Codul de procedură civilă - TITLUL XIV

    TITLUL XIV

    Cauţiunea judiciară

 

    ART. 1057

    Stabilirea cauţiunii şi depunerea ei

    (1) Când legea prevede darea unei cauţiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabileşte de către instanţă în condiţiile legii şi se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.

    (2) Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depăşi suma de 10.000 lei.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 723^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 723^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 1058

    Depunerea în numerar sau în instrumente financiare

    (1) Cauţiunea se depune, de regulă, în numerar.

    (2) La cererea debitorului cauţiunii şi dacă partea în favoarea căreia se depune declară în mod expres că este de acord, cauţiunea va putea consta şi în instrumente financiare care pot servi ca instrumente de plată. Cu toate acestea, acordul părţii nu este necesar în cazul titlurilor emise de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale.

    (3) Valoarea instrumentelor financiare prevăzute la alin. (2) este aceea arătată în cuprinsul lor.

    ART. 1059

    Oferirea de garanţii reale

    (1) Sub rezerva acceptării exprese de către beneficiar, se poate oferi cauţiune şi un drept de ipotecă imobiliară sau mobiliară ori o creanţă ipotecară, dacă valoarea acesteia este cel puţin egală cu valoarea cauţiunii stabilite de instanţă, în condiţiile legii.

    (2) Când s-a acceptat cu titlu de cauţiune un drept de ipotecă, instanţa va dispune, din oficiu, intabularea acestuia sau, după caz, înregistrarea la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

    (3) Cauţiunea care constă într-o creanţă ipotecară produce efecte din momentul înscrierii sau notării rangului în cartea funciară sau, după caz, în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Înscrierea sau, după caz, notarea se va dispune de către instanţă din oficiu.

    (4) Când cauţiunea nu mai este necesară, instanţa va ordona, din oficiu, radierea înscrierilor făcute.

    ART. 1060

    Aducerea unui garant

    (1) La cererea debitorului cauţiunii, instanţa poate încuviinţa, cu acordul expres al beneficiarului cauţiunii, ca în locul bunurilor arătate la art. 1.057 - 1.059 să fie adus un garant.

    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va stabili, cu citarea părţilor, un termen la care garantul să fie înfăţişat.

    (3) Dacă garantul este încuviinţat de instanţă, el va da în faţa acesteia ori prin înscris autentic, depus la dosarul cauzei, o declaraţie că este de acord să garanteze până la nivelul sumei stabilite de instanţă.

    ART. 1061

    Indisponibilizarea cauţiunii

    Când cauţiunea a fost depusă în numerar sau în instrumente financiare, ea nu poate fi urmărită de creditorii depunătorului decât în măsura în care urmează a-i fi restituită acestuia. De asemenea, cauţiunea nu va putea fi urmărită nici de creditorii depozitarului.

    ART. 1062

    Procedura de stabilire a cauţiunii

    (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va stabili de urgenţă cauţiunea.

    (2) Instanţa se pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a dispus asupra cauţiunii.

    (3) Când există urgenţă, instanţa va putea stabili cauţiunea şi fără citarea părţilor. În acest caz, cauţiunea se va depune numai în numerar, într-un termen stabilit de instanţă. Debitorului cauţiunii îi va fi comunicată încheierea prin care cauţiunea a fost stabilită, de la data acestei comunicări începând a curge termenul pentru plata cauţiunii.

    (4) Nedepunerea cauţiunii în termenul prevăzut la alin. (3) atrage desfiinţarea de drept a măsurilor în legătură cu care s-a dispus stabilirea cauţiunii.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 1063

    Înlocuirea cauţiunii în numerar

    Cel care a depus cauţiunea în numerar va putea cere ulterior ca, în condiţiile stabilite de prezentul titlu, suma în numerar să fie înlocuită cu alte bunuri ori prin aducerea unui garant. În acest caz, dispoziţiile art. 1.062 alin. (1) şi (2) rămân aplicabile.

    ART. 1064

    Restituirea cauţiunii

    (1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

    (2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

    (3) Instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunţată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă.

    (4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 723^1 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    CARTEA a VII-a

    Procesul civil internaţional

 

    ART. 1065

    Domeniul de aplicare

    Dispoziţiile prezentei cărţi se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 1 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 105/1992

 

    TITLUL I

    Competenţa internaţională a instanţelor române

 

    CAPITOLUL I

    Dispoziţii generale

 

    ART. 1066

    Competenţa întemeiată pe domiciliul sau sediul pârâtului

    (1) Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reşedinţa obişnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii.

    (2) Când există mai mulţi pârâţi, instanţele române sunt competente dacă unul dintre aceştia se află în situaţia prevăzută la alin. (1), în afară de cazul când cererea a fost făcută numai cu scopul de a-l sustrage pe un pârât de la jurisdicţia domiciliului ori reşedinţei obişnuite sau, după caz, a sediului principal ori secundar situat în străinătate.

    (3) Instanţele române sunt de asemenea competente pentru a judeca orice cerere privind activitatea la sediul secundar al unei persoane juridice neavând sediul principal în România, când acest sediu secundar este situat în România la data introducerii cererii.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 149 pct. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1): art. 149 pct. 2 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 149 pct. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 149 pct. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1067

    Prorogarea voluntară de competenţă în favoarea instanţei române

    (1) Când, în materii având ca obiect drepturi de care ele dispun liber conform legii române, părţile au convenit valabil competenţa instanţelor române de a judeca litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi, instanţele române sunt singurele competente.

    (2) Cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel, instanţa română în faţa căreia pârâtul este chemat rămâne competentă de a judeca cererea, dacă pârâtul se prezintă în faţa instanţei şi formulează apărări în fond, fără a invoca excepţia de necompetenţă, cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului în faţa primei instanţe.

    (3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa română sesizată poate respinge cererea, când din ansamblul circumstanţelor rezultă că litigiul nu prezintă nicio legătură semnificativă cu România.

 

    Doctrină

 

    ART. 1068

    Alegerea forului

    (1) În materie patrimonială, părţile pot conveni asupra instanţei competente să judece un litigiu actual sau eventual izvorând dintr-un raport cu elemente de extraneitate. Convenţia poate fi încheiată prin înscris, telegramă, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i stabili proba printr-un text. În lipsă de stipulaţie contrară, competenţa forului ales este exclusivă.

    (2) Alegerea instanţei este fără efect dacă ea conduce la lipsirea în mod abuziv a uneia dintre părţi de protecţia pe care i-o asigură o instanţă prevăzută de legea română. De asemenea, alegerea este fără efect când instanţa aleasă este străină, iar litigiul este de competenţa exclusivă a instanţelor române, precum şi când instanţa aleasă este română, iar litigiul este de competenţa exclusivă a unei instanţe străine.

    (3) Instanţa aleasă nu se poate declara necompetentă dacă:

1. a) una dintre părţi are domiciliul/reşedinţa obişnuită, respectiv un sediu secundar în circumscripţia acestei instanţe;
2. b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului internaţional privat român este legea română.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 154 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1069

    Excepţia de arbitraj

    Dacă părţile au încheiat o convenţie de arbitraj vizând un litigiu arbitrabil conform legii române, instanţa română sesizată îşi va declina competenţa, cu excepţia situaţiilor în care:

1. a) pârâtul nu a invocat excepţia de arbitraj până la primul termen la care a fost legal citat;
2. b) instanţa constată că respectiva convenţie de arbitraj este caducă sau inoperantă;
3. c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit sau arbitrul unic nu poate fi desemnat din motive vădit imputabile pârâtului.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 180 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1070

    For de necesitate

    (1) Instanţa română de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă devine competentă să soluţioneze cauza, deşi legea nu prevede competenţa instanţelor române, dacă se dovedeşte că nu este posibilă introducerea unei cereri în străinătate sau că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea să fie introdusă în străinătate.

    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), dacă cererea este formulată de un cetăţean român sau apatrid domiciliat în România ori de o persoană juridică de naţionalitate română, competenţa instanţei române este obligatorie.

 

    Doctrină

 

    ART. 1071

    Verificarea competenţei internaţionale

    (1) Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa, iar dacă stabileşte că nu este competentă nici ea, nicio altă instanţă română, respinge cererea ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1.070. Hotărârea instanţei este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară.

    (2) Necompetenţa internaţională a instanţei române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar şi direct în căile de atac. Dispoziţiile art. 1.067 rămân aplicabile.

 

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 157 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 157 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1072

    Competenţa internă

    (1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

    (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 155 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1073

    Chestiuni preliminare

    Instanţa română sesizată judecă pe cale incidentală chestiunile care nu intră în competenţa sa, dar a căror soluţionare este necesară pentru a decide asupra cererii principale.

 

    Doctrină

 

    ART. 1074

    Cereri incidentale

    Instanţa competentă să judece cererea originară este, de asemenea, competentă să judece:

1. a) cererile de intervenţie, cu excepţia cazurilor când asemenea cereri ar fi fost formulate numai pentru a-l sustrage pe intervenient de la jurisdicţia normal competentă;
2. b) cererea reconvenţională.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    ART. 1075

    Măsuri provizorii, conservatorii şi de executare

    În situaţii de urgenţă, instanţa română este, de asemenea, competentă să dispună măsuri provizorii, conservatorii şi de executare privind persoane sau bunuri aflate în România la data introducerii cererii, chiar dacă, potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, ea nu ar fi competentă să judece fondul.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 152 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1076

    Litispendenţa internaţională

    (1) Când o cerere este pendinte în faţa unei instanţe străine şi este previzibil că hotărârea străină va fi susceptibilă de recunoaştere sau de executare în România, instanţa română sesizată ulterior cu o cerere între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, poate suspenda judecata până la pronunţarea hotărârii de către jurisdicţia străină. Instanţa română va respinge cererea când hotărârea străină pronunţată este susceptibilă de a fi recunoscută conform dispoziţiilor prezentei cărţi.

    (2) În cazul suspendării prevăzut la alin. (1), dacă jurisdicţia străină se declară necompetentă sau dacă hotărârea străină pronunţată nu este susceptibilă de a fi recunoscută în România, instanţa română repune procesul pe rol la cererea părţii interesate.

    (3) Faptul că o cauză este sau nu pendinte în faţa jurisdicţiei străine se determină conform legii statului în care are loc procesul.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 1077

    Conexitatea internaţională

    Când instanţa română este sesizată cu judecarea unei cereri, ea este competentă să judece şi cererea care este legată de cea dintâi printr-un raport atât de strâns, încât există interesul pentru cercetarea şi judecarea acestora în acelaşi timp, cu scopul de a evita soluţii care nu ar putea fi conciliate dacă cererile ar fi judecate separat.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 1078

    Termene

    Când o persoană aflată în străinătate trebuie să respecte un termen procedural în faţa autorităţilor judiciare sau administrative române, este suficient ca cererea sa să parvină în ultima zi a termenului la o reprezentanţă diplomatică sau consulară română.

 

    CAPITOLUL II

    Dispoziţii speciale de competenţă internaţională a instanţelor române

 

    ART. 1079

    Competenţa personală exclusivă

    Instanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate din sfera statutului personal referitoare la:

1. acte de stare civilă întocmite în România privind persoane domiciliate în România şi care sunt cetăţeni români sau apatrizi;
2. încuviinţarea adopţiei, dacă cel ce urmează a fi adoptat domiciliază în România şi este cetăţean român sau apatrid;
3. tutela şi curatela pentru protecţia unei persoane cu domiciliul în România, care este cetăţean român sau apatrid;

#M25

4. instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană cu domiciliul în România;

#B

5. desfacerea, nulitatea sau anularea căsătoriei, precum şi alte litigii între soţi, cu excepţia celor referitoare la imobile situate în străinătate, dacă la data introducerii cererii ambii soţi domiciliază în România şi unul dintre ei este cetăţean român sau apatrid.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - pct. 1: art. 151 pct. 1 din Legea nr. 105/1992

    - pct. 2: art. 151 pct. 2 din Legea nr. 105/1992

    - pct. 3: art. 151 pct. 3 din Legea nr. 105/1992

    - pct. 4: art. 151 pct. 4 din Legea nr. 105/1992

    - pct. 5: art. 151 pct. 5 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1080

    Competenţa exclusivă în materia unor acţiuni patrimoniale

    Instanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la:

1. imobile situate pe teritoriul României;
2. bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România;
3. contracte încheiate cu consumatori având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România, pentru prestaţii de consum curent destinate uzului personal sau familial al consumatorului şi fără legătură cu activitatea profesională sau comercială a acestuia, dacă:
4. a) furnizorul a primit comanda în România;
5. b) încheierea contractului a fost precedată în România de o ofertă sau o publicitate şi consumatorul a îndeplinit actele necesare încheierii contractului.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - pct. 1: art. 151 pct. 7 din Legea nr. 105/1992

    - pct. 2: art. 151 pct. 6 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1081

    Competenţa preferenţială a instanţelor române

    (1) Instanţele judecătoreşti române sunt competente să judece şi litigiile în care:

1. reclamantul din cererea privind obligaţia de întreţinere are domiciliul în România;
2. locul unde a luat naştere sau trebuia executată, fie şi numai în parte, o obligaţie contractuală se află în România;
3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligaţii extracontractuale sau se produc efectele acestuia se află în România;
4. staţia feroviară sau rutieră ori portul sau aeroportul de îmbarcare/încărcare sau debarcare/descărcare a pasagerilor sau mărfii transportate se află în România;
5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat se află în România;
6. ultimul domiciliu al defunctului se află în România, rezervată fiind competenţa exclusivă pentru imobilele lăsate de acesta în străinătate.

    (2) Instanţele judecătoreşti române sunt, de asemenea, competente să judece:

#M25

1. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, cetăţean român cu domiciliul în străinătate;

#B

2. cererile de divorţ, dacă la data introducerii cererii reclamantul domiciliază pe teritoriul României de cel puţin un an;
3. declararea judecătorească a morţii unui cetăţean român, chiar dacă acesta se află în străinătate la data când a intervenit dispariţia. Până la luarea unor măsuri provizorii de către instanţa română rămân valabile măsurile provizorii dispuse de instanţa străină;
4. procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puţin una dintre părţi este cetăţean român;
5. procese referitoare la ocrotirea în străinătate a proprietăţii intelectuale a unei persoane domiciliate în România, cetăţean român sau apatrid, rezervată fiind o convenţie de alegere a forului;
6. procese între străini, dacă aceştia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, în legătură cu bunuri sau interese ale persoanelor din România;
7. procese referitoare la abordajul navelor sau coliziunea aeronavelor, precum şi cele referitoare la asistenţa sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri în marea liberă ori într-un spaţiu nesupus suveranităţii vreunui stat, dacă:
8. a) nava sau aeronava arborează pavilionul român sau, după caz, este înmatriculată în România;
9. b) locul de destinaţie sau primul port ori aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se găseşte pe teritoriul României;
10. c) nava sau aeronava a fost sechestrată în România;
11. d) pârâtul are domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România;
12. procese privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de produse originare din România, indiferent de cetăţenia victimei, de locul survenirii accidentului sau locul producerii prejudiciului.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 149 pct. 3 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) pct. 2: art. 149 pct. 4 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) pct. 3: art. 149 pct. 5 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) pct. 4: art. 149 pct. 6 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) pct. 5: art. 149 pct. 7 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) pct. 6: art. 149 pct. 8 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2) pct. 1: art. 150 pct. 2 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2) pct. 3: art. 150 pct. 3 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2) pct. 4: art. 150 pct. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2) pct. 5: art. 150 pct. 4 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2) pct. 6: art. 150 pct. 5 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2) pct. 7 lit. a): art. 150 pct. 6 lit. a) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2) pct. 7 lit. b): art. 150 pct. 6 lit. b) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2) pct. 7 lit. c): art. 150 pct. 6 lit. c) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2) pct. 7 lit. d): art. 150 pct. 6 lit. d) din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1082

    Convenţii inoperante

    Pentru situaţiile prevăzute la art. 1.079 şi 1.080, convenţia de alegere a forului, altul decât instanţa română, este inoperantă.

 

    TITLUL II

    Legea aplicabilă în procesul civil internaţional

 

    CAPITOLUL I

    Capacitatea şi drepturile părţilor în proces

 

    ART. 1083

    Capacitatea procesuală

    (1) Capacitatea procesuală a fiecăreia dintre părţile în proces este guvernată de legea sa naţională.

    (2) Capacitatea procesuală a apatridului este guvernată de legea română.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 158 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1084

    Condiţia străinului

    (1) Persoanele fizice şi persoanele juridice străine au, în condiţiile legii, în faţa instanţelor române, aceleaşi drepturi şi obligaţii procesuale ca şi cetăţenii români, respectiv persoanele juridice române.

    (2) Cetăţenii străini beneficiază în faţa instanţelor române, în procesele civile internaţionale, de scutiri şi reduceri de taxe şi alte cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă judiciară gratuită, în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, sub condiţia reciprocităţii cu statul de cetăţenie sau de domiciliu al solicitantului.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 163 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 163 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1085

    Scutirea de cauţiunea judiciară

    Sub condiţia reciprocităţii, reclamantul, cetăţean străin sau persoană juridică de naţionalitate străină, nu poate fi ţinut să depună cauţiune sau obligat la vreo altă garanţie pentru motivul că este străin sau nu are domiciliul ori sediul în România.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 163 alin. 3 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1086

    Curator special

    În situaţiile în care reprezentarea ori asistarea străinului lipsit de capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu a fost asigurată conform legii sale naţionale, iar din această cauză judecata procesului întârzie, instanţa îi va putea numi în mod provizoriu un curator special.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 164 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1087

    Reguli aplicabile apatrizilor

    Prevederile art. 1.083 - 1.086 se aplică în mod corespunzător apatrizilor, fără a fi cerută condiţia reciprocităţii.

 

    CAPITOLUL II

    Legea aplicabilă în materie procedurală

 

    ART. 1088

    Legea forului

    În procesul civil internaţional instanţa aplică legea procesuală română, sub rezerva unor dispoziţii exprese contrare.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 159 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1089

    Calificare

    Calificarea unei probleme ca fiind de drept procesual sau de drept substanţial se face conform legii române, sub rezerva instituţiilor juridice fără corespondent în dreptul român.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 159 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1090

    Calitatea procesuală şi calificarea pretenţiei

    Calitatea procesuală a părţilor, obiectul şi cauza acţiunii în procesul civil internaţional se stabilesc conform legii care guvernează fondul raportului juridic dedus judecăţii.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 160 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1091

    Probele

    (1) Mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic şi forţa probantă a înscrisului constatator sunt cele prevăzute de legea convenită de părţi, când legea locului încheierii actului juridic le acordă această libertate. În lipsa acestei libertăţi sau când părţile n-au uzat de ea, se aplică legea locului încheierii actului juridic.

    (2) Probaţiunea faptelor este supusă legii locului unde ele s-au produs ori au fost săvârşite.

    (3) Cu toate acestea, legea română este aplicabilă, dacă ea admite şi alte mijloace de probă decât cele prevăzute de legile stabilite conform prevederilor alin. (1) şi (2). Legea română se aplică şi în cazul în care ea acceptă proba cu martori şi cu prezumţii ale judecătorului, chiar şi în situaţiile în care aceste mijloace de probă nu ar fi admisibile conform legii străine declarate aplicabilă.

    (4) Proba stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă sunt guvernate de legea locului unde a fost întocmit înscrisul invocat.

    (5) Administrarea probelor în procesul civil internaţional este guvernată de legea română.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 161 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 161 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (3): art. 161 alin. 3 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (4): art. 161 alin. 4 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (5): art. 161 alin. 5 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1092

    Formalităţi de publicitate

    (1) Formalităţile de înregistrare şi publicitate, efectele lor şi autorităţile abilitate să instrumenteze sunt cele prevăzute de dreptul ţării unde operaţiunea a avut loc.

    (2) În materie imobiliară se aplică legea locului unde este situat imobilul.

    ART. 1093

    Acte oficiale publice

    (1) Actele publice întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin pot fi produse în faţa instanţelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică în statul de origine şi apoi de misiunea diplomatică sau oficiul consular român, pentru certificarea autenticităţii semnăturilor şi sigiliului aplicate pe acestea.

    (2) Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată fie de către misiunea diplomatică română sau oficiul consular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale statului de origine şi, în continuare, în oricare dintre cele două situaţii, de către Ministerul Afacerilor Externe.

    (3) Scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unui tratat internaţional la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.

    (4) Supralegalizarea actelor întocmite sau legalizate de instanţele române se face, din partea autorităţilor române, de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Externe, în această ordine.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 162 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 162 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (3): art. 162 alin. 3 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (4): art. 162 alin. 4 din Legea nr. 105/1992

 

    TITLUL III

    Eficacitatea hotărârilor străine

 

    ART. 1094

    Noţiune

    În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicţie contencioasă sau necontencioasă ale instanţelor judecătoreşti, cele notariale sau ale oricăror autorităţi competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 165 din Legea nr. 105/1992

 

    CAPITOLUL I

    Recunoaşterea hotărârilor străine

 

    ART. 1095

    Recunoaşterea de plin drept

    Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi ori, în lipsă de recunoaştere, au fost pronunţate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internaţional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internaţional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare.

 

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 166 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1096

    Condiţiile recunoaşterii

    (1) Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1. a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată;
2. b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competenţa să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezenţa pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicţii;
3. c) există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.

    (2) Dacă hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părţii în cauză i-au fost înmânate în timp util atât citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cât şi actul de sesizare a instanţei şi că i s-a dat posibilitatea de a se apăra şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

    (3) Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în faţa instanţei străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) lit. a): art. 167 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) lit. b): art. 167 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) lit. c): art. 167 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 167 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (3): art. 167 alin. 3 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1097

    Motivele de refuz al recunoaşterii

    (1) Recunoaşterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:

1. a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internaţional privat român; această incompatibilitate se apreciază ţinându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română şi de gravitatea efectului astfel produs;
2. b) hotărârea pronunţată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obţinută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenţei legii aplicabile conform dreptului internaţional privat român;
3. c) procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanţelor române sau se află în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine;
4. d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior ei în străinătate şi susceptibilă de a fi recunoscută în România;
5. e) instanţele române aveau competenţa exclusivă pentru judecarea cauzei;
6. f) a fost încălcat dreptul la apărare;
7. g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunţată.

    (2) Recunoaşterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internaţional privat român, afară numai dacă procesul priveşte starea civilă şi capacitatea unui cetăţean român, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 168 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 168 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1098

    Neexaminarea pe fond

    Cu excepţia verificării condiţiilor prevăzute la art. 1.096 şi 1.097, instanţa română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine şi nici la modificarea ei.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 169 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1099

    Instanţa competentă

    (1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

    (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

    (3) Cererea de recunoaştere poate fi, de asemenea, rezolvată pe cale incidentală de către instanţa sesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul căruia se ridică excepţia autorităţii lucrului judecat sau o chestiune prealabilă întemeiată pe hotărârea străină.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 170 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (3): art. 170 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1100

    Documente ataşate la cerere

    (1) Cererea de recunoaştere a hotărârii străine se întocmeşte potrivit cerinţelor prevăzute de prezentul cod şi va fi însoţită de următoarele acte:

1. a) copia hotărârii străine;
2. b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
3. c) copia dovezii de înmânare a citaţiei şi a actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsă în instanţa străină, sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a pronunţat hotărârea;
4. d) orice alt act de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute la 1.096.

    (2) Actele prevăzute la alin. (1) vor fi însoţite de traduceri autorizate şi vor fi supralegalizate, cu respectarea dispoziţiilor art. 1.093. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care părţile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.

    (3) În cazul neprezentării unora dintre documentele prevăzute la alin. (1), instanţa poate fixa un termen pentru a fi prezentate ori poate accepta documente echivalente sau, dacă se consideră suficient edificată, să dispenseze partea de producerea lor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) lit. a): art. 171 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) lit. b): art. 171 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) lit. c): art. 171 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (1) lit. d): art. 171 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 171 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1101

    Întreruperea prescripţiei

    Cererea de recunoaştere a hotărârii străine întrerupe prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.

    ART. 1102

    Citarea părţilor

    (1) Cererea de recunoaştere a hotărârii străine se soluţionează pe cale principală prin hotărâre, iar pe cale incidentă prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părţilor.

    (2) Cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor, dacă din hotărârea străină rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 172 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 172 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    CAPITOLUL II

    Executarea hotărârilor străine

 

    ART. 1103

    Instanţa competentă

    (1) Hotărârile străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligaţi a le executa pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviinţării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul în circumscripţia căruia urmează să se efectueze executarea.

    (2) Hotărârile străine prin care s-au luat măsuri asigurătorii şi cele date cu executare provizorie nu pot fi puse în executare pe teritoriul României.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 173 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 173 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1104

    Condiţiile încuviinţării executării

    (1) Executarea hotărârii străine se încuviinţează cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 1.096, precum şi a celei ca hotărârea să fie executorie potrivit legii statului de sediu al instanţei care a pronunţat-o.

    (2) Dispoziţiile art. 1.097 şi 1.098 sunt aplicabile în mod corespunzător şi cererii de încuviinţare a executării.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 174 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 174 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1105

    Dovada caracterului executoriu

    Cererea de încuviinţare a executării, întocmită în condiţiile prevăzute la art. 1.100, va fi însoţită şi de dovada caracterului executoriu al hotărârii străine, eliberată de instanţa care a pronunţat-o.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 175 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1106

    Soluţionarea cererii

    (1) Cererea de încuviinţare a executării se soluţionează prin hotărâre, după citarea părţilor.

    (2) În cazul în care hotărârea străină conţine soluţii asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, încuviinţarea poate fi acordată separat.

    (3) Executarea hotărârii străine stabilind o obligaţie alimentară prin vărsăminte periodice se încuviinţează pentru vărsămintele scadente şi cele subsecvente.

    (4) Prin hotărârea de încuviinţare a executării hotărârii străine de condamnare la plata unei sume în monedă străină se va dispune conversia în monedă naţională la cursul de schimb al zilei când hotărârea a devenit executorie în statul unde a fost pronunţată. Până la data conversiei, dobânda produsă de suma stabilită în hotărârea străină este guvernată de legea instanţei care a pronunţat-o.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 176 alin. 1 din Legea nr. 105/1992

    - alin. (2): art. 176 alin. 2 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1107

    Emiterea titlului executoriu

    Pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării se emite titlul executoriu, în condiţiile legii române, menţionându-se în titlu şi hotărârea de încuviinţare.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 177 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1108

    Forţa probantă a hotărârii străine

    (1) Hotărârea străină pronunţată de instanţa competentă beneficiază în România de forţă probantă în privinţa constatărilor pe care le cuprinde, dacă satisface exigenţele necesare autenticităţii sale conform legii statului de sediu al instanţei.

    (2) Constatările făcute de instanţa străină nu beneficiază de forţa probantă prevăzută la alin. (1) dacă ele sunt manifest incompatibile cu ordinea publică de drept internaţional privat român.

    (3) Proba contra faptelor constatate de instanţa străină poate fi făcută prin orice mijloace.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 178 din Legea nr. 105/1992

 

    ART. 1109

    Hotărâri stabilind obligaţii fiscale prevăzute de legi străine

    Hotărârea străină care stabileşte o obligaţie decurgând dintr-o lege fiscală străină necesită şi condiţia reciprocităţii pentru a fi recunoscută şi executată în România.

    ART. 1110

    Tranzacţii judiciare

    Tranzacţiile judiciare încheiate în străinătate produc în România efectele ce decurg din legea care le-a fost aplicată, în condiţiile art. 1.103 alin. (1) şi art. 1.104 - 1.108.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 179 din Legea nr. 105/1992

 

    TITLUL IV

    Arbitrajul internaţional şi efectele hotărârilor arbitrale străine

 

    CAPITOLUL I

    Procesul arbitral internaţional

 

    ART. 1111

    Calificare şi domeniu de aplicare

    (1) În sensul prezentului titlu, un litigiu arbitral care se desfăşoară în România este socotit internaţional dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.

    (2) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică oricărui arbitraj internaţional dacă sediul instanţei arbitrale se află în România şi cel puţin una dintre părţi nu avea la data încheierii convenţiei arbitrale domiciliul sau reşedinţa obişnuită, respectiv sediul în România, dacă părţile nu au exclus prin convenţia arbitrală sau ulterior încheierii acesteia, dar numai prin înscris, aplicarea acestora.

    (3) Sediul instanţei arbitrale se stabileşte de părţile în cauză sau de instituţia de arbitraj desemnată de acestea, iar în lipsă, de către arbitri.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 369 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 1112

    Arbitrabilitatea litigiului

    (1) Orice cauză de natură patrimonială poate face obiectul arbitrajului dacă ea priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instanţei arbitrale nu rezervă competenţa exclusivă instanţelor judecătoreşti.

    (2) Dacă una dintre părţile convenţiei arbitrale este un stat, o întreprindere de stat sau o organizaţie controlată de stat, această parte nu poate invoca propriul său drept pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de a fi parte în procesul arbitral.

    ART. 1113

    Convenţia arbitrală

    (1) Convenţia arbitrală se încheie valabil în formă scrisă, prin înscris, telegramă, telex, telecopiator, poştă electronică sau orice alt mijloc de comunicare permiţând a-i stabili proba printr-un text.

    (2) Cu privire la cerinţele de fond, convenţia arbitrală este valabilă dacă îndeplineşte condiţiile impuse de una dintre legile următoare:

1. a) legea stabilită de părţi;
2. b) legea care guvernează obiectul litigiului;
3. c) legea aplicabilă contractului ce conţine clauza compromisorie;
4. d) legea română.

    (3) Validitatea convenţiei arbitrale nu poate fi contestată pe motivul nevalabilităţii contractului principal sau pentru că ar viza un litigiu care nu există încă.

    ART. 1114

    Tribunalul arbitral

    (1) Numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor se realizează conform convenţiei arbitrale sau celor stabilite de părţi ulterior încheierii acesteia, iar în lipsă, partea interesată poate solicita tribunalului de la sediul arbitrajului să facă acest lucru, dispoziţiile cărţii a IV-a aplicându-se prin analogie.

    (2) Arbitrul poate fi recuzat:

1. a) când nu are calificarea stabilită de părţi;
2. b) când există o cauză de recuzare dintre cele prevăzute de regulile de procedură arbitrală adoptate de părţi sau, în lipsă, de arbitri;
3. c) când împrejurările induc o îndoială legitimă cu privire la independenţa şi imparţialitatea sa.

    (3) O parte nu poate recuza un arbitru pe care l-a desemnat sau la a cărui numire a contribuit decât pentru o cauză de care a luat cunoştinţă după această numire. Tribunalul arbitral şi cealaltă parte trebuie înştiinţate fără întârziere despre motivul de recuzare.

    (4) Dacă părţile nu au stabilit procedura de recuzare, tribunalul de la sediul arbitrajului se pronunţă asupra recuzării prin hotărâre definitivă.

    ART. 1115

    Procedura arbitrală

    (1) Părţile pot stabili procedura arbitrală direct sau prin referire la regulamentul unei instituţii de arbitraj ori o pot supune unei legi procedurale la alegerea lor.

    (2) Dacă părţile nu au procedat conform celor prevăzute la alin. (1), tribunalul arbitral stabileşte procedura pe calea uneia dintre modalităţile prevăzute la alin. (1).

    (3) Oricare ar fi procedura arbitrală stabilită, tribunalul arbitral trebuie să garanteze egalitatea părţilor şi dreptul lor de a fi ascultate în procedură contradictorie.

    (4) În arbitrajul internaţional, durata termenelor stabilite în cartea a IV-a se dublează.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (4): art. 369^3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 1116

    Limba în care se desfăşoară procedura

    (1) Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral.

    (2) Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător.

    (3) Părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 369^4 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 369^4 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 369^4 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 1117

    Măsuri provizorii şi conservatorii

    (1) Tribunalul arbitral poate dispune măsuri provizorii sau conservatorii la cererea uneia dintre părţi, dacă nu este stipulat contrariul în convenţia arbitrală.

    (2) Dacă partea vizată nu se supune voluntar măsurilor dispuse, tribunalul arbitral poate cere concursul tribunalului competent, care aplică propria lege. Dispunerea de măsuri provizorii sau conservatorii poate fi subordonată de arbitru sau judecător dării unei cauţiuni adecvate.

    ART. 1118

    Administrarea probelor

    (1) Administrarea probelor se face de către tribunalul arbitral.

    (2) Dacă pentru administrarea probelor este necesar concursul instanţelor judecătoreşti, tribunalul arbitral sau părţile, de acord cu tribunalul arbitral, pot solicita concursul tribunalului de la sediul arbitrajului, care aplică legea proprie.

    ART. 1119

    Competenţa tribunalului arbitral

    (1) Tribunalul arbitral decide asupra propriei competenţe.

    (2) Tribunalul arbitral statuează asupra propriei competenţe fără a lua în considerare o cerere având acelaşi obiect, deja pendinte între aceleaşi părţi în faţa unui tribunal statal sau arbitral, afară numai dacă motive temeinice impun suspendarea procedurii.

    (3) Excepţia de necompetenţă trebuie ridicată prealabil oricărei apărări pe fond.

    ART. 1120

    Drept aplicabil

    (1) Tribunalul arbitral aplică litigiului legea stabilită de părţi, iar dacă părţile nu au desemnat dreptul aplicabil, legea pe care o consideră adecvată, în toate situaţiile ţinând seama de uzanţe şi reguli profesionale.

    (2) Tribunalul arbitral poate statua în echitate numai cu autorizarea expresă a părţilor.

    ART. 1121

    Hotărârea arbitrală

    (1) Hotărârea arbitrală este dată cu procedura convenită de părţi. În lipsa unor asemenea prevederi în convenţia arbitrală, hotărârea se pronunţă cu votul majorităţii arbitrilor, iar în caz de paritate a voturilor prevalează soluţia care se raliază votului supraarbitrului.

    (2) Hotărârea arbitrală este scrisă, motivată, datată şi semnată de toţi arbitrii.

    (3) Hotărârea arbitrală este executorie şi obligatorie de la comunicarea sa părţilor şi poate fi atacată numai cu acţiune în anulare pentru motivele şi în regimul stabilite în cartea a IV-a, care se aplică în mod corespunzător.

    (4) Tribunalul arbitral poate pronunţa hotărâri parţiale, în lipsă de stipulaţie contrară în convenţia arbitrală.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 1122

    Cheltuieli arbitrale

    În afară de cazul în care părţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suportă de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suportă de părţi în cote egale.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 369^5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 1123

    Reguli de aplicare subsidiară

    Orice aspecte privind constituirea tribunalului arbitral, procedura, hotărârea arbitrală, completarea, comunicarea şi efectele acesteia, nereglementate de părţi prin convenţia arbitrală şi neîncredinţate de acestea rezolvării de către tribunalul arbitral, vor fi soluţionate prin aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor cărţii a IV-a.

 

    CAPITOLUL II

    Efectele hotărârilor arbitrale străine

 

    ART. 1124

    Calificare

    Sunt hotărâri arbitrale străine orice sentinţe arbitrale de arbitraj intern sau internaţional pronunţate într-un stat străin şi care nu sunt considerate hotărâri naţionale în România.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 370 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 1125

    Eficacitate

    Orice hotărâre arbitrală dintre cele prevăzute la art. 1.124 este recunoscută şi poate fi executată în România dacă diferendul formând obiectul acesteia poate fi soluţionat pe cale arbitrală în România şi dacă hotărârea nu conţine dispoziţii contrare ordinii publice de drept internaţional privat român.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 370^1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 370^2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 1126

    Instanţa competentă

    (1) Solicitarea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă printr-o cerere adresată tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală.

    (2) În caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

    ART. 1127

    Cererea

    (1) Cel care se prevalează de o hotărâre arbitrală străină poate solicita numai recunoaşterea acesteia pentru a invoca autoritatea de lucru judecat sau, când nu este adusă la îndeplinire în mod voluntar, încuviinţarea executării silite pe teritoriul României.

    (2) Recunoaşterea unei hotărâri arbitrale străine poate fi cerută şi pe cale incidentală.

    (3) Dispoziţiile art. 1.101 se aplică în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 370^1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 370^2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 1128

    Documente ataşate la cerere

    (1) Cererea trebuie însoţită de hotărârea arbitrală şi convenţia de arbitraj, în original sau în copie, care sunt supuse supralegalizării în condiţiile prevăzute la art. 1.093.

    (2) Dacă documentele prevăzute la alin. (1) nu sunt redactate în limba română, solicitantul trebuie să prezinte şi traducerea acestora în limba română, certificată de conformitate.

    ART. 1129

    Motivele de refuz al recunoaşterii sau executării

    Recunoaşterea sau executarea hotărârii arbitrale străine este respinsă de tribunal dacă partea contra căreia hotărârea este invocată probează existenţa uneia dintre următoarele împrejurări:

1. a) părţile nu aveau capacitatea de a încheia convenţia arbitrală conform legii aplicabile fiecăreia, stabilită potrivit legii statului unde hotărârea a fost pronunţată;
2. b) convenţia arbitrală nu era valabilă potrivit legii căreia părţile au supus-o sau, în lipsă de stabilire a acesteia, conform legii statului în care hotărârea arbitrală a fost pronunţată;
3. c) partea contra căreia hotărârea este invocată n-a fost cuvenit informată cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la procedura arbitrală ori a fost în imposibilitate de a-şi valorifica propria apărare în procesul arbitral;
4. d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală n-a fost conformă convenţiei părţilor ori, în lipsa unui acord al acestora, legii locului unde a avut loc arbitrajul;
5. e) hotărârea priveşte un diferend neprevăzut în convenţia arbitrală sau în afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispoziţii care excedează termenilor convenţiei arbitrale. Totuşi, dacă dispoziţiile din hotărâre care privesc aspecte supuse arbitrajului pot fi separate de cele privind chestiuni nesupuse arbitrajului, cele dintâi pot fi recunoscute şi declarate executorii;
6. f) hotărârea arbitrală n-a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a fost anulată ori suspendată de o autoritate competentă din statul în care sau după legea căruia a fost pronunţată.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 1130

    Suspendarea judecăţii

    (1) Tribunalul poate suspenda judecarea recunoaşterii şi executării hotărârii arbitrale străine dacă anularea ori suspendarea acesteia este solicitată autorităţii competente din statul unde a fost pronunţată sau din statul după legea căruia a fost pronunţată.

    (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) tribunalul poate, la cererea părţii care solicită recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine, să dispună depunerea unei cauţiuni de către cealaltă parte.

    ART. 1131

    Judecata

    (1) Cererea de recunoaştere sau de executare a hotărârii arbitrale străine se soluţionează prin hotărâre dată cu citarea părţilor şi care poate fi atacată numai cu apel.

    (2) Cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor dacă din hotărâre rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.

    ART. 1132

    Forţa probantă

    Hotărârile arbitrale străine pronunţate de un tribunal arbitral competent beneficiază în România de forţă probantă cu privire la situaţiile de fapt pe care le constată.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 370^3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 1133

    Examinarea fondului cauzei

    Tribunalul nu poate examina hotărârea arbitrală pe fondul diferendului.

 

    Dispoziţii finale

 

    ART. 1134

    Intrare în vigoare

    (1) Prezentul cod de procedură civilă intră în vigoare la data care va fi prevăzută în legea pentru punerea în aplicare a acestuia*).

    (2) În termen de 6 luni de la data publicării prezentului cod, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă.

#CIN

    *) Conform art. 81 din Legea nr. 76/2012, cu modificările ulterioare, Codul de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

 

#CIN

    NOTE:

1. Reproducem mai jos prevederile art. VI şi art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 (#M7).

#M7

    "ART. VI

    (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cererile de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţele judecătoreşti şi cu procedura prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

    (2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, executarea ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat se poate face numai după încuviinţarea executării potrivit art. 2.445 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, de către instanţa judecătorească prevăzută la art. 181^1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă."

#M7

    "ART. VII

    Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii şi/sau încuviinţarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea executării de către instanţa judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie."

 

#CIN

2. Reproducem mai jos prevederile art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 (#M11) privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

#M11

    "ART. 56

    (1) Prin derogare de la prevederile art. 754, 755 şi art. 816 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, în situaţia premergătoare declarării scadente a creditului sau a executării silite, consumatorul are dreptul să solicite creditorului vânzarea bunului imobil ipotecat direct de către consumator. Creditorul acordă acest drept pentru o perioadă de cel puţin 6 luni. În această situaţie, executarea se poate declanşa doar după expirarea perioadei în care consumatorul are dreptul să vândă direct imobilul.

    (2) În acest caz, consumatorul este obligat să îl informeze în scris pe creditor despre ofertele de preţ primite, indicând, după caz, numele sau denumirea, precum şi adresa sau sediul social ale potenţialilor cumpărători.

    (3) Creditorul transmite consumatorului acordul său cu privire la efectuarea vânzării în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la primirea informaţiilor prevăzute la alin. (2).

    (4) Consumatorul şi terţul cumpărător vor proceda la semnarea actului de vânzare-cumpărare asupra imobilului într-un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea acordului de la creditor.

    (5) Terţul cumpărător consemnează preţul la dispoziţia creditorului, nu mai târziu de 4 zile lucrătoare de la încheierea actului translativ de proprietate.

    (6) Creditorul pune la dispoziţia consumatorului, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data consemnării preţului, diferenţa dintre preţul încasat şi suma rămasă de rambursat de către consumator în baza contractului de credit.

    (7) În cazul în care diferenţa dintre preţul achitat de către terţul cumpărător şi suma rămasă de rambursat de către consumator în baza contractului de credit este negativă, creditorul îl informează în scris pe consumator cu privire la cuantumul debitului rămas de achitat."

 

#CIN

3. Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016*) (#M12).

    *) Menţionăm că, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 29 octombrie 2021, a fost publicată Legea nr. 260/2021 (#M22), prin care a fost respinsă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 (#M12).

#M12

    "ART. II

    (1) Până la data de 31 martie 2017, preşedinţii instanţelor judecătoreşti vor estima necesarul de spaţii pentru aplicarea, la data prevăzută la art. I alin. (1) [1 ianuarie 2019], a dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, privitoare la cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu, precum şi sumele necesare asigurării acestora, inclusiv pentru dotările necesare.

    (2) Până la data de 31 martie 2017, preşedinţii instanţelor judecătoreşti propun, ţinând seama de necesitatea realizării spaţiilor prevăzute la alin. (1) până la data de 31 decembrie 2018, precum şi a asigurării eficienţei şi a rezonabilităţii costurilor, modalităţile concrete de asigurare a acestor spaţii, cum ar fi reamenajarea sau efectuarea de lucrări de extindere a actualelor imobile, identificarea şi alocarea, în condiţiile legii, a imobilelor necesare funcţionării instanţelor judecătoreşti şi amenajarea corespunzătoare a acestora, precum şi, dacă niciuna dintre acestea nu este posibilă, construcţia de noi sedii. Propunerile formulate vor ţine seama de numărul estimativ de procese de competenţa instanţei respective, numărul judecătorilor care funcţionează în cadrul acelei instanţe, infrastructura existentă la nivelul instanţei respective şi altele asemenea.

    (3) Datele prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit curţilor de apel, care le centralizează şi le comunică Ministerului Justiţiei până la data de 30 aprilie 2017.

    (4) Până la data de 30 iunie 2017, Ministerul Justiţiei analizează datele transmise de curţile de apel, întocmeşte şi supune Guvernului spre adoptare, prin hotărâre, planul de acţiune cuprinzând necesarul de spaţii şi limitele minime şi maxime pentru acestea, etapele de realizare, sumele necesare implementării soluţiilor identificate, precum şi modalitatea de asigurare, la nivelul Ministerului Justiţiei, a personalului necesar punerii în aplicare a acestuia.

    (5) În vederea punerii în aplicare a planului de acţiune prevăzut la alin. (4), Ministerul Justiţiei întreprinde demersurile pentru asigurarea, conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a spaţiilor necesare bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti de către Guvern, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, cu sprijinul prefecturilor, şi propune sumele necesare care vor fi alocate, în condiţiile legii, de la bugetul de stat.

    (6) Ministerul Justiţiei monitorizează punerea în aplicare a planului de acţiune prevăzut la alin. (4) şi informează Guvernul cu privire la stadiul punerii sale în aplicare, până la data de 31 decembrie 2017, precum şi, trimestrial, în cursul anului 2018."

 

#CIN

4. Reproducem mai jos prevederile art. IV din Legea nr. 310/2018 (#M17).

#M17

    "ART. IV

    Recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de curţile de apel, iar recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de curţile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

 

#CIN

5. Reproducem mai jos prevederile art. 1 - 11, art. 16 şi art. 18 din Legea nr. 114/2021 (#M21).

#M21

    "ART. 1

    (1) Prezenta lege reglementează posibilitatea luării/dispunerii unor măsuri necesare funcţionării justiţiei ca serviciu public în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19.

    (2) Măsurile reglementate de prezenta lege se pot dispune numai din motive generate de pandemia de COVID-19."

#M21

    "ART. 2

    (1) Dacă, din motive generate de pandemia de COVID-19, activitatea de judecată la nivelul unei judecătorii sau unui tribunal este grav afectată, colegiul de conducere al instanţei respective sau preşedintele curţii de apel, în situaţiile în care, din motive obiective, colegiul de conducere al instanţei respective nu se poate întruni, poate propune colegiului de conducere al curţii de apel în circumscripţia căreia funcţionează judecătoria sau tribunalul, după caz, fie restrângerea activităţii de judecată a uneia sau mai multor secţii ale respectivei instanţe, fie restrângerea activităţii de judecată a întregii instanţe. Dispoziţiile art. 49 alin. (2^1) şi (2^2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile.

    (2) Colegiul de conducere al curţii de apel, primind propunerea motivată formulată în condiţiile prevederilor alin. (1), se pronunţă în termen de maximum 48 de ore de la primirea acesteia.

    (3) La termenul fixat potrivit prevederilor alin. (2), colegiul de conducere al curţii de apel:

1. a) aprobă propunerea de restrângere a activităţii de judecată, dacă aceasta este apreciată ca fiind întemeiată, ţinând seama de următoarele criterii:
2. numărul de judecători aflaţi în carantină sau în izolare ca urmare a unei suspiciuni de infectare cu coronavirusul SARS-CoV-2 ori, după caz, a diagnosticării cu COVID-19, repartizarea pe secţii a acestora, numărul de judecători care îşi desfăşoară efectiv activitatea la instanţa vizată, gradul de ocupare a schemei posturilor de judecător la nivelul instanţei vizate/secţiilor acesteia, volumul de cauze pe judecător la nivelul instanţei/secţiilor acesteia, posibilitatea desemnării în condiţiile prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a unor judecători de la alte secţii în completul de judecată;
3. numărul personalului din categoria personalului auxiliar de specialitate şi celui conex aflat în carantină sau în izolare ca urmare a unei suspiciuni de infectare cu coronavirusul SARS-CoV-2 ori, după caz, a diagnosticării cu COVID-19;
4. b) respinge propunerea de restrângere a activităţii de judecată dacă aceasta nu este apreciată ca fiind întemeiată prin raportare la criteriile prevăzute la lit. a).

    (4) Asupra propunerii formulate în condiţiile prevederilor alin. (1), colegiul de conducere al curţii de apel se pronunţă printr-o hotărâre motivată care se comunică de îndată instanţei vizate şi Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârea colegiului de conducere al curţii de apel prin care se aprobă propunerea de restrângere a activităţii de judecată se publică pe site-ul curţii de apel, pe site-ul instanţei vizate din cadrul portalului instanţelor de judecată http://portal.just.ro, precum şi, în extras, pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii şi produce efecte de la data publicării pe portalul instanţelor de judecată sau de la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul ei.

    (5) Măsura restrângerii activităţii de judecată poate fi dispusă pe o durată de cel mult 14 zile. Înainte de încetarea măsurii, colegiul de conducere al curţii de apel va analiza dacă se impune prelungirea acesteia, putând solicita orice informaţii necesare în acest sens de la colegiul de conducere al instanţei vizate. Prelungirea măsurii restrângerii activităţii de judecată de către colegiul de conducere al curţii de apel se poate dispune pe o nouă perioadă de cel mult 14 zile, la propunerea motivată a colegiului de conducere al instanţei respective, în condiţiile prevederilor alin. (3) lit. a).

    (6) În cazul restrângerii activităţii de judecată şi pe durata acesteia, la judecătoria, tribunalul sau, după caz, la secţia/secţiile vizată/vizate de măsura restrângerii, activitatea de judecată va continua în următoarele cauze:

1. a) în materie civilă: în cauzele de urgenţă deosebită stabilite de colegiul de conducere al curţii de apel prin hotărârea prevăzută la alin. (4) teza a II-a. Consiliul Superior al Magistraturii dă îndrumări, în vederea asigurării unei practici unitare, colegiilor de conducere ale curţilor de apel cu privire la modul de stabilire a cauzelor care se judecă pe durata restrângerii activităţii de judecată;
2. b) în materie penală, în procesele penale aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară: în cauzele în care urgenţa se justifică prin scopul instituirii stării de alertă, în cauzele privind infracţiunile flagrante, cele în care au fost dispuse măsuri preventive, cele privind contestaţii la executare în cauzele cu persoane private de libertate, cele referitoare la contestaţii împotriva măsurilor asigurătorii, cele privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cele ce cuprind măsuri de protecţie a victimelor şi a martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical, cele privind infracţiuni contra securităţii naţionale, cele privind acte de terorism, precum şi în alte cauze de urgenţă deosebită stabilite de colegiul de conducere al curţii de apel prin hotărârea prevăzută la alin. (4) teza a II-a. Dispoziţiile lit. a) teza a II-a rămân aplicabile.

    (7) În alte cauze decât cele prevăzute la alin. (6) judecata se amână de drept pe durata restrângerii activităţii de judecată, fără a fi necesară emiterea unei încheieri în acest scop. În termen de 10 zile de la încetarea restrângerii activităţii de judecată, judecătorul sau instanţa de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată şi efectuarea actelor de procedură.

    (8) Dispoziţiile alin. (1) - (7) sunt aplicabile în mod corespunzător şi pentru restrângerea activităţii de judecată a uneia sau mai multor secţii ale unei curţi de apel, asupra propunerii motivate formulate de preşedintele instanţei respective urmând a se pronunţa colegiul de conducere al acesteia.

    (9) În baza hotărârii colegiului de conducere al curţii de apel prin care se aprobă restrângerea activităţii de judecată, preşedintele instanţei vizate poate adopta măsuri temporare de reorganizare a activităţii compartimentelor auxiliare din cadrul acesteia, precum mutarea temporară a personalului în cadrul secţiilor şi compartimentelor auxiliare ale instanţei, restrângerea activităţii directe cu publicul desfăşurată la nivelul compartimentelor arhivă şi registratură, ori alte asemenea măsuri de natură organizatorică sau administrativă.

    (10) Pentru reducerea riscului de infectare cu coronavirusul SARS-CoV-2 şi pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor de judecată, preşedinţii acestora pot lua şi preventiv măsurile de natură organizatorică sau administrativă prevăzute la alin. (9)."

#M21

    "ART. 3

    (1) În cauzele civile, când este posibil, cu acordul părţilor, instanţele judecătoreşti pot hotărî ca şedinţele de judecată să se desfăşoare prin mijloace de telecomunicaţie audiovizuală care permit verificarea identităţii părţilor şi garantează securitatea, integritatea, confidenţialitatea şi calitatea transmisiunii, dispunând măsurile necesare în acest scop.

    (2) Citaţia va cuprinde menţiunea că şedinţa de judecată se va desfăşura prin mijloace de telecomunicaţie audiovizuală, intervalul orar orientativ al strigării cauzei, precum şi modalitatea tehnică de acces şi de autentificare. Când este cazul, părţile vor fi înştiinţate şi telefonic, prin e-mail sau prin alte asemenea mijloace ce asigură transmiterea înştiinţării şi confirmarea primirii acesteia despre desfăşurarea şedinţei de judecată prin mijloace de telecomunicaţie audiovizuală, chiar dacă au termenul în cunoştinţă.

    (3) Dacă este posibil, la solicitarea instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, instanţa în a cărei circumscripţie este situată localitatea în care se află părţile, reprezentanţii părţilor sau alţi participanţi la proces asigură, cu acordul acestora, echipamentele audiovideo necesare participării lor la şedinţele de judecată prin mijloacele prevăzute la alin. (1) şi procedează la identificarea persoanelor menţionate, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, printr-un judecător desemnat de preşedintele instanţei. Instanţa care asigură echipamentele este o instanţă egală în grad cu instanţa învestită cu soluţionarea cauzei sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaşi grad. În acest caz, încheierile de şedinţă specifice procedurii comisiei rogatorii nu se întocmesc.

    (4) Cel care asistă sau reprezintă partea, traducătorul sau interpretul poate participa la şedinţa de judecată desfăşurată prin mijloacele prevăzute la alin. (1), chiar fără a fi prezent fizic lângă parte."

#M21

    "ART. 4

    (1) Pentru judecarea proceselor, instanţele judecătoreşti, ţinând seama de împrejurări, pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeaşi zi.

    (2) Lista proceselor întocmită pentru fiecare şedinţă de judecată va cuprinde, de regulă, şi intervalele orare orientative pentru strigarea fiecărei cauze în parte, citaţia cuprinzând menţiunea corespunzătoare. Când este posibil, judecătorul fixează şi intervalul orar orientativ pentru primul termen de judecată."

#M21

    "ART. 5

    (1) Când este posibil, instanţele judecătoreşti procedează la comunicarea actelor de procedură prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Tot astfel, instanţa va putea, în tot cursul procesului, să solicite părţilor datele necesare pentru comunicarea actelor de procedură în aceleaşi condiţii.

    (2) Când este posibil, cererile de chemare în judecată, căile de atac, precum şi orice alte acte de procedură adresate instanţei, pentru care legea prevede condiţia formei scrise şi care nu se depun direct în şedinţă, se transmit prin mijloace electronice.

    (3) Când este posibil, părţile vor fi înştiinţate telefonic, prin e-mail sau prin alte asemenea mijloace ce asigură transmiterea înştiinţării şi confirmarea primirii acesteia despre pronunţarea hotărârilor judecătoreşti prin modalităţile prevăzute de lege. Dispoziţiile privind comunicarea hotărârilor judecătoreşti, potrivit legii, rămân aplicabile."

#M21

    "ART. 6

    Amânarea judecării cauzelor poate fi dispusă la cerere, în situaţia în care partea interesată se află în izolare, în carantină sau este spitalizată, potrivit legii, în contextul pandemiei de COVID-19. Când instanţa respinge cererea de amânare a judecăţii în considerarea necesităţii de a soluţiona cauza, va amâna, la cererea părţii sau din oficiu, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

#M21

    "ART. 7

    În aplicarea dispoziţiilor art. 147 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite instanţei delegate în format electronic. Împiedicarea funcţionării instanţei este adusă la cunoştinţă prin afişare la sediul instanţei, precum şi prin publicare pe portalul instanţelor de judecată http://portal.just.ro şi pe site-ul Ministerului Justiţiei."

#M21

    "ART. 8

    Când este posibil, prin grija instanţei, şedinţele de judecată publice se transmit în direct, prin mijloace audiovideo care garantează securitatea, integritatea şi calitatea transmisiunii, pe portalul instanţelor de judecată. Dispoziţiile art. 213 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile."

#M21

    "ART. 9

    Dispoziţiile titlului X al cărţii a VI-a din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 50.000 lei la data sesizării instanţei."

#M21

    "ART. 10

    În cursul executării silite, când este posibil, executorii judecătoreşti procedează la comunicarea actelor de procedură în format electronic, potrivit legii."

#M21

    "ART. 11

    (1) Activitatea de judecată, de executare silită, precum şi activitatea profesiilor din domeniul justiţiei se desfăşoară, în continuare, cu observarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autorităţile cu atribuţii în domeniu, urmărindu-se cu prioritate asigurarea prevenţiei şi reducerea riscului de îmbolnăvire.

    (2) Instanţa veghează la desfăşurarea în condiţii optime a procedurii, cu respectarea principiilor fundamentale şi a celorlalte reguli aplicabile procesului civil."

#M21

    "ART. 16

    Utilizarea la nivelul autorităţii judecătoreşti a semnăturii electronice şi a documentelor electronice se face în condiţiile legii."

#M21

    "ART. 18

    (1) Dispoziţiile art. 1 - 15 se aplică pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru o perioadă de 30 de zile de la încetarea acesteia.

    (2) Dispoziţiile art. 3 - 8, 10 şi 11 sunt aplicabile şi proceselor şi executărilor silite începute anterior intrării în vigoare a prezentei legi."

 

#CIN

6. Reproducem mai jos prevederile art. 20 - 22, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 140/2022 (#M25).

#M25

    "ART. 20

    (1) Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicţie judecătorească vor fi supuse, în ceea ce priveşte starea şi capacitatea lor şi măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege.

    (2) În acest scop, instanţele judecătoreşti, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicţie judecătorească şi, după caz, vor dispune:

1. a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege;
2. b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege pentru instituirea unei măsuri de ocrotire.

    (3) Până la rămânerea definitivă a hotărârilor pronunţate potrivit alin. (2), cei aflaţi sub interdicţie judecătorească se consideră, de plin drept, în ceea ce priveşte starea şi capacitatea lor, ca fiind persoane cu privire la care a fost instituită tutela specială.

    (4) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), persoanele numite în funcţia de tutore vor fi menţinute de către instanţa de tutelă în această calitate, cu excepţia cazului în care, potrivit legii, nu mai pot îndeplini această funcţie.

    (5) Până la reexaminarea măsurii punerii sub interdicţie judecătorească în condiţiile alin. (2), persoanele care au fost numite tutore anterior intrării în vigoare a prezentei legi îşi exercită funcţia în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege.

    (6) Reexaminarea din oficiu a măsurilor de punere sub interdicţie judecătorească de către instanţele judecătoreşti se realizează în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Împlinirea acestui termen nu înlătură îndatorirea instanţelor de a reexamina, în continuare, din oficiu, toate măsurile de punere sub interdicţie judecătorească. În scopul reexaminării, preşedinţii de instanţă vor lua măsuri pentru realizarea, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, a inventarului dosarelor în care a fost dispusă măsura punerii sub interdicţie judecătorească."

#M25

    "ART. 21

    (1) Judecarea cererilor având ca obiect punerea sub interdicţie judecătorească aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi se reia, indiferent de stadiul procesual în care acestea se află, în condiţiile şi cu procedura stabilite de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum acestea au fost modificate şi completate prin prezenta lege.

    (2) În cazul cererilor prevăzute la alin. (1) aflate în apel, hotărârile prin care acestea au fost soluţionate în primă instanţă se consideră desfiinţate de plin drept, iar dosarele se transmit de îndată, din oficiu, pe cale administrativă, primei instanţe competente."

#M25

    "ART. 22

    În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, referirile la măsura punerii sub interdicţie judecătorească, respectiv la persoana pusă sub interdicţie judecătorească se consideră a fi făcute la măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale, respectiv la persoana care beneficiază de consiliere judiciară sau de tutelă specială."

#M25

    "ART. 25

    (1) În vederea asigurării punerii în aplicare a prezentei legi, Consiliul Superior al Magistraturii va include în programul de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor pentru anii 2022 - 2024 activităţi în domeniul mijloacelor de ocrotire a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale.

    (2) În acelaşi scop, Institutul Naţional al Magistraturii va organiza cu prioritate acţiuni de formare profesională continuă în domeniul prevăzut la alin. (1)."

#M25

    "ART. 26

    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia dispoziţiilor art. 20 alin. (6) teza a III-a şi ale art. 23, care vor intra în vigoare la 3 zile de la publicarea acesteia.

    (2) Dispoziţiile art. 118 alin. (2) şi ale art. 170 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum au fost reglementate, respectiv modificate prin prezenta lege, vor intra în vigoare la data care va fi prevăzută de legea specială privind reprezentantul personal."

 

#CIN

7. Reproducem mai jos prevederile art. 2 - 4, art. 6, art. 11 şi art. 12 din Legea nr. 173/2022 (#M27).

#M27

    "ART. 2

    (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate solicita Curţii Europene a Drepturilor Omului emiterea unui aviz consultativ cu privire la chestiuni de principiu privind interpretarea ori aplicarea drepturilor şi libertăţilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau din protocoalele la aceasta, în cazul în care apreciază că avizul consultativ este necesar pentru clarificarea unor aspecte ale cauzei în vederea pronunţării hotărârii:

1. a) în materie civilă, când este învestită cu judecarea cauzei în recurs sau, după caz, în procedura sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;
2. b) în materie penală, când este învestită cu judecarea cauzei în primă instanţă ori în ultimă instanţă în căile ordinare de atac sau, după caz, în procedura sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

    (2) Sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului se face de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin. (1), din oficiu sau la cererea unei părţi, a persoanei vătămate ori a procurorului, după dezbateri contradictorii. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă asupra sesizării prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac.

    (3) Sesizarea este întocmită în limba română şi cuprinde cel puţin următoarele elemente:

1. a) natura şi obiectul cauzei, precum şi o scurtă prezentare a împrejurărilor de fapt relevante;
2. b) dreptul intern pertinent;
3. c) aspecte privind drepturile sau libertăţile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau protocoalele la aceasta, care sunt propuse a fi analizate prin raportare la cauza aflată în curs de soluţionare;
4. d) o prezentare pe scurt a argumentelor părţilor în proces şi, după caz, ale procurorului şi ale persoanei vătămate;
5. e) punctul de vedere al instanţei cu privire la aspectele semnalate, dacă este posibil şi aceasta apreciază oportun.

    (4) Sesizarea întocmită potrivit alin. (3), precum şi alte documente solicitate sau transmise în cadrul procedurii se traduc, prin grija şi pe cheltuiala Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în una dintre limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. Sesizarea va fi transmisă Curţii Europene a Drepturilor Omului însoţită de această traducere.

    (5) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, poate retrage sesizarea oricând în cursul procedurii de emitere a avizului consultativ de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, după dezbateri contradictorii, prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac.

    (6) O nouă sesizare a Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru rezolvarea aceleiaşi chestiuni de principiu nu poate fi formulată în cursul aceluiaşi proces.

    (7) Dispoziţiile alin. (2) - (6) se aplică în mod corespunzător şi în procedura sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

    (8) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune suspendarea judecării cauzei până la comunicarea de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ emis de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, tradus în limba română. Asupra suspendării, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, după dezbateri contradictorii.

    (9) În materie civilă, încheierea prevăzută la alin. (8) teza a II-a poate fi atacată, în mod separat, cu recurs la completul de 5 judecători, în termen de 3 zile de la comunicare. În cazul în care încheierea este pronunţată de un complet de 5 judecători, recursul se soluţionează de un alt complet de 5 judecători. În cazul respingerii suspendării, de la data pronunţării încheierii de respingere şi până la data împlinirii termenului de recurs sau, după caz, până la soluţionarea recursului formulat împotriva acestei încheieri nu se va face niciun act de procedură în cauză. Recursul se soluţionează de urgenţă.

    (10) În materie penală, încheierea prevăzută la alin. (8) teza a II-a poate fi atacată separat cu contestaţie la completul de 5 judecători. În cazul în care încheierea este pronunţată de un complet de 5 judecători, contestaţia se soluţionează de un alt complet de 5 judecători. Dacă instanţa nu dispune suspendarea judecării cauzei, până la împlinirea termenului de exercitare a contestaţiei sau, după caz, până la soluţionarea acesteia, în cauză nu se va îndeplini niciun act de procedură. Contestaţia se soluţionează de urgenţă. Dispoziţiile art. 425^1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile.

    (11) Până la comunicarea de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ emis de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, tradus în limba română, se suspendă de drept judecarea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Încheierea de sesizare a Curţii Europene a Drepturilor Omului se publică, de îndată, pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, alături de încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    (12) Judecarea cauzei suspendate potrivit prevederilor alin. (8) - (10) sau, după caz, alin. (11) se reia din oficiu după comunicarea de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ emis de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, tradus în limba română. În cazul prevăzut la alin. (5), judecarea cauzei se reia din oficiu după retragerea sesizării.

    (13) În cauzele penale, cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe perioada suspendării judecării cauzei dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile alin. (8)."

#M27

    "ART. 3

    (1) În exercitarea competenţelor prevăzute la art. 146 lit. d) şi k) din Constituţia României, republicată, Curtea Constituţională, din oficiu, poate solicita Curţii Europene a Drepturilor Omului să emită un aviz consultativ cu privire la chestiuni de principiu privind interpretarea ori aplicarea drepturilor şi libertăţilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau din protocoalele la aceasta, ridicate într-o cauză aflată pe rolul său, în cazul în care apreciază că avizul consultativ este necesar pentru soluţionarea acesteia.

    (2) Sesizarea se face după dezbateri contradictorii, prin încheiere motivată.

    (3) Soluţionarea cauzei în faţa Curţii Constituţionale se suspendă de drept până la comunicarea de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ emis de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, tradus în limba română.

    (4) Prevederile art. 2 alin. (3) şi (5), precum şi ale art. 5 alin. (1) se aplică în mod corespunzător."

#M27

    "ART. 4

    Avizul consultativ al Curţii Europene a Drepturilor Omului prevăzut la art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) nu este obligatoriu pentru instanţa naţională."

#M27

    "ART. 6

    Sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului în vederea emiterii unui aviz consultativ nu împiedică formularea ulterioară a unei cereri individuale în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu aceeaşi cauză."

#M27

    "ART. 11

    Prevederile prezentei legi se aplică şi proceselor şi executărilor silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi."

#M27

    "ART. 12

    Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare, pentru România, a Protocolului nr. 16*) la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale."

#CIN

    *) Conform art. 2 din Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 2534/2022 (#M33), Protocolul nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin Legea nr. 172/2022 (#M26), va intra în vigoare pentru România la 1 ianuarie 2023.

 

#CIN

8. Reproducem mai jos prevederile art. II din Legea nr. 199/2022 (#M30).

#M30

    "ART. II

    Dispoziţiile art. 524 - 526 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi contestaţiilor formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi."

 

#CIN

9. Reproducem mai jos prevederile art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, cu modificările ulterioare.

#M31

    "(1) Curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive. Dispoziţiile art. 480 din Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, în măsura compatibilităţii lor cu prevederile referitoare la procedurile de prevenire a insolvenţei.

    (2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 480 din Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, dacă, pe calea apelului declarat împotriva unei hotărâri de confirmare a acordului/omologare a planului, apelantul invocă:

1. a) faptul că o creanţă din listă este inexistentă sau fictivă, a fost înscrisă într-un cuantum diferit faţă de întinderea sa ori a fost înscrisă într-o altă categorie de creanţe decât cea corespunzătoare situaţiei sale juridice;
2. b) încălcarea tratamentului corect şi echitabil inclusiv prin raportare la valorile determinate în raportul de evaluare;
3. c) calificarea unor creanţe ca fiind neafectate instanţa de apel poate dispune, după caz:
4. respingerea apelului;
5. admiterea apelului şi infirmarea acordului/planului de restructurare şi, dacă este cazul, restituirea plăţilor deja efectuate pentru achitarea unor creanţe inexistente sau fictive sau peste cuantumul datorat, în cazul în care creanţa contestată a fost determinantă pentru rezultatul votului asupra acordului/planului;
6. admiterea apelului şi efectuarea de modificări ale acordului/planului de restructurare în ceea ce priveşte tratamentul creanţei apelantului, în raport de criticile formulate de acesta în cazul în care drepturile celorlalţi creditori din acordul/planul de restructurare nu sunt afectate, şi, după caz, acordarea unei despăgubiri dacă a suferit un prejudiciu bănesc. Modificarea acordului/planului de restructurare se va efectua de către debitor în termenul stabilit de instanţa de apel."

 

#CIN

10. Reproducem mai jos prevederile art. 1 - 10, art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 220/2022 (#M32).

#M32

    "ART. 1

    Prezenta lege reglementează posibilitatea aplicării, cu caracter temporar, sau, după caz, adaptarea unor măsuri instituite pe durata stării de alertă declarate în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, necesare funcţionării justiţiei ca serviciu public, în domeniul activităţii de judecată a instanţelor civile, în domeniul insolvenţei, precum şi în domeniul executării pedepselor, al măsurilor educative şi al altor măsuri dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal."

#M32

    "ART. 2

    (1) În cauzele civile, când este posibil, cu acordul părţilor, instanţele judecătoreşti pot hotărî ca şedinţele de judecată să se desfăşoare prin mijloace de telecomunicaţie audiovizuală care permit verificarea identităţii părţilor şi garantează securitatea, integritatea, confidenţialitatea şi calitatea transmisiunii, dispunând măsurile necesare în acest scop.

    (2) Citaţia va cuprinde menţiunea că şedinţa de judecată se va desfăşura prin mijloace de telecomunicaţie audiovizuală, intervalul orar orientativ al strigării cauzei, precum şi modalitatea tehnică de acces şi de autentificare. Când este cazul, părţile vor fi înştiinţate şi telefonic, prin e-mail sau prin alte asemenea mijloace ce asigură transmiterea înştiinţării şi confirmarea primirii acesteia despre desfăşurarea şedinţei de judecată prin mijloace de telecomunicaţie audiovizuală, chiar dacă au termenul în cunoştinţă.

    (3) Dacă este posibil, la solicitarea instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, instanţa în a cărei circumscripţie este situată localitatea în care se află părţile, reprezentanţii părţilor sau alţi participanţi la proces asigură, cu acordul acestora, echipamentele audio-video necesare participării lor la şedinţele de judecată prin mijloacele prevăzute la alin. (1) şi procedează la identificarea persoanelor menţionate, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, printr-un judecător desemnat de preşedintele instanţei. Instanţa care asigură echipamentele este o instanţă egală în grad cu instanţa învestită cu soluţionarea cauzei sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaşi grad; în acest caz, încheierile de şedinţă specifice procedurii comisiei rogatorii nu se întocmesc.

    (4) Cel care asistă sau reprezintă partea, traducătorul sau interpretul poate participa la şedinţa de judecată desfăşurată prin mijloacele prevăzute la alin. (1), chiar fără a fi prezent fizic lângă parte."

#M32

    "ART. 3

    (1) Pentru judecarea proceselor, instanţele judecătoreşti, ţinând seama de împrejurări, pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeaşi zi.

    (2) Lista proceselor întocmită pentru fiecare şedinţă de judecată va cuprinde, de regulă, şi intervalele orare orientative pentru strigarea fiecărei cauze în parte, citaţia cuprinzând menţiunea corespunzătoare. Când este posibil, judecătorul fixează şi intervalul orar orientativ pentru primul termen de judecată."

#M32

    "ART. 4

    (1) Când este posibil, instanţele judecătoreşti procedează la comunicarea actelor de procedură prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Tot astfel, instanţa va putea, în tot cursul procesului, să solicite părţilor datele necesare pentru comunicarea actelor de procedură în aceleaşi condiţii.

    (2) Când este posibil, cererile de chemare în judecată, căile de atac, precum şi orice alte acte de procedură adresate instanţei, pentru care legea prevede condiţia formei scrise şi care nu se depun direct în şedinţă, se transmit prin mijloace electronice.

    (3) Când este posibil, părţile vor fi înştiinţate telefonic, prin e-mail sau prin alte asemenea mijloace ce asigură transmiterea înştiinţării şi confirmarea primirii acesteia despre pronunţarea hotărârilor judecătoreşti prin modalităţile prevăzute de lege. Dispoziţiile privind comunicarea hotărârilor judecătoreşti, potrivit legii, rămân aplicabile."

#M32

    "ART. 5

    Amânarea judecării cauzelor poate fi dispusă la cerere, în situaţia în care partea interesată se află în izolare, în carantină sau este spitalizată, potrivit legii, în contextul pandemiei de COVID-19. Când instanţa respinge cererea de amânare a judecăţii în considerarea necesităţii de a soluţiona cauza, va amâna, la cererea părţii sau din oficiu, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

#M32

    "ART. 6

    În aplicarea dispoziţiilor art. 147 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite instanţei delegate în format electronic. Împiedicarea funcţionării instanţei este adusă la cunoştinţă prin afişare la sediul instanţei, precum şi prin publicare pe portalul instanţelor de judecată http://portal.just.ro şi pe site-ul Ministerului Justiţiei."

#M32

    "ART. 7

    Când este posibil, prin grija instanţei, şedinţele de judecată publice se transmit în direct, prin mijloace audio-video care garantează securitatea, integritatea şi calitatea transmisiunii, pe portalul instanţelor de judecată. Dispoziţiile art. 213 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile."

#M32

    "ART. 8

    Dispoziţiile titlului X al cărţii a VI-a din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 50.000 lei la data sesizării instanţei."

#M32

    "ART. 9

    În cursul executării silite, când este posibil, executorii judecătoreşti procedează la comunicarea actelor de procedură în format electronic, potrivit legii."

#M32

    "ART. 10

    (1) Activitatea de judecată, de executare silită, precum şi activitatea profesiilor din domeniul justiţiei se desfăşoară cu observarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autorităţile cu atribuţii în domeniu, urmărindu-se cu prioritate asigurarea prevenţiei şi reducerea riscului de îmbolnăvire.

    (2) Instanţa veghează la desfăşurarea în condiţii optime a procedurii, cu respectarea principiilor fundamentale şi a celorlalte reguli aplicabile procesului civil."

#M32

    "ART. 20

    Dispoziţiile art. 1 - 10 şi 13 - 19 se aplică pentru o durată de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

#M32

    "ART. 21

    Dispoziţiile art. 2 - 7, 9 şi 10 sunt aplicabile şi proceselor şi executărilor silite începute anterior intrării în vigoare a prezentei legi."

 

#B

                              ---------------