Codul de procedură civilă - TITLUL VI

    TITLUL VI

    Amenzi judiciare şi despăgubiri

 

    ART. 187*)

    Încălcarea obligaţiilor privind desfăşurarea procesului. Sancţiuni

    (1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:
2. a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;
3. b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;
4. c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi;
5. d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit;
6. e) contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video;
7. f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii;
8. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:

#M25

1. a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor sau beneficiază de consiliere judiciară;

#B

1. b) neaducerea, la termenul fixat de instanţă, a martorului încuviinţat, de către partea care, din motive imputabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie;
2. c) neprezentarea avocatului, care nu şi-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asistă partea ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului;
3. d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute;
4. e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;
5. f) neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă;
6. g) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica, din motive imputabile ei, la cererea instanţei şi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei;
7. h) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură;
8. i) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei.

    (2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin.

#CIN

    *) Limitele amenzilor judiciare prevăzute la art. 187 din Legea nr. 134/2010, republicată, se dublează în cazurile prevăzute de art. 8 alin. (4), art. 15^10 alin. (5), art. 29^1 alin. (5) şi art. 40^1 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, cu modificările ulterioare.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1 lit. a): art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 1 lit. b): art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 1 lit. c): art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. c) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 1 lit. d): art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. d) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 1 lit. e): art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. e) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 1 lit. f): art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. f) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2 lit. a): art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2 lit. c): art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. b) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2 lit. d): art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. c) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2 lit. e): art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. d) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2 lit. f): art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. e) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2 lit. g): art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. f) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2 lit. h): art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. g) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2 lit. i): art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. h) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 108^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 188

    Alte cazuri de sancţionare

    (1) Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.

    (2) Nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normală a executării silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 108^2 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 108^2 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 189

    Despăgubiri pentru amânarea procesului

    Cel care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, la cererea părţii interesate, va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 108^3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 190

    Stabilirea amenzii şi despăgubirii

    Abaterea săvârşită, amenda şi despăgubirea se stabilesc de către instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credinţă, amenda şi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fost formulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea sunt diferite.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 108^2 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 108^4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 191

    Cererea de reexaminare

    (1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia.

    (2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

    (3) În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.

    (4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 108^5 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 108^5 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 108^5 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 108^5 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    CARTEA a II-a

    Procedura contencioasă

 

    TITLUL I

    Procedura în faţa primei instanţe

 

    CAPITOLUL I

    Sesizarea instanţei de judecată

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale

 

    ART. 192

    Dreptul de a sesiza instanţa

    (1) Pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe.

    (2) Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii.

    (3) Cel care formulează cererea de chemare în judecată se numeşte reclamant, iar cel chemat în judecată se numeşte pârât.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 109 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 193

    Procedura prealabilă

    (1) Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

    (2) Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.

    (3) La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 109 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 109 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 109 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Cererea de chemare în judecată

 

    ART. 194

    Cuprinsul cererii de chemare în judecată

    Cererea de chemare în judecată va cuprinde:

1. a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispoziţiile 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
2. b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;
3. c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispoziţiile 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt;
4. d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
5. e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;
6. f) semnătura.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - lit. a): art. 112 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - lit. b): art. 112 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - lit. c): art. 112 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - lit. d): art. 112 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - lit. e): art. 112 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - lit. f): art. 112 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 195

    Numărul de exemplare

    Cererea de chemare în judecată se va face în numărul de exemplare stabilit la art. 149 alin. (1).

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 113 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 196

    Nulitatea cererii

    (1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile.

    (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

    (3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiţiile prevăzute la alin. (2).

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 133 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 133 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 197*)

    Timbrarea cererii

    În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.

#CIN

    *) A se vedea şi art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

#B

    ART. 198

    Cumulul de cereri

    Prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere împotriva aceleiaşi persoane, în condiţiile art. 99 alin. (2).

    ART. 199

    Înregistrarea cererii

    (1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.

    (2) După înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care sunt ataşate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii.

    ART. 200*)

    Verificarea cererii şi regularizarea acesteia

    (1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197.

    (2) În cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.

    (3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

#M17

    (4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a) - c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195 - 197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii.

    (4^1) Reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informaţii de care acesta nu dispune personal şi pentru obţinerea cărora este necesară intervenţia instanţei.

#B

    (5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

    (6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

    (7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).

    (8) În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit.

#CIN

    *) 1. Conform art. 12^1 din Legea nr. 76/2012, cu modificările ulterioare, dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind verificarea cererii şi regularizarea acesteia nu se aplică în cazul incidentelor procedurale şi nici în procedurile speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziţii.

2. Conform art. 41 alin. (4) fraza finală din Legea nr. 85/2014, în cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind regularizarea cererii.
3. Conform art. 66 alin. (10) fraza a doua din Legea nr. 85/2014, în cazul debitorului aflat în stare de insolvenţă (care adresează tribunalului o cerere cu privire la intenţia de deschidere a procedurii insolvenţei), prin excepţie de la prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă, judecătorul-sindic va stabili termenul de judecată în camera de consiliu, în termen de 10 zile de la depunere, chiar dacă cererea nu îndeplineşte toate cerinţele legale şi nu sunt depuse toate documentele.
4. Conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (#M10), prevederile art. 200 din Legea nr. 134/2010, republicată, nu sunt aplicabile în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiilor pe cale judiciară prevăzută de Legea nr. 101/2016 (#M10).
5. Conform art. 7 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, prevăzută la art. 7 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, poate fi contestată de către persoanele prevăzute la art. 7 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, la Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se soluţionează în termen de 7 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor. Întâmpinarea nu este obligatorie, iar dispoziţiile art. 200 şi 201 din Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile. Hotărârea pronunţată este definitivă.
6. Conform art. 15 alin. (7) din Legea nr. 136/2020 (#M19), republicată, la soluţionarea acţiunilor introduse împotriva actelor administrative din Legea nr. 136/2020 (#M19), republicată, nu sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea procedurii plângerii prealabile. Judecarea cererilor se face de urgenţă şi cu precădere, dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 134/2010, republicată, nefiind aplicabile.
7. Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 136/2020 (#M19), republicată, judecarea cererilor prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 136/2020 (#M19), republicată, se face în cel mult 24 de ore de la sesizarea instanţei, dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 134/2010, republicată, nefiind aplicabile.
8. Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 136/2020 (#M19), republicată, judecarea cererilor prevăzute la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 136/2020 (#M19), republicată, se face de urgenţă şi cu precădere, în termen de cel mult 48 de ore, dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 134/2010, republicată, nefiind aplicabile.
9. Conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, cu modificările ulterioare, cererilor formulate potrivit titlului I - Proceduri de prevenire a insolvenţei - din Legea nr. 85/2014 nu li se aplică normele generale de procedură civilă privind regularizarea cererii.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 114 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 114 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 114 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 114 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 114 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 201*)

    Fixarea primului termen de judecată

    (1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165.

#M17

    (2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.

    (3) În termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

    (4) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1), la data expirării termenului respectiv, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

#B

    (5) În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1) - (4) pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei.

    (6) În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 156.

#CIN

    *) 1. Conform art. 7 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, prevăzută la art. 7 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, poate fi contestată de către persoanele prevăzute la art. 7 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, la Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se soluţionează în termen de 7 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor. Întâmpinarea nu este obligatorie, iar dispoziţiile art. 200 şi 201 din Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile. Hotărârea pronunţată este definitivă.

2. Conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, cu modificările ulterioare, în cazul cererilor formulate potrivit titlului I - Proceduri de prevenire a insolvenţei - din Legea nr. 85/2014, prin derogare de la prevederile art. 201 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, republicată, întâmpinarea se depune în termen de 10 zile de la comunicarea apelului, iar răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 114^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 114^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 114^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 114^1 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 202

    Reprezentarea judiciară a părţilor în caz de coparticipare procesuală

    (1) În procesele în care, în condiţiile art. 59, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, judecătorul, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune, prin rezoluţie, reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.

    (2) Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice ori persoane juridice, cu respectarea dispoziţiilor privind reprezentarea judiciară.

    (3) Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanţi în termenul prevăzut la art. 200 alin. (3), iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, judecătorul va numi, prin încheiere, un curator special, în condiţiile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclamanţilor sau, după caz, a pârâţilor şi căruia i se vor comunica actele de procedură. Măsura numirii curatorului se comunică părţilor, care vor suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 114 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 203

    Măsuri pentru pregătirea judecăţii

    (1) Judecătorul, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată, dacă s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.

    (2) În condiţiile legii se vor putea încuviinţa, prin încheiere executorie, măsuri asigurătorii, precum şi măsuri pentru asigurarea probelor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 114^1 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 114^1 alin. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 204

    Modificarea cererii de chemare în judecată

    (1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

    (2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:

1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;
2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;
3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;
4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

    (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 132 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 1: art. 132 alin. 2 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 2: art. 132 alin. 2 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 3: art. 132 alin. 2 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 4: art. 132 alin. 2 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Întâmpinarea

 

    ART. 205

    Scopul şi cuprinsul întâmpinării

    (1) Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.

    (2) Întâmpinarea va cuprinde:

1. a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menţionat în cererea de chemare în judecată. Dispoziţiile 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
2. b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului;
3. c) răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii;
4. d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispoziţiile 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător;
5. e) semnătura.

 

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2) lit. a): art. 115 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) lit. b): art. 115 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) lit. c): art. 115 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) lit. d): art. 115 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) lit. e): art. 115 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 206

    Comunicarea întâmpinării

    (1) Întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel.

    (2) La întâmpinare se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, precum şi un rând de copii pentru instanţă. Dispoziţiile art. 149 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 150 sunt aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 116 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 207

    Întâmpinarea comună

    Când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 117 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 208

    Sancţiunea nedepunerii întâmpinării

    (1) Întâmpinarea este obligatorie*), în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

    (2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

#CIN

    *) Conform art. 12^2 din Legea nr. 76/2012, cu modificările ulterioare, întâmpinarea nu este obligatorie în incidentele procedurale, dacă prin lege nu se prevede altfel.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 118 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    SECŢIUNEA a 4-a

    Cererea reconvenţională

 

    ART. 209

    Noţiune şi condiţii

    (1) Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.

    (2) În cazul în care pretenţiile formulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâţi.

    (3) Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

    (4) Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.

    (5) Cererea reconvenţională se comunică reclamantului şi, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (2) pentru a formula întâmpinare. Dispoziţiile art. 201 se aplică în mod corespunzător.

    (6) Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop, dispoziţiile alin. (5) fiind aplicabile.

    (7) Reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului iniţial.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 119 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 119 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 119 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 132 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 119 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 210

    Disjungerea cererii reconvenţionale

    (1) Cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală.

    (2) Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 120 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 120 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    CAPITOLUL II

    Judecata

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale

 

    ART. 211

    Scopul judecării procesului

    Completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuia.

    ART. 212

    Locul judecării procesului

    Judecarea procesului are loc la sediul instanţei, dacă prin lege nu se dispune altfel.

#M17

    ART. 213

    Desfăşurarea procesului fără prezenţa publicului

    (1) În cazurile în care cercetarea procesului sau dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, după caz, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca acestea să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenţa publicului.

    (2) În cazurile prevăzute la alin. (1), au acces în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părţilor, martorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru motive temeinice, le admite să asiste la proces.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 121 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă (dispoziţie contrară)

    - alin. (2): art. 121 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 121 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 214

    Continuitatea instanţei

    (1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii.

    (2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii.

    (3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol.

 

    Reglementări similare:

    - alin. (1): art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată (dispoziţii rămase în vigoare)

    - alin. (2): art. 11 din Legea nr. 304/2004, republicată (dispoziţii rămase în vigoare)

    - alin. (2): art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată (dispoziţii rămase în vigoare)

 

    ART. 215

    Ordinea judecării proceselor

    (1) Pentru fiecare şedinţă de judecată se va întocmi o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, care va fi afişată pe portalul instanţei şi la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o oră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde şi intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. Dispoziţiile art. 220 sunt aplicabile.

    (2) Procesele declarate urgente, cele rămase în divergenţă şi cele care au primit termen în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte.

    (3) Procesele în care partea sau părţile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu prioritate.

    (4) La cererea părţii interesate, pentru motive temeinice, judecătorul poate schimba ordinea de pe listă.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 125 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 125 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 125 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 216

    Atribuţiile preşedintelui completului de judecată

    (1) Preşedintele completului conduce şedinţa de judecată. El deschide, suspendă şi ridică şedinţa.

    (2) Preşedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum şi celorlalte părţi din proces, în funcţie de poziţia lor procesuală. Reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă, în afară de cazul când a pornit acţiunea. Altor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în proces.

    (3) În cazul în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi participanţi, în aceeaşi ordine, de mai multe ori.

    (4) Preşedintele poate să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi. În acest caz, el trebuie să pună în vedere părţii, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziţie.

    (5) Judecătorii sau părţile pot pune întrebări celorlalţi participanţi la proces numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct. Ordinea în care se pun întrebările se stabileşte de către preşedinte.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 128 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 128 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 128 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 128 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 130 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 217

    Poliţia şedinţei de judecată

    (1) Preşedintele completului de judecată exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi a bunei-cuviinţe, precum şi a solemnităţii şedinţei de judecată.

    (2) Dacă nu mai este loc în sala de şedinţă, preşedintele le poate cere celor care ar veni mai târziu sau care depăşesc numărul locurilor existente să părăsească sala.

    (3) Nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de şedinţă, cu excepţia cazului în care le poartă în exercitarea serviciului pe care îl îndeplineşte în faţa instanţei.

    (4) Persoanele care iau parte la şedinţă sunt obligate să aibă o purtare şi o ţinută cuviincioase.

    (5) Cei care se adresează instanţei în şedinţă publică trebuie să stea în picioare, însă preşedintele poate încuviinţa, atunci când apreciază că este necesar, excepţii de la această îndatorire.

    (6) Preşedintele atrage atenţia părţii sau oricărei alte persoane care tulbură şedinţa ori nesocoteşte măsurile luate să respecte ordinea şi buna-cuviinţă, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei.

    (7) Pot fi, de asemenea, îndepărtaţi din sală minorii, precum şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă.

    (8) Dacă înainte de închiderea dezbaterilor una dintre părţi a fost îndepărtată din sală, aceasta va fi chemată în sală pentru a i se pune în vedere actele esenţiale efectuate în lipsa ei. Aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care partea îndepărtată este asistată de un apărător care a rămas în sală.

