega în tot sau în parte executarea obligaţiilor sale sau exercitarea puterilor care îi revin;
4. d) puterile fiduciarului de a administra şi de a dispune de bunurile din masa patrimonială fiduciară, de a constitui garanţii şi de a dobândi alte bunuri;
5. e) puterile fiduciarului de a face investiţii şi plasamente;
6. f) îngrădirile cu privire la durata fiduciei, precum şi cele cu privire la puterile fiduciarului de a constitui rezerve din veniturile rezultate din administrarea bunurilor;
7. g) raporturile dintre fiduciar şi beneficiar, inclusiv răspunderea personală a fiduciarului faţă de beneficiar;
8. h) modificarea sau încetarea fiduciei;
9. i) repartizarea bunurilor ce alcătuiesc masa patrimonială fiduciară;
10. j) obligaţia fiduciarului de a da socoteală de modul cum a fost administrată masa patrimonială fiduciară.

    ART. 2662

    Situaţiile speciale

    Un element al fiduciei, susceptibil de a fi izolat, în special administrarea acestuia, poate fi supus unei legi distincte.

 

    CAPITOLUL IX

    Prescripţia extinctivă

 

    ART. 2663

    Legea aplicabilă

    Prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune este supusă legii care se aplică dreptului subiectiv însuşi.

 

    Dispoziţii finale

    ART. 2664

    Data intrării în vigoare

    (1) Prezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a acestuia.*)

    (2) În termen de 12 luni de la data publicării prezentului cod, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului civil.

------------

    *) În temeiul art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, Codul civil intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.

 

    NOTĂ:

    Reproducem mai jos dispoziţiile art. 211 - 214, 216 - 218 şi 220 - 230 din cap. X "Dispoziţii finale" din Legea nr. 71/2011, care nu sunt toate încorporate în forma republicată a Legii nr. 287/2009 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 71/2011:

#M45

    "ART. 211 *** Abrogat

#B

    ART. 212

    (1) Cu excepţia art. 535 din Codul civil, în cuprinsul Codului civil termenul «necorporal» se înlocuieşte cu termenul «incorporal».

    (2) În cuprinsul art. 44, art. 144 alin. (3), art. 146 alin. (4), art. 172, art. 211 alin. (2), art. 316 alin. (2), art. 386 alin. (1), art. 689 alin. (3), art. 990 alin. (1) şi art. 991 din Codul civil, expresia «lovite de nulitate relativă» se înlocuieşte cu termenul «anulabile».

    (3) În cuprinsul art. 215 alin. (1), art. 299, 300, art. 347 alin. (1), art. 1.064 alin. (2), art. 1.248 alin. (4), art. 1.251 şi 1.252 din Codul civil, expresia «lovit/lovită de nulitate relativă» se înlocuieşte cu termenul «anulabil/anulabilă», după caz.

    (4) În cuprinsul Codului civil, precum şi în cuprinsul celorlalte acte normative în vigoare, sintagmele «persoane juridice fără/cu scop patrimonial», «fără scop patrimonial» şi «cu scop patrimonial» se înlocuiesc cu sintagmele «persoane juridice fără/cu scop lucrativ», «fără scop lucrativ» şi, respectiv, «cu scop lucrativ».

    (5) În cuprinsul Codului civil, termenul «comunitar»/«comunitare» se înlocuieşte cu termenul «Uniunii Europene».

    (6) În cuprinsul Codului civil, termenul «bancă» şi expresiile «instituţie bancară» şi «societate bancară» se înlocuiesc cu expresia «instituţie de credit».

    (7) În cuprinsul art. 1.186 alin. (2), art. 1.191 alin. (1), art. 1.196 alin. (2), art. 1.200 alin. (2), art. 1.240 alin. (2), art. 1.266 alin. (2), art. 1.494 alin. (1), art. 1.495 alin. (1) şi art. 2.014 alin. (2) din Codul civil, expresia «practicile stabilite între părţi» se înlocuieşte cu expresia «practicile statornicite între părţi».

    (8) În tot cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările şi completările ulterioare, expresia «societate civilă profesională» se înlocuieşte cu expresia «societate profesională».

    ART. 213

    La data intrării în vigoare a Codului civil, termenii şi expresiile din legislaţia civilă şi comercială în vigoare se înlocuiesc cu termenii şi expresiile corespondente din Codul civil.

    ART. 214

    (1) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va îndeplini procedurile constituţionale necesare adoptării următoarelor proiecte de acte normative:

1. a) proiectul privind reproducerea umană asistată medical cu terţ donator;
2. b) proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările ulterioare;
3. c) proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003*) privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea reglementării tratamentului fiscal al fiduciei;
4. d) proiectul privind organizarea şi funcţionarea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare;
5. e) proiectele oricăror alte acte normative a căror adoptare este necesară în vederea intrării în vigoare sau a aplicării Codului civil.

    (2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a actelor normative prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), Guvernul va adopta, prin hotărâre, norme referitoare la înregistrarea contractului de fiducie şi a modificărilor sale la organele competente prevăzute la art. 780 alin. (1) şi (2) din Codul civil, precum şi norme referitoare la avizul de fiducie şi la înscrierea acesteia în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

    (3) În termenul prevăzut la alin. (1) se aprobă, prin ordin al ministrului justiţiei, normele metodologice privind organizarea şi funcţionarea Registrului naţional notarial al regimurilor matrimoniale, precum şi procedura de înscriere şi consultare a acestuia.

#CIN

    *) Legea nr. 571/2003 a fost abrogată. A se vedea Legea nr. 227/2015.

 

#B

    ..........................................................................

    ART. 216

    În termen de 4 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor emite norme comune referitoare la plasamentele prezumate a fi sigure, conform art. 831 din Codul civil.

    ART. 217

    În vederea aplicării dispoziţiilor art. 2.323 - 2.479 din Codul civil, în termen de 4 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare va modifica dispoziţiile titlului VI cap. 3 secţiunea a 3-a din Codul S.C. Depozitarul Central S.A., aprobat prin Decizia nr. 1.407 din 20 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a permite transferul instrumentelor financiare ipotecate şi constituirea unor ipoteci de rang subsecvent fără acordul constituitorului ipotecii de rang preferat. Decizia Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, având ca anexă Codul S.C. Depozitarul Central S.A., se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    ART. 218

    În termen de 4 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, legile, inclusiv Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, precum şi ordonanţele de urgenţă ale Guvernului şi ordonanţele Guvernului modificate şi/sau completate prin prezenta lege vor fi republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

    ..........................................................................

    ART. 220

    (1) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.

    (2) Actele normative prevăzute la art. 214 şi 216 - 218 intră în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil.

    ART. 221

    Prezenta lege intră în vigoare la data prevăzută la art. 220 alin. (1), cu excepţia art. 214, 216 - 218, 224, art. 225 alin. (1) şi (2), art. 226 şi 228, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

#M4

    ART. 222

    Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010, referirea din cuprinsul Codului civil sau al prezentei legi la hotărârea definitivă se va înţelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabilă.

#B

    ART. 223

    Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.

    ART. 224

    (1) Până la intrarea în vigoare a Codului civil, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi Secţia comercială ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reorganizează ca Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă.

    (2) Dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

    ART. 225

    (1) Secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei.

    (2) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) îşi va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil.

    (3) Cauzele civile şi comerciale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului civil vor continua să fie soluţionate de aceleaşi complete de judecată, cu respectarea principiului continuităţii. În caz de trimitere spre rejudecare, cauza va fi repartizată conform normelor de organizare judiciară în vigoare la data înregistrării cauzei la instanţa de trimitere.

    ART. 226

    (1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

1. a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc;
2. b) cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului;
3. c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei;
4. d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

    (2) La înfiinţarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ţine seama de următoarele criterii:

1. a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secţiei;
2. b) specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora;
3. c) respectarea principiului repartizării aleatorii.

    (3) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) îşi va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil.

    ART. 227

    Dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225.

    ART. 228*)

    (1) Până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226.

    (2) La stabilirea cauzelor de competenţa tribunalelor specializate sau, după caz, a secţiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ţine seama de numărul şi natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora, precum şi de volumul de activitate al instanţei.

#CIN

    *) A se vedea şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 1103/C/2021 pentru stabilirea domeniilor de funcţionare ale tribunalelor specializate Argeş, Mureş şi Cluj.

 

#B

    ART. 229*)

    (1) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară.

    (2) Până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă:

1. a) atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completele specializate pentru minori şi familie;
2. b) raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepţia anchetei prevăzute la 508 alin. (2), care se efectuează de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;
3. c) autorităţile şi instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice continuă să exercite atribuţiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil, cu excepţia celor date în competenţa instanţei de tutelă.

#M10

    (3) Până la data intrării în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), atribuţiile instanţei de tutelă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau ale interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia revin autorităţii tutelare.

#M4

    (3^1) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgenţă şi a supravegherii specializate se stabilesc şi se monitorizează potrivit art. 58 - 70**) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare.

    (3^2) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanţă.

#M45

    (3^3) *** Abrogat

#B

    (4) Cererile în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil rămân să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti sau, după caz, de autorităţile administrative competente potrivit legii în vigoare la data sesizării lor.

#CIN

    *) 1. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 795/2020 (#M38), a constatat că dispoziţiile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 (#M1) sunt neconstituţionale.

    2.1. Conform art. VIII din Legea nr. 60/2012 (#M4), cererile prevăzute la art. 229 alin. (3) şi (3^2) din Legea nr. 71/2011 (#M1) în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 60/2012 (#M4) rămân să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti competente potrivit legii în vigoare la data sesizării lor.

    2.2. Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 (#M5), până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.

    **) După republicarea Legii nr. 272/2004, art. 58 - 70 au devenit art. 62 - 74.

 

#M5

    ART. 229^1 *** Abrogat

#M4

    ART. 229^2

    (1) Registrele naţionale notariale vor fi deschise, ţinute şi administrate exclusiv de Uniunea Naţională a Notarilor Publici.

    (2) Deschiderea, conţinutul, administrarea şi operarea registrelor notariale se stabilesc prin Legea nr. 36/1995, republicată.

#B

    ART. 230

    La data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă:

#M4

1. a) Codicele civil (sau Codul civil din 1864), publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864, nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16 ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor 1169 - 1174 şi 1176 - 1206, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010;

#B

1. b) Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oricare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial nr. 40 din 20 februarie 1879;

#M4

1. c) Codicele de comerţ din 1887, publicat în Monitorul Oficial nr. 31 din 10 mai 1887, cu excepţia dispoziţiilor 46 - 55, 57, 58 şi 907 - 935, aplicabile în continuare în raporturile dintre profesionişti, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, a cărţii a II-a "Despre comerţul maritim şi despre navigaţie", precum şi a dispoziţiilor art. 948, 953, art. 954 alin. (1) şi art. 955, care se abrogă la data intrării în vigoare a Codului maritim;

#B

2. d) Decretul nr. 2.142/1930 pentru promulgarea Legii privind funcţionarea cărţilor funduare centrale pentru căile ferate şi canaluri nr. 148/1930, publicat în Monitorul Oficial nr. 127 din 12 iunie 1930;
3. e) Legea nr. 178/1934 privind reglementarea contractului de consignaţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 30 iulie 1934;
4. f) 17 şi art. 19 - 28 din Legea nr. 153/1937 privind magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor (Dockuri şi silozuri), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 81 din 7 aprilie 1937;
5. g) Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;
6. h) Codul civil Carol al II-lea, republicat în Monitorul Oficial nr. 206 din 6 septembrie 1940, cu modificările ulterioare;
7. i) Codul comercial Carol al II-lea, republicat în Monitorul Oficial nr. 194 din 23 august 1940, cu modificările şi completările ulterioare;
8. j) Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944;
9. k) Legea nr. 163/1946 pentru înlocuirea provizorie cu cărţi de evidenţă funciară a cărţilor funciare distruse, sustrase sau pierdute, publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 14 martie 1946, cu modificările ulterioare;
10. l) Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din Vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;
11. m) Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei, republicată în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările şi completările ulterioare;
12. n) Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificările şi completările ulterioare;
13. o) Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu excepţia 30 - 43, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010;
14. p) Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960;
15. q) 1 - 33 şi art. 36 - 147 din Legea nr. 105/1992*) cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, cu completările ulterioare;
16. r) Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, cu modificările şi completările ulterioare;
17. s) 21 - 33 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997;

    ş) art. 7, 14 şi 15 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 2 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare;

1. t) 32 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare;

    ţ) art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările ulterioare;

1. u) titlul VI «Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare» al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, cu modificările ulterioare;
2. v) 12, 14 - 25, art. 32 alin. (2), art. 43 şi 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare; de la aceeaşi dată, dispoziţiile art. 12 şi 14 - 25 nu se mai aplică nici contractelor de închiriere a locuinţei în curs de executare;
3. w) Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 6 august 2002;
4. x) 40 alin. (1), art. 41 şi 42 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificările ulterioare;
5. y) 1, 5 - 13, 16, art. 18 alin. (2) teza I, art. 56 alin. (1) - (4), art. 57, 59 - 63 şi 65 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009;
6. z) 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004**), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;
7. aa) titlul X «Circulaţia juridică a terenurilor» al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare;
8. bb) orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale."

#CIN

    *) Legea nr. 105/1992 a fost abrogată prin Legea nr. 76/2012 (#M5).

    **) Legea nr. 351/2004 a fost abrogată, cu excepţia unor articole, prin Legea nr. 123/2012. Articolele exceptate au fost abrogate ulterior prin Legea nr. 160/2012.

 

#CIN

    NOTE:

1. Reproducem mai jos prevederile art. V - VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 (#M2).

#M2

    "ART. V

    Până la aprobarea noilor formulare şi până în momentul în care acestea vor deveni operaţionale prin implementarea modificărilor de structură a bazei de date şi a aplicaţiei software de introducere a datelor, în conformitate cu dispoziţiile legale, înregistrarea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a operaţiunilor noi prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 89/2000*) privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 298/2002, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă, şi de Codul civil se va efectua potrivit unei proceduri aprobate prin ordin al ministrului justiţiei în termen de 3 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă."

#CIN

    *) Ordonanţa Guvernului nr. 89/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 297/2018, republicată.

 

#M2

    "ART. VI

    După adoptarea şi operaţionalizarea noilor formulare, avizele înregistrate în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în perioada de după intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil se vor actualiza în mod corespunzător, fără plata unei taxe."

#M2

    "ART. VII

    La data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, sintagma «contract comercial» sau «contracte comerciale» se înlocuieşte cu sintagma «contract civil» sau, după caz, «contracte civile», iar sintagma «contracte sau acte de comerţ», cu termenul «contracte»."

 

#CIN

2. Reproducem mai jos prevederile art. 76 din Legea nr. 76/2012 (#M5).

#M5

    "ART. 76

    Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare."

 

#CIN

3. Reproducem mai jos prevederile art. 20 - 24 şi art. 26 din Legea nr. 140/2022 (#M45).

#M45

    "ART. 20

    (1) Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicţie judecătorească vor fi supuse, în ceea ce priveşte starea şi capacitatea lor şi măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege.

    (2) În acest scop, instanţele judecătoreşti, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicţie judecătorească şi, după caz, vor dispune:

1. a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege;
2. b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege pentru instituirea unei măsuri de ocrotire.

    (3) Până la rămânerea definitivă a hotărârilor pronunţate potrivit alin. (2), cei aflaţi sub interdicţie judecătorească se consideră, de plin drept, în ceea ce priveşte starea şi capacitatea lor, ca fiind persoane cu privire la care a fost instituită tutela specială.

    (4) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), persoanele numite în funcţia de tutore vor fi menţinute de către instanţa de tutelă în această calitate, cu excepţia cazului în care, potrivit legii, nu mai pot îndeplini această funcţie.

    (5) Până la reexaminarea măsurii punerii sub interdicţie judecătorească în condiţiile alin. (2), persoanele care au fost numite tutore anterior intrării în vigoare a prezentei legi îşi exercită funcţia în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege.

    (6) Reexaminarea din oficiu a măsurilor de punere sub interdicţie judecătorească de către instanţele judecătoreşti se realizează în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Împlinirea acestui termen nu înlătură îndatorirea instanţelor de a reexamina, în continuare, din oficiu, toate măsurile de punere sub interdicţie judecătorească. În scopul reexaminării, preşedinţii de instanţă vor lua măsuri pentru realizarea, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, a inventarului dosarelor în care a fost dispusă măsura punerii sub interdicţie judecătorească."

#M45

    "ART. 21

    (1) Judecarea cererilor având ca obiect punerea sub interdicţie judecătorească aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi se reia, indiferent de stadiul procesual în care acestea se află, în condiţiile şi cu procedura stabilite de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum acestea au fost modificate şi completate prin prezenta lege.

    (2) În cazul cererilor prevăzute la alin. (1) aflate în apel, hotărârile prin care acestea au fost soluţionate în primă instanţă se consideră desfiinţate de plin drept, iar dosarele se transmit de îndată, din oficiu, pe cale administrativă, primei instanţe competente."

#M45

    "ART. 22

    În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, referirile la măsura punerii sub interdicţie judecătorească, respectiv la persoana pusă sub interdicţie judecătorească se consideră a fi făcute la măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale, respectiv la persoana care beneficiază de consiliere judiciară sau de tutelă specială."

#M45

    "ART. 23

    Metodologia de evaluare medicală şi psihologică va fi aprobată prin ordin al ministrului sănătăţii şi al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu consultarea Colegiului Psihologilor din România."

#M45

    "ART. 24

    În vederea monitorizării punerii în aplicare a prezentei legi, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi şi Consiliul Superior al Magistraturii vor întocmi, la împlinirea unui termen de 3 ani de la intrarea sa în vigoare, rapoarte cuprinzând evaluarea impactului acesteia, precum şi, dacă este cazul, propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei în materie."

#M45

    "ART. 26

    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia dispoziţiilor art. 20 alin. (6) teza a III-a şi ale art. 23, care vor intra în vigoare la 3 zile de la publicarea acesteia.

    (2) Dispoziţiile art. 118 alin. (2) şi ale art. 170 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum au fost reglementate, respectiv modificate prin prezenta lege, vor intra în vigoare la data care va fi prevăzută de legea specială privind reprezentantul personal."

 

#CIN

1. Dispoziţiile care conţin derogări sau excepţii de la prevederile Legii nr. 287/2009, republicată, sunt reproduse mai jos.

    D.1. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite (#M18):

#M18

    "ART. 3*)

    Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord."

#CIN

    *) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 623/2016, a constatat că prevederile din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 (#M18) raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 (#M18) sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

    Menţionăm că, ulterior publicării deciziei indicate mai sus, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 (#M18) au fost modificate prin articolul unic din Legea nr. 52/2020.

    Prin această modificare s-au introdus mai multe prevederi cu privire la impreviziune.

 

#CIN

    D.2. Art. V din Legea nr. 163/2016 (#M19) pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii:

#M19

    "ART. V

    (1) Construcţiile executate cu autorizaţiile şi avizele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, precum şi cele realizate în regim cutumiar, care nu sunt monumente istorice, situate în interiorul zonelor declarate potrivit legii zone cu statut de cetate medievală, sunt exceptate de la prevederile art. 611 - 615 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.

    (2) Prin Regulamentul general de urbanism, aprobat în condiţiile legii, se vor reglementa detaliile cu privire la situaţiile prevăzute la alin. (1), în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I."

 

#CIN

    D.3. Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările ulterioare:

#M21

    "(3) Prin derogare de la prevederile art. 1.910 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile privind modificarea contractului de societate se adoptă cu acordul majorităţii participanţilor, dacă prin contract nu se stabileşte altfel."

 

#CIN

    D.4. Art. 44 alin. (2^2) din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările ulterioare:

#M21

    "(2^2) Prin derogare de la prevederile art. 1.910 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile privind modificarea contractului de societate se adoptă cu acordul majorităţii participanţilor, dacă prin contract nu se stabileşte altfel."

 

#CIN

    D.5. Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2017*) (#M22) privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

#M22

    "(1) Prin derogare de la prevederile art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, dreptul la acţiunea în despăgubire se prescrie în termen de 5 ani. Termenul de prescripţie nu începe să curgă înainte de încetarea încălcării legislaţiei în materie de concurenţă şi înainte ca reclamantul să fi cunoscut sau să fi trebuit să fi cunoscut:

1. a) comportamentul adoptat şi faptul că acesta constituie o încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă;
2. b) faptul că încălcarea legislaţiei în materie de concurenţă i-a adus un prejudiciu; şi
3. c) identitatea autorului încălcării."

#CIN

    *) Menţionăm că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2017 (#M22) a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 239/2020 (#M33) şi respinsă ulterior prin Legea nr. 78/2022 (#M43).

    Conform art. II alin. (2) din Legea nr. 78/2022 (#M43), toate efectele juridice produse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2017 (#M22) până la data de 23 iulie 2020 [data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 239/2020 (#M33)] se menţin în integralitate.

 

#CIN

    D.6. Art. I alin. (1) din Legea nr. 205/2018 privind transmiterea unei părţi din imobilul "Palatul Parlamentului", proprietate publică a statului, din administrarea Camerei Deputaţilor în administrarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (#M23):

#M23

    "(1) Prin derogare de la art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, se aprobă transmiterea unei părţi din imobilul «Palatul Parlamentului» situat în municipiul Bucureşti, Str. Izvor nr. 2 - 4, sectorul 5, proprietate publică a statului, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, din administrarea Camerei Deputaţilor în administrarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice."

 

#CIN

    D.7. Art. 5 alin. (3)*) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii (#M25):

#M25

    "(3) În aplicarea instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, prin derogare de la dispoziţiile Codului civil în materia dreptului internaţional privat, la stabilirea obligaţiilor sau la acordarea beneficiilor ce le revin asiguraţilor şi beneficiarilor sistemului public de pensii care au locul de şedere permanentă pe teritoriul altui stat, dar care deţin şi documente valabile care atestă domiciliul în România, va prevala criteriul locului de şedere obişnuită, sub rezerva dispoziţiilor contrare prevăzute în respectivele instrumente juridice."

#CIN

    *) Conform art. 182 alin. (1) din Legea nr. 127/2019 (#M25), cu modificările ulterioare, prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 127/2019 (#M25) intră în vigoare la data de 1 septembrie 2023.

 

#CIN

    D.8. Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 174/2019 privind înfiinţarea Muzeului Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România (#M26):

#M26

    "(1) Prin derogare de la prevederile art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, se aprobă transmiterea unui imobil, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în administrarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România «Elie Wiesel»."

 

#CIN

    D.9. Art. 58 alin. (3) din Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaţionale (#M27):

#M27

    "(3) Prin derogare de la prevederile art. 1910 alin. (2) şi (3) din Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, contractul de societate poate fi modificat la propunerea administratorului, cu acordul angajatorului/angajatorilor."

 

#CIN

    D.10. Art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 101/2020 privind unele măsuri pentru implementarea proiectelor cu finanţare din fonduri europene în vederea evitării riscului de dezangajare pentru perioada de programare 2014 - 2020 (#M31):

#M31

    "(2) Prin derogare de la prevederile art. 2.389 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, creanţele rezultate din drepturile furnizorilor de bunuri, prestatorilor de servicii/executanţilor de lucrări, subcontractorilor, cesionate potrivit prevederilor alin. (1) pot face obiectul unor garanţii mobiliare pentru înscrierea de ipotecă conform legii. În această situaţie contractele de achiziţie publică trebuie să prevadă datele de identificare ale subcontractanţilor/prestatorilor de servicii/furnizorilor de materiale, precum şi orice alte date necesare pentru înscrierea de ipotecă în sistemul de garanţii mobiliare pentru obţinerea de credite bancare în scopul implementării proiectelor de infrastructură."

 

#CIN

    D.11. Art. 105 alin. (1) din Legea nr. 263/2010*) privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare:

#M36

    "(1) Prin derogare de la prevederile Codului civil referitoare la termenul de prescripţie, drepturile de pensii stabilite/recalculate în condiţiile prezentei legi se plătesc de la data acordării înscrisă în decizia emisă de casa teritorială de pensii, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, care se plătesc de la data încetării calităţii de asigurat."

#CIN

    *) Conform art. 182 alin. (1) şi art. 183 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 127/2019 (#M25), cu modificările ulterioare, la data de 1 septembrie 2023, se abrogă Legea nr. 263/2010.

 

#CIN

    D.12. Art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170/2020 (#M37) privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996:

#M37

    "(1) Prin derogare de la prevederile art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, dreptul la acţiunea în despăgubire se prescrie în termen de 5 ani. Termenul de prescripţie nu începe să curgă înainte de încetarea încălcării legislaţiei în materie de concurenţă şi înainte ca reclamantul să fi cunoscut sau să fi trebuit să fi cunoscut:

1. a) comportamentul adoptat şi faptul că acesta constituie o încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă;
2. b) faptul că încălcarea legislaţiei în materie de concurenţă i-a adus un prejudiciu; şi
3. c) identitatea autorului încălcării.

    (2) Prin derogare de la prevederile art. 2.532 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă pe perioada în care o autoritate în materie de concurenţă desfăşoară acţiuni în scopul investigării sau proceduri cu privire la o încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă la care se referă acţiunea în despăgubire. Suspendarea încetează la un an după ce decizia de constatare a încălcării rămâne definitivă sau după ce procedurile încetează în alt mod."

 

#CIN

    D.13. Art. 35 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 122/2021 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2021 şi la instituirea cadrului legal pentru acordarea unui împrumut subordonat de către statul român, prin Ministerul Finanţelor, în calitate de acţionar, către CEC Bank - S.A. (#M41):

#M41

    "(4) Pentru neplata la scadenţă a împrumutului şi a dobânzilor aferente acestuia, prin derogare de la prevederile art. 2.517 din Legea nr. 287/2009, cu modificările ulterioare, termenul de prescripţie a dreptului de recuperare a acestora este de 5 ani şi acesta începe să curgă de la data scadentă a obligaţiei de rambursare a împrumutului."

#CIN

    D.14. Art. 25 alin. (8) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările ulterioare:

#M42

    "(8) Prin derogare de la prevederile art. 299 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, art. 867 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de la dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi anexa nr. 2 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale «Apele Române», aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de la alin. (5), pentru proiectele de infrastructură de transport de interes naţional, pentru proiectele de investiţii a căror valoare se încadrează în pragurile prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul implementării acestor proiecte se conferă beneficiarilor proiectelor un drept legal de administrare temporară asupra terenurilor din domeniul public al apelor, fără a face anterior dovada deţinerii terenului, exclusiv pe durata implementării proiectelor."

 

#CIN

    D.15. Art. 13 alin. (7) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările ulterioare:

#M44

    "(7) Prin derogare de la prevederile Codului civil ce reglementează prescripţia extinctivă, formularea unei acţiuni în constatarea existenţei clauzelor abuzive este imprescriptibilă."

 

#CIN

    D.16. Art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 122/1998 privind acumularea, scoaterea şi împrospătarea produselor din rezervele proprii ale forţelor destinate apărării naţionale, cu modificările ulterioare:

#M46

    "(3) Prin derogare de la prevederile art. 1.011 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în cazul bunurilor care fac obiectul donaţiilor prevăzute la alin. (2), donaţia se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar bunurile se predau donatarului de către forţele destinate apărării naţionale din rezervele cărora sunt scoase."

 

#CIN

    D.17. Art. 25^1 alin. (1)*) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările ulterioare:

#M48

    "(1) Prin derogare de la prevederile art. 2.203 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în situaţia încheierii contractelor de asigurare, în cazul în care distribuitorul de asigurări solicită supravieţuitorului de cancer informaţii şi documente în vederea evaluării riscului pentru preluarea, respectiv menţinerea în asigurare, acesta are dreptul de a nu le furniza pe acelea care vizează afecţiunea oncologică, dacă a trecut un termen de 7 ani de la data încheierii protocolului oncologic. În cazul supravieţuitorului de cancer al cărui diagnostic a fost pus înainte de vârsta de 18 ani, termenul este de 5 ani de la data încheierii protocolului oncologic."

#CIN

    *) Conform art. II din Legea nr. 200/2022 (#M48), prevederile art. 25^1 din Legea nr. 46/2003 intră în vigoare la data de 8 septembrie 2022 [două luni de la data publicării Legii nr. 200/2022 (#M48)].

 

#CIN

    D.18. Art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2022 privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor societăţilor şi organizaţiilor economice străine (#M49):

#M49

    "ART. 10

    Prin derogare de la dispoziţiile art. 1.373 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, societăţile şi organizaţiile economice străine răspund în solidar cu angajaţii încadraţi la reprezentanţe pentru daunele rezultate din faptele ilicite comise de aceştia în exercitarea activităţii sau în legătură cu exercitarea acesteia."

 

#B

                              ---------------