    (9) Când cel care tulbură liniştea şedinţei este însuşi apărătorul părţii, preşedintele îl va chema la ordine şi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinţă, procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispoziţiile art. 191 fiind aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 122 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 122 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 122 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 122 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 122 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 122 alin. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (7): art. 122 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (8): art. 123 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 218

    Infracţiuni de audienţă

    (1) Dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o infracţiune, preşedintele o constată şi îl identifică pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului.

    (2) Instanţa poate, în condiţiile legii penale, să dispună şi reţinerea făptuitorului.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 122 alin. 7 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 219

    Verificări privind prezentarea părţilor

    (1) Instanţa verifică identitatea părţilor, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică şi împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă.

    (2) În cazul în care părţile nu răspund la apel, instanţa va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită şi, după caz, va proceda, în condiţiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 132^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 220

    Amânarea cauzei când nu este în stare de judecată

    Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când completul de judecată este alcătuit din mai mulţi judecători, această amânare se poate face şi de un singur judecător.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 126 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 221

    Amânarea judecăţii prin învoiala părţilor

    (1) Amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul procesului.

    (2) După o asemenea amânare, dacă părţile nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată şi cauza va fi repusă pe rol numai după plata taxelor de timbru, potrivit legii.

    (3) Instanţa este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de părţi pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 155 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 155 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 155 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 222

    Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare

    (1) Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei.

    (2) Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 156 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 156 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 223

    Judecarea cauzei în lipsa părţii legal citate

    (1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

    (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, examinând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.

    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 152 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 224

    Discutarea cererilor şi excepţiilor

    Instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 225

    Folosirea traducătorului şi interpretului

    (1) Când una dintre părţi sau dintre persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaşte limba română, instanţa va folosi un traducător autorizat. Dacă părţile sunt de acord, judecătorul sau grefierul poate face oficiul de traducător. În situaţia în care nu poate fi asigurată prezenţa unui traducător autorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4).

    (2) În cazul în care una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) este mută, surdă sau surdo-mută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprima, comunicarea cu ea se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret.

    (3) Dispoziţiile privitoare la experţi se aplică în mod corespunzător şi traducătorilor şi interpreţilor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 142 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 143 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 142 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 143 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M25

    ART. 226

    Ascultarea minorilor şi a majorilor puşi sub ocrotire

    (1) În cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se va face în camera de consiliu.

    (2) În procesele în care urmează să fie ascultată o persoană care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, ascultarea se va face în camera de consiliu, dacă instanţa apreciază că este în interesul acesteia.

    (3) Ţinând seama de împrejurările procesului, instanţa hotărăşte dacă, după caz, părinţii, tutorele sau alte persoane vor fi de faţă la ascultarea celor prevăzuţi la alin. (1) şi (2).

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 144^1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 144^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 227*)

    Prezenţa personală a părţilor în vederea soluţionării amiabile a litigiului

    (1) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.

    (2) În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.

    (3) În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

    (4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

    (5) Dacă, în condiţiile alin. (1) sau (2), părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 440 sunt aplicabile.

#CIN

    *) Referitor la alin. (3), a se vedea şi art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 192/2006.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 131 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 131 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 131 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 228

    Imposibilitatea şi refuzul de a semna

    Când cel obligat să semneze un act de procedură nu poate sau refuză să semneze, se face menţiunea corespunzătoare în acel act, sub semnătura preşedintelui şi a grefierului.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 144 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 229

    Termen în cunoştinţă

    (1) Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.

    (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică:

1. în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată;
2. în cazul când procesul se repune pe rol;
3. când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviinţarea lui, când s-a stabilit şi termenul pentru luarea acestuia;
4. când, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;
5. în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanţe sau după casarea cu reţinere.

    (3) Militarii încazarmaţi sunt citaţi la fiecare termen.

    (4) Deţinuţii sunt citaţi, de asemenea, la fiecare termen.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 153 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 1: art. 153 alin. 2 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 2: art. 153 alin. 2 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 3: art. 153 alin. 2 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 153 alin. 2 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 153 alin. 2 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 230

    Preschimbarea termenului

    Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 153 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 231

    Notele de şedinţă. Înregistrarea şedinţei

#M17

    (1) Grefierul care participă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor.

#B

    (2) După terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului.

    (3) Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor.

#M17

    (4) Instanţa va înregistra şedinţele de judecată.

    (5) Instanţa va elibera, la cerere, o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată:

1. a) părţilor, pe cheltuiala acestora, în ceea ce priveşte cauza lor;
2. b) procurorului, pentru cauza în care participă.

#B

    (6) Înregistrările din şedinţa de judecată vor putea fi solicitate şi de către instanţele de control judiciar.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări similare:

    - alin. (1): art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată (dispoziţii noi)

    - alin. (2): art. 13 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată (dispoziţii noi)

    - alin. (4): art. 13 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată (dispoziţii noi)

    Reglementări anterioare:

    - alin. (4): art. 149 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 232

    Redactarea încheierii de şedinţă

    (1) Pe baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă.

    (2) Încheierea se redactează de grefier în cel mult 3 zile de la data şedinţei de judecată.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 147 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 233

    Cuprinsul încheierii de şedinţă

    (1) Pentru fiecare şedinţă a instanţei se întocmeşte o încheiere care va cuprinde următoarele:

1. a) denumirea instanţei şi numărul dosarului;
2. b) data şedinţei de judecată;
3. c) numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi numele şi prenumele grefierului;
4. d) numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit;
5. e) numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă;
6. f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;
7. g) obiectul procesului;
8. h) probele care au fost administrate;
9. i) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă;
10. j) soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept;
11. k) calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat;
12. l) dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în camera de consiliu;
13. m) semnătura membrilor completului şi a grefierului.

    (2) Încheierea trebuie să arate cum s-a desfăşurat şedinţa, cuprinzând, dacă este cazul, menţiuni despre ceea ce s-a consemnat în procese-verbale separate.

    (3) În cazul în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avut loc dezbaterile, nu se întocmeşte încheierea de şedinţă, menţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) făcându-se în partea introductivă a hotărârii.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) lit. a): art. 261 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. c): art. 261 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. d): art. 261 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. g): art. 261 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. h): art. 261 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. i): art. 261 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. i): art. 261 alin. 1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. j): art. 261 alin. 1 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. j): art. 261 alin. 1 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. k): art. 261 alin. 1 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. l): art. 261 alin. 1 pct. 8 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. m): art. 147 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. m): art. 261 alin. 1 pct. 8 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 147 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 234

    Reguli aplicabile

    (1) Dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezînvesteşte de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător şi încheierilor.

    (2) În cazul în care încheierile pronunţate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă.

    (3) În cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilităţii atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instanţei superioare împreună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanţei. Dacă instanţa de control judiciar constată admisibilitatea căii de atac, va cere instanţei care a pronunţat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin. (2).

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 235

    Încheieri preparatorii şi interlocutorii

    Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 268 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 268 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 236

    Domeniu de aplicare

    Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică atât la cercetarea procesului, cât şi la dezbaterea în fond a cauzei.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Cercetarea procesului

 

    SUBSECŢIUNEA 1

    Dispoziţii comune

 

    ART. 237

    Scopul şi conţinutul cercetării procesului

    (1) În etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul.

    (2) În vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanţa:

1. va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;
2. va examina cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii;
3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul;
4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate;
5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203;
6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor;
7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le va administra în condiţiile legii;
8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate;
9. va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale;
10. va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2) pct. 1: art. 241^4 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 2: art. 241^4 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 3: art. 241^4 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 4: art. 241^4 alin. 1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 5: art. 241^4 alin. 1 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 6: art. 241^4 alin. 1 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 7: art. 241^4 alin. 1 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 8: art. 241^4 alin. 1 pct. 8 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 238

    Estimarea duratei cercetării procesului

    (1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil. Durata astfel estimată va fi consemnată în încheiere.

    (2) Pentru motive temeinice, ascultând părţile, judecătorul va putea reconsidera durata prevăzută la alin. (1).

    ART. 239

    Alegerea procedurii de administrare a probelor

    Judecătorul, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pune în vedere acestora, dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, că pot să convină ca probele să fie administrate de către avocaţii lor, în condiţiile art. 366 - 388. Dispoziţiile art. 238 sunt aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^2 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M17

    ART. 240

    Locul cercetării procesului

    Cercetarea procesului se desfăşoară în şedinţă publică, cu citarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. Dispoziţiile art. 154 sunt aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 121 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 241

    Asigurarea celerităţii

    (1) Pentru cercetarea procesului, judecătorul fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Dispoziţiile art. 229 sunt aplicabile.

    (2) Dacă există motive temeinice, se pot acorda şi termene mai îndelungate decât cele prevăzute la alin. (1).

    (3) Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.

    (4) Judecătorul poate stabili pentru părţi, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 355, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei.

    (5) Când este necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute la alin. (4), părţile, experţii, traducătorii, interpreţii, martorii şi orice alţi participanţi în proces pot fi încunoştinţaţi potrivit alin. (3).

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 132^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 132^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 132^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 132^1 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 132^1 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 242

    Suspendarea judecăţii cauzei

    (1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.

    (2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 155^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 155^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 243

    Împrejurări care pun capăt procesului

    În cazul în care, în cursul cercetării procesului, reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părţilor sau sunt admise cereri ori excepţii care pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în şedinţă publică, judecătorul se va pronunţa asupra cauzei prin hotărâre.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 131 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 246 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 247 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M17

    ART. 244

    Terminarea cercetării procesului

    (1) Când judecătorul se socoteşte lămurit, declară cercetarea procesului încheiată şi poate fixa un alt termen pentru dezbaterea fondului, din oficiu sau la cererea părţilor.

    (2) În cazul în care s-a dispus dezbaterea fondului la un alt termen, judecătorul poate pune în vedere părţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (3): art. 121 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă (dispoziţie contrară)

    - alin. (4): art. 121 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă (dispoziţie contrară)

 

#B

    SUBSECŢIUNEA a 2-a

    Excepţiile procesuale

 

    ART. 245

    Noţiune

    Excepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    ART. 246

    Excepţii absolute şi relative

    (1) Excepţiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică.

    (2) Excepţiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părţilor.

    ART. 247

    Invocare

    (1) Excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi.

    (2) Excepţiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond.

    (3) Cu toate acestea, părţile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. În caz contrar, ele vor răspunde pentru pagubele pricinuite părţii adverse, dispoziţiile art. 189 - 191 fiind aplicabile.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 136 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 162 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 136 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 248

    Procedura de soluţionare

    (1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

    (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

    (3) Dacă instanţa nu se poate pronunţa de îndată asupra excepţiei invocate, va amâna judecata şi va stabili un termen scurt în vederea soluţionării excepţiei.

    (4) Excepţiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului.

    (5) Încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 137 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 137 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SUBSECŢIUNEA a 3-a

    Probele

 

• 1. Dispoziţii generale

 

    ART. 249

    Sarcina probei

    Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 1169 din vechiul Cod civil

 

    ART. 250

    Obiectul probei şi mijloacele de probă

    Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 1170 din vechiul Cod civil

 

    ART. 251

    Lipsa îndatoririi de a proba

    Nimeni nu este ţinut de a proba ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu.

    ART. 252

    Obligativitatea cunoaşterii din oficiu

    (1) Instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România.

    (2) Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum şi dreptul internaţional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată.

    (3) Dispoziţiile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite şi consultate numai în condiţiile prevăzute de lege.

    ART. 253

    Posibilitatea cunoaşterii din oficiu

    Instanţa de judecată poate lua cunoştinţă din oficiu de dreptul unui stat străin, cu condiţia ca acesta să fie invocat. Proba legii străine se face conform dispoziţiilor Codului civil referitoare la conţinutul legii străine*).

#CIN

    *) Referitor la conţinutul legii străine, a se vedea art. 2562 din Codul civil.

 

#B

    ART. 254

    Propunerea probelor. Rolul instanţei

    (1) Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.

    (2) Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:

1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea;
3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;
4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii;
5. există acordul expres al tuturor părţilor.

    (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată.

    (4) În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinţată:

1. a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei, când se cere proba cu martori;
2. b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinţat proba cu înscrisuri;
3. c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;
4. d) să depună dovada plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor 331 alin. (2), dacă s-a încuviinţat proba expertizei.

    (5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.

    (6) Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări similare:

    - alin. (4) lit. d): art. 17 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 (dispoziţii rămase în vigoare)

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 138 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 138 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 138 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4) lit. a): art. 186 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4) lit. b): art. 138 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 129 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 129 alin. 5^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 255

    Admisibilitatea probelor

    (1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.

    (2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa va putea decide, ţinând seama de circumstanţele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.

    (3) Uzanţele, regulile deontologice şi practicile statornicite între părţi trebuie probate, în condiţiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele şi reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanţei.

    (4) La cererea instanţei, autorităţile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informaţiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări similare:

    - alin. (3): art. 1 alin. (5) din Codul civil

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 167 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 256

    Convenţii asupra probelor

    Convenţiile asupra admisibilităţii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepţia celor care privesc drepturi de care părţile nu pot dispune, a celor care fac imposibilă ori dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.

    ART. 257

    Renunţarea la probă

    (1) Când o parte renunţă la probele propuse, cealaltă parte poate să şi le însuşească.

    (2) Instanţa poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunţat.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 168 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 258

    Încuviinţarea probelor

    (1) Probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.

    (2) Încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu administrarea acestora.

    (3) Instanţa va putea limita numărul martorilor propuşi.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 167 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 168 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 187 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 259

    Revenirea asupra probelor încuviinţate

    Instanţa poate reveni asupra unor probe încuviinţate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. Instanţa este însă obligată să pună această împrejurare în discuţia părţilor.

    ART. 260

    Administrarea probelor

    (1) Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă.

    (2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în şedinţa în care au fost încuviinţate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor şi a oricăror alte mijloace de probă.

    (3) Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea nu prevede altfel.

    (4) Dovada şi dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeaşi şedinţă.

    (5) Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua, când este cazul, mai înainte de administrarea celorlalte probe.

    (6) Când proba cu martori a fost încuviinţată în condiţiile prevăzute la art. 254 alin. (2), dovada contrară va fi cerută, sub sancţiunea decăderii, în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.

    (7) Partea care a lipsit la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară proba contrară la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la primul termen când se înfăţişează.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 168 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 167 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 167 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 167 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (7): art. 167 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 261

    Locul administrării probelor

#M17

    (1) Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în şedinţă publică, dacă legea nu dispune altfel.

#B

    (2) Dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara localităţii de reşedinţă a instanţei, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie, de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaşi grad. În cazul în care felul dovezii îngăduie şi părţile se învoiesc, instanţa care administrează proba poate fi scutită de citarea părţilor.

    (3) Când instanţa care a primit comisia rogatorie constată că administrarea probei urmează a se face în circumscripţia altei instanţe, va înainta, pe cale administrativă, cererea de comisie rogatorie instanţei competente, comunicând aceasta instanţei de la care a primit însărcinarea.

    (4) Instanţa însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor în prezenţa părţilor sau, chiar în lipsă, dacă au fost legal citate, având aceleaşi atribuţii ca şi instanţa sesizată, în ceea ce priveşte procedura de urmat.

    (5) După ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanţa sesizată, dacă este cazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetării procesului sau, după caz, pentru dezbaterea fondului.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 169 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 169 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 262

    Cheltuielile necesare administrării probelor

    (1) Când administrarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor.

    (2) În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.

    (3) Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părţii din dreptul de a administra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe.

    (4) Depunerea sumei prevăzute la alin. (1) se va putea însă face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata.

    (5) Dispoziţiile alin. (1) - (4) se aplică şi în cazul în care administrarea probei se face prin comisie rogatorie.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 170 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 170 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 171^1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 170 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 170 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 263

    Situaţia părţii decăzute

    Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 171 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 241^4 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 264

    Aprecierea probelor

    (1) Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor.

    (2) În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.

 

• 2. Dovada cu înscrisuri

 

1. Dispoziţii generale

 

    ART. 265

    Noţiune

    Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 266

    Înscrisurile pe suport informatic

    Înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

    ART. 267

    Înscrisurile în formă electronică

    Înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale.

    ART. 268

    Rolul semnăturii

    (1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.

    (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege.

 

1. Înscrisul autentic

 

    ART. 269

    Noţiune

    (1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului.

    (2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 1171 din vechiul Cod civil

 

    ART. 270

    Putere doveditoare

    (1) Înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.

    (2) Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane.

    (3) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul menţiunilor din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor, fără a constitui obiectul principal al actului. Celelalte menţiuni constituie, între părţi, un început de dovadă scrisă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1173 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 1174 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (3): art. 1174 alin. 2 din vechiul Cod civil

 

    ART. 271

    Nulitatea şi conversiunea înscrisului autentic

    (1) Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depăşirea competenţei este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel.

    (2) Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată, dacă este semnat de părţi, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un început de dovadă scrisă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 1172 din vechiul Cod civil

 

1. Înscrisul sub semnătură privată

 

    ART. 272

    Noţiune

    Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepţiilor anume prevăzute de lege.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 273

    Putere doveditoare

    (1) Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară.

    (2) Menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1176 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 1174 din vechiul Cod civil

 

    ART. 274

    Pluralitatea de exemplare

    (1) Înscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt.

    (2) Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având acelaşi interes.

    (3) Fiecare exemplar original trebuie să facă menţiune despre numărul originalelor ce au fost făcute. Lipsa acestei menţiuni nu poate fi opusă însă de cel care a executat, în ceea ce îl priveşte, obligaţia constatată în acel înscris.

    (4) Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părţile, de comun acord, au depus singurul original la un terţ ales de ele.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1179 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 1179 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (3): art. 1179 alin. 2 din vechiul Cod civil

    - alin. (3): art. 1179 alin. 3 din vechiul Cod civil

 

    ART. 275

    Formalitatea "bun şi aprobat"

    (1) Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa "bun şi aprobat pentru ...", cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate.

    (2) Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în formula "bun şi aprobat", se prezumă că obligaţia nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul şi formula "bun şi aprobat" sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat, afară numai dacă se dovedeşte în care parte este greşeală sau dacă prin lege se prevede altfel.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1180 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 1181 din vechiul Cod civil

 

    ART. 276

    Sancţiunea nerespectării formalităţilor speciale

    Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinţele prevăzute la art. 274 şi 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.

    ART. 277

    Înscrisurile întocmite de profesionişti

    (1) Dispoziţiile art. 274 şi 275 nu se aplică în raporturile dintre profesionişti.

    (2) Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic.

    (3) Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi este prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. În acest caz, data înscrisului sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă.

    (4) Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conţine nicio dată, aceasta poate fi stabilită în raporturile dintre părţi cu orice mijloc de probă.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1180 alin. 2 din vechiul Cod civil

 

    ART. 278

    Data certă a înscrisului sub semnătură privată

    (1) Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv:

1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;
2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;
3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.

    (2) Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor alin. (1) în privinţa chitanţelor liberatorii.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1182 din vechiul Cod civil

 

    ART. 279

    Registrele şi hârtiile domestice

    Registrele şi hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă împotriva lui:

1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată primită;
2. când cuprind menţiunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a ţine loc de titlu.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 1185 din vechiul Cod civil

 

    ART. 280

    Registrele profesioniştilor

    (1) Registrele profesioniştilor, întocmite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, pot face între aceştia deplină dovadă în justiţie, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profesională.

    (2) Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, fac dovadă contra celor care le-au ţinut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu poate scinda conţinutul lor.

    (3) În toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunţe la această probă în cazul în care registrele părţilor nu concordă sau dacă trebuie să atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părţi.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 50 alin. 1 din Codul comercial

    - alin. (2): art. 1184 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 52 din Codul comercial

    - alin. (3): art. 54 din Codul comercial

 

    ART. 281

    Menţiunile făcute de creditor

    Orice menţiune făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care a rămas neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, când tinde a stabili liberaţiunea debitorului. Aceeaşi putere doveditoare o are menţiunea făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanţe, dacă duplicatul sau chitanţa este în mâinile debitorului.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 1186 din vechiul Cod civil

 

1. Înscrisurile pe suport informatic

 

    ART. 282

    Noţiune

    (1) Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil şi prezintă garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta emană.

    (2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanţa trebuie să ţină seama de circumstanţele în care datele au fost înscrise şi documentul care le-a reprodus.

    ART. 283

    Prezumţia de validitate a înscrierii

    Înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod sistematic şi fără lacune şi când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor şi contrafacerilor astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată. O astfel de prezumţie există şi în favoarea terţilor din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un profesionist.

    ART. 284

    Puterea doveditoare

    (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport informatic, face deplină dovadă între părţi, până la proba contrară.

    (2) Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea documentului, acesta poate servi, după circumstanţe, ca mijloc material de probă sau ca început de dovadă scrisă.

 

1. Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub semnătură privată

 

    ART. 285

    Regimul duplicatelor

    Duplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiţiile prevăzute de lege, înlocuiesc originalul şi au aceeaşi putere doveditoare ca şi acesta.

 

    Reglementări similare:

    - art. 98 alin. (4) din Legea nr. 36/1995, republicată (dispoziţii rămase în vigoare)

    - art. 156 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, republicată (dispoziţii rămase în vigoare)

 

    ART. 286

    Regimul copiilor

    (1) Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.

    (2) Părţile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2).

    (3) Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori originalul înscrisului sub semnătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie un început de dovadă scrisă.

    (4) Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.

    (5) Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asimilate acestora, însă numai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în care sunt contestate, iar originalul este imposibil să fie prezentat, instanţa are dreptul să aprecieze, în limitele prevăzute la alin. (3) şi (4), în ce măsură partea din original, reprodusă în extras, poate fi socotită ca având putere doveditoare, independent de părţile din original care nu au fost reproduse.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1188 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 1188 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (3): art. 1188 alin. 2 din vechiul Cod civil

    - alin. (4): art. 1188 alin. 2 pct. 4 din vechiul Cod civil

 

    ART. 287

    Copiile făcute pe microfilme sau pe suporturi informatice

    Datele din înscrisurile autentice sau sub semnătură privată redate pe microfilme şi alte suporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dispoziţiilor legale, au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile în baza cărora au fost redate.

 

1. Înscrisurile recognitive sau reînnoitoare

 

    ART. 288

    Putere doveditoare

    Înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă împotriva debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 1189 din vechiul Cod civil

 

1. Regimul altor înscrisuri

 

    ART. 289

    Alte categorii de înscrisuri

    (1) Contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ori încorporând condiţii generale tip, după caz, sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată, dacă legea nu prevede altfel.

    (2) Dacă legea nu dispune altfel, biletele, tichetele şi alte asemenea documente, utilizate cu ocazia încheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la anumite prestaţii, au forţa probantă a înscrisurilor sub semnătură privată, chiar dacă nu sunt semnate.

    (3) Telexul, precum şi telegrama ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost semnate de expeditor fac aceeaşi dovadă ca şi înscrisul sub semnătură privată.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (3): art. 47 din Codul comercial

 

    ART. 290

    Anexele

    Planurile, schiţele, hârtiile, fotografiile şi orice alte documente anexate au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alăturate, dacă au legătură directă cu înscrisul şi poartă semnătura, după caz, a părţii sau a persoanei competente care a întocmit înscrisul.

    ART. 291

    Modificările înscrisului

    Ştersăturile, radierile, corecturile şi orice alte modificări, menţiuni sau adăugiri, făcute într-un înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătură de cel competent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul, după caz.

 

1. Administrarea probei cu înscrisuri

 

    ART. 292

    Depunerea înscrisurilor

    (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care înţelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate.

    (2) Dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se ţine seama de înscris.

    (3) Dacă partea adversă nu poate să îşi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei.

    (4) Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefierul instanţei unde au fost depuse.

    (5) Înscrisurile întocmite în altă limbă decât cea folosită în faţa instanţei trebuie însoţite de traduceri legalizate.

    (6) Înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de părţi.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 139 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 139 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 140 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 112 pct. 5 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 141 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 140 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 293

    Obligaţia părţii adverse de a prezenta înscrisul

    (1) Când partea învederează că partea adversă deţine un înscris probatoriu, referitor la proces, instanţa poate ordona înfăţişarea lui.

    (2) Cererea de înfăţişare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părţilor din proces, dacă însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 172 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 172 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 294

    Cazuri de respingere a cererii de prezentare a înscrisului

    (1) Judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregime sau în parte, când:

1. conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viaţa privată a unei persoane;
2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului;
3. depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părţii, a soţului sau a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv.

    (2) Dacă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. În încheierea de şedinţă se va face o menţiune corespunzătoare.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 173 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 173 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 173 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 295

    Refuzul de a prezenta înscrisul

    Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanţă de a-l înfăţişa, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 174 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 296

    Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegat

    (1) Când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc.

    (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să ceară doar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deţine. În asemenea cazuri, dacă este necesar, instanţa poate dispune verificarea conformităţii extrasului sau copiei cu originalul.

    ART. 297

    Obligaţia terţului de a prezenta înscrisul

    (1) Când se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă.

    (2) Când deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca martori.

    (3) Terţul poate refuza înfăţişarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 175 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 298

    Obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a prezenta înscrisul

    (1) Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, instanţa va lua măsuri, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop, punând în vedere conducătorului autorităţii sau instituţiei publice deţinătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare.

    (2) Autoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului când acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplomatice. Extrase parţiale vor putea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispoziţiile art. 252 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 175 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 299

    Înscrisurile care nu pot fi trimise instanţei

    (1) Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testamentelor depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora.

    (2) Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă.

    (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), când procedura verificărilor înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 176 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 176 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 300

    Prezentarea registrelor profesioniştilor

    (1) La cererea uneia dintre părţi sau chiar din oficiu, instanţa va putea ordona înfăţişarea registrelor profesioniştilor sau comunicarea lor.

    (2) Când înscrisurile sau registrele prevăzute la alin. (1) ce urmează a fi cercetate se află în altă circumscripţie judecătorească, cercetarea lor se va face prin comisie rogatorie.

 

1. Verificarea înscrisurilor

 

    ART. 301

    Recunoaşterea sau contestarea înscrisului sub semnătură privată

    (1) Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori semnătura. Contestarea scrierii sau semnăturii poate fi făcută, la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii.

    (2) Moştenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura autorului lor.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1177 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (1): art. 177 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 1177 alin. 2 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 177 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 302

    Obligaţia de verificare a înscrisului

    (1) Când una dintre persoanele menţionate la art. 301 contestă scrierea sau semnătura ori declară că nu le cunoaşte, instanţa va proceda la verificarea înscrisului prin:

1. compararea scrierii şi semnăturii de pe înscris cu scrierea şi semnătura din alte înscrisuri necontestate;
2. expertiză;
3. orice alte mijloace de probă admise de lege.

    (2) În acest scop, preşedintele completului de judecată va obliga partea căreia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea sa părţi din înscris. Refuzul de a scrie ori de a semna va putea fi considerat ca o recunoaştere a scrierii sau semnăturii.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1178 din vechiul Cod civil

    - alin. (1): art. 178 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 178 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 178 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 303

    Procedura de verificare

    (1) Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în faţa sa ori, dacă este cazul, şi cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.

    (2) Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părţile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparaţie.

    (3) Se primesc ca înscrisuri de comparaţie:

1. înscrisurile autentice;
2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părţi;
3. partea din înscris care nu este contestată;
4. scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanţei.

    (4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.

    (5) Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 179 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 179 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3) pct. 1: art. 179 alin. 2 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3) pct. 2: art. 179 alin. 2 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3) pct. 3: art. 179 alin. 2 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3) pct. 4: art. 179 alin. 2 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 179 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 179 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 304

    Denunţarea înscrisului ca fals

    (1) Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină.

    (2) Dacă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa va ordona ca aceasta să se prezinte personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună originalul şi să dea explicaţiile necesare.

    (3) Judecătorul poate ordona prezentarea părţilor chiar şi înainte de primul termen de judecată, dacă partea declară, prin întâmpinare, că scrierea sau semnătura sa este falsificată.

    (4) În cazuri temeinic justificate, părţile pot fi reprezentate prin mandatari cu procură specială.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 180 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 180 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 180 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 305

    Verificarea stării înscrisului denunţat ca fals

    (1) Judecătorul va constata de îndată, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului denunţat ca fals, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau corecturi, apoi îl va semna, spre neschimbare, şi îl va încredinţa grefei, după ce va fi contrasemnat de grefier şi de părţi.

    (2) Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face menţiune despre toate acestea în procesul-verbal.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 181 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 181 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 306

    Ascultarea părţilor

    (1) La acelaşi termen în care înscrisul a fost denunţat ca fals sau, în cazul prevăzut la art. 304 alin. (2), la termenul următor, judecătorul întreabă partea care a produs înscrisul, dacă înţelege să se folosească de el.

    (2) Dacă partea care a folosit înscrisul lipseşte, refuză să răspundă sau declară că nu se mai serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz.

    (3) Dacă partea care a denunţat înscrisul ca fals lipseşte, refuză să răspundă sau îşi retrage declaraţia de denunţare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 182 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 182 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 182 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 307

    Suspendarea procesului şi sesizarea parchetului

    Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 183 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 308

    Cercetarea falsului de către instanţa civilă

    În cazul în care, potrivit legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin orice mijloace de probă.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 184 din vechiul Cod de procedură civilă

 

• 3. Proba cu martori

 

1. Admisibilitatea probei cu martori

 

    ART. 309

    Admisibilitatea probei

    (1) Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.

    (2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.

    (3) În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.

    (4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:

1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;
2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;
3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră;
4. părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;
5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;
6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.

    (5) Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4).

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 1191 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 46 alin. 1 din Codul comercial

    - alin. (3): art. 55 din Codul comercial

    - alin. (4) pct. 1: art. 1198 pct. 3 din vechiul Cod civil

    - alin. (4) pct. 2: art. 1197 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (4) pct. 3: art. 1198 pct. 4 din vechiul Cod civil

    - alin. (4) pct. 4: art. 1191 alin. 3 din vechiul Cod civil

    - alin. (5): art. 1191 alin. 2 din vechiul Cod civil

 

    ART. 310

    Începutul de dovadă scrisă

    (1) Se socoteşte început de dovadă scrisă orice scriere, chiar nesemnată şi nedatată, care provine de la o persoană căreia acea scriere i se opune ori de la cel al cărui succesor în drepturi este acea persoană, dacă scrierea face credibil faptul pretins.

    (2) Constituie început de dovadă scrisă şi înscrisul, chiar nesemnat de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocmit în faţa unui funcţionar competent care atestă că declaraţiile cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană.

    (3) Începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părţi numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumţii.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1197 alin. 2 din vechiul Cod civil

 

1. Administrarea probei cu martori

 

    ART. 311

    Ascultarea şi înlocuirea martorilor

    (1) Când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune citarea şi ascultarea acestora.

    (2) Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, caz în care lista se va depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare.

    (3) Fiecare parte va putea să se împotrivească la ascultarea unui martor care nu este înscris în listă sau nu este identificat în mod lămurit.

    (4) Decăderea din dreptul de a administra dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 262 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 186 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 186 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 186 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 312

    Ascultarea martorilor necitaţi

    (1) Martorii pot fi ascultaţi chiar la termenul la care proba a fost încuviinţată.

    (2) La termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii încuviinţaţi chiar fără a fi citaţi.

    (3) Dacă partea se obligă să prezinte martorul la termenul de judecată, fără a fi citat, însă din motive imputabile aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune citarea martorului pentru un nou termen. Dispoziţiile art. 313 sunt aplicabile.

    ART. 313

    Refuzul martorului de a se prezenta

    (1) Împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.

    (2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.

    (3) Dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se înfăţişează, instanţa va putea proceda la judecată.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 188 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 188 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 188 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 314

    Imposibilitatea de prezentare

    Martorul care, din cauză de boală sau altă împiedicare gravă, nu poate veni în instanţă va putea fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părţilor.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 188 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 315

    Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori

    (1) Nu pot fi martori:

1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;
2. soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;
3. cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;

#M25

4. persoanele care beneficiază de tutelă specială;

#B

5. cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.

    (2) Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1 - 3.

#M25

    (3) Persoana care beneficiază de consiliere judiciară poate fi ascultată ca martor, însă instanţa va ţine seama, la aprecierea depoziţiei sale, de situaţia ei specială.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 189 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 189 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 192 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 4: art. 189 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 5: art. 189 alin. 1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 189 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 316

    Ascultarea rudelor şi afinilor

    În procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art. 315, în afară de descendenţi.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 190 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 317

    Persoanele scutite de a depune mărturie

    (1) Sunt scutiţi de a fi martori:

1. slujitorii cultelor, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii, moaşele şi asistenţii medicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar şi după încetarea activităţii lor;
2. judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, chiar şi după încetarea funcţiei lor, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;
3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei înşişi sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate la art. 315 alin. (1) pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public.

    (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1, cu excepţia slujitorilor cultelor, vor putea totuşi depune mărturie, dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesată la păstrarea secretului, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

    (3) Vor putea, de asemenea, depune mărturie şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 2, dacă autoritatea sau instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le dă încuviinţarea.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 191 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 191 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 191 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 318

    Identificarea martorului

    (1) Preşedintele, înainte de a lua declaraţia, va cere martorului să arate:

1. a) numele, prenumele, profesia, domiciliul şi vârsta;
2. b) dacă este rudă sau afin cu una dintre părţi şi în ce grad;
3. c) dacă se află în serviciul uneia dintre părţi.

    (2) Preşedintele va pune apoi în vedere martorului îndatorirea de a jura şi semnificaţia jurământului.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) lit. a): art. 192 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. b): art. 192 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. c): art. 192 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 319

    Depunerea jurământului

    (1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: "Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"

    (2) În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie.

    (3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului.

    (4) Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. (2).

    (5) Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: "Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."

    (6) Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: "Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."

    (7) Persoanele mute şi surdo-mute ştiutoare de carte vor depune jurământul transcriind formula acestuia şi semnând-o; persoanele hipoacuzice vor rosti jurământul, iar cele care nu ştiu să scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui interpret.

    (8) Situaţiile la care se referă alin. (3) - (7) se reţin de către instanţă pe baza afirmaţiilor făcute de martor.

    (9) După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.

    (10) Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 193 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 193 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 193 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 193 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 193 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 193 alin. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (8): art. 193 alin. 7 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (9): art. 193 alin. 8 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (10): art. 193 alin. 9 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M25

    ART. 320

    Scutirea de jurământ

    Copiii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi cei care sunt lipsiţi de discernământ în momentul audierii, fără a beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, pot fi ascultaţi fără jurământ, însă instanţa le va atrage atenţia să spună adevărul şi va ţine seama, la aprecierea depoziţiei lor, de situaţia lor specială.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 193 alin. 10 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 195 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 321

    Ascultarea martorului

    (1) Fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultaţi încă neputând fi de faţă.

    (2) Ordinea ascultării martorilor va fi fixată de preşedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.

    (3) Martorul va răspunde mai întâi la întrebările puse de preşedinte, iar apoi şi la întrebările puse, cu încuviinţarea acestuia, de către partea care l-a propus, precum şi de către partea adversă.

    (4) După ascultare, martorul rămâne în sala de şedinţă până la sfârşitul cercetării, afară numai dacă instanţa hotărăşte altfel.

    (5) Cu ocazia audierii, martorul va fi lăsat să-şi facă liber depoziţia, fără să aibă voie să citească un răspuns scris de mai înainte; el se poate servi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri.

#M17

    (6) Dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a cărui dovedire este oprită de lege, nu o va încuviinţa. În această situaţie, instanţa va trece în încheierea de şedinţă atât numele părţii şi întrebarea formulată, cât şi motivul pentru care nu a fost încuviinţată.

    (7) Dacă întrebarea este încuviinţată, întrebarea, împreună cu numele părţii care a formulat-o, urmată de răspunsul martorului, se vor consemna literal*) în declaraţia martorului conform dispoziţiilor art. 323 alin. (1).

#CIN

    *) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 279/2022 (#M29), a constatat că sintagma "literal" din cuprinsul art. 321 alin. (7) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 33 din Legea nr. 310/2018 (#M17), este neconstituţională.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 196 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 196 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 196 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 196 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 322

    Reascultarea şi confruntarea martorilor

    (1) Martorii pot fi din nou întrebaţi, dacă instanţa găseşte de cuviinţă.

    (2) Martorii ale căror declaraţii nu se potrivesc pot fi confruntaţi.

#M17

    (3) *** Abrogat ~ #Formă anterioară

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 197 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 197 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 323

    Consemnarea declaraţiei martorului

#M17

    (1) Mărturia se va scrie de grefier, care va consemna întocmai şi literal*) declaraţia martorului, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul refuză sau nu poate să semneze, se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă.

#B

    (2) Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate şi semnate de judecător, de grefier şi martor, sub sancţiunea de a nu fi luate în considerare.

    (3) Locurile nescrise din declaraţie trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată face adăugiri.

    (4) Dispoziţiile art. 231 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

#CIN

    *) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 832/2021 (#M23), a constatat că sintagma "întocmai şi literal" din cuprinsul art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018 (#M17), este neconstituţională.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 198 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 198 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 198 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 324

    Aprecierea probei cu martori

    În aprecierea declaraţiilor martorilor, instanţa va ţine seama de sinceritatea acestora şi de împrejurările în care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 325

    Bănuiala de mărturie mincinoasă

    Dacă, din cercetare, reies bănuieli de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorului, instanţa va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urmărire penală competent.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 199 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 326

    Drepturi băneşti ale martorului

    (1) Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă dacă este din altă localitate, precum şi dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu timpul efectiv pierdut.

    (2) Drepturile băneşti se asigură de partea care a propus martorul şi se stabilesc, la cerere, de către instanţă, prin încheiere executorie.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 200 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 200 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

• 4. Prezumţiile

 

    ART. 327

    Noţiune

    Prezumţiile sunt consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 1199 din vechiul Cod civil

 

    ART. 328

    Prezumţiile legale

    (1) Prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, pe care se întemeiază aceasta.

    (2) Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1202 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 1202 alin. 2 din vechiul Cod civil

 

    ART. 329

    Prezumţiile judiciare

    În cazul prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, însă, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 1203 din vechiul Cod civil

 

• 5. Expertiza

 

    ART. 330

    Încuviinţarea expertizei

    (1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336.

    (2) Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.

    (3) În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv.

    (4) Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3).

    (5) La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări similare:

    - alin. (5): art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 (dispoziţii rămase în vigoare)

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 201 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 201 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 201 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 201 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 201 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 331

    Numirea expertului

    (1) Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin tragere la sorţi, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

    (2) Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunţe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanţa poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanţa poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Poziţia părţilor va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului şi a părţilor, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.

    (3) Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, în condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2).

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări similare:

    - alin. (3): art. 17 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 (dispoziţii rămase în vigoare)

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 202 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 201 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 202 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 201 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 332

    Recuzarea expertului

    (1) Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.

    (2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

    (3) Recuzările se judecă cu citarea părţilor şi a expertului.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 204 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 204 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 204 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 333

    Înştiinţarea şi înlocuirea expertului

    (1) Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt deopotrivă aplicabile experţilor.

    (2) Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 205 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 205 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 334

    Ascultarea expertului

    Dacă experţii pot să-şi exprime de îndată opinia, aceştia vor fi ascultaţi chiar în şedinţă, iar părerea lor se va consemna într-un proces-verbal, dispoziţiile art. 323 aplicându-se în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 207 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 335

    Efectuarea expertizei la faţa locului

    (1) Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile părţilor, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării. Confirmarea de primire va fi alăturată raportului de expertiză.

    (2) Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.

    (3) În cazul în care una dintre părţi opune rezistenţă sau împiedică în orice alt mod efectuarea lucrării, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute de partea adversă cu privire la împrejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul administrării tuturor celorlalte probe.

    (4) Cheltuielile efectuate cu expertiza până la data refuzului vor fi suportate de partea care s-a opus efectuării expertizei.

    (5) În mod excepţional, când aflarea adevărului în cauză este indisolubil legată de efectuarea probei cu expertiză tehnică, instanţa va autoriza folosirea forţei publice în scopul efectuării expertizei, prin încheiere executorie pronunţată în camera de consiliu, după ascultarea părţilor.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 208 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 208 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 336

    Raportul de expertiză

    (1) Constatările şi concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris, care va fi depus cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi micşorat.

    (2) Când sunt mai mulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.

    (3) În cazurile anume prevăzute de lege, depunerea raportului se va face numai după obţinerea avizelor tehnice necesare ce se eliberează numai de organismele de specialitate competente.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 209 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 210 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 337

    Lămurirea sau completarea raportului

    Dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicţie între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita experţilor, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 212 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 338

    Efectuarea unei noi expertize

    (1) Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert.

    (2) O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancţiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 212 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 212 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 339

    Drepturi băneşti ale expertului

    (1) Fapta experţilor de a cere sau de a primi o sumă mai mare decât onorariul fixat de instanţă se pedepseşte potrivit legii penale.

    (2) La cererea motivată a experţilor, ţinându-se seama de lucrarea efectuată, instanţa va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului suplimentar, după caz.

    (3) Expertul are aceleaşi drepturi ca şi martorul în ceea ce priveşte cheltuielile de transport, cazare şi masă.

 

    Reglementări similare:

    - alin. (3): art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 (dispoziţii rămase în vigoare)

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 213 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 213 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 340

    Comisie rogatorie

    Dacă expertiza se face la o altă instanţă, prin comisie rogatorie, numirea experţilor şi stabilirea sumelor cuvenite vor fi lăsate în sarcina acestei din urmă instanţe.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 214 din vechiul Cod de procedură civilă

 

• 6. Mijloacele materiale de probă

 

    ART. 341

    Lucrurile ca mijloace de probă

    (1) Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluţionarea procesului.

    (2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.

    ART. 342

    Păstrare

    (1) Mijloacele materiale de probă puse la dispoziţia instanţei vor fi păstrate până la soluţionarea definitivă a procesului.

    (2) Dacă aducerea la instanţă a mijloacelor materiale de probă prezintă greutăţi datorită numărului, volumului sau altor însuşiri ale lor ori locului unde se află, acestea vor fi lăsate în depozitul deţinătorului sau al altei persoane.

    ART. 343

    Verificare

    (1) Mijloacele materiale de probă, aflate în păstrarea instanţei, se aduc în şedinţa de judecată.

    (2) Dacă mijloacele materiale de probă nu se află în păstrarea instanţei, aceasta poate ordona, după caz, fie aducerea lor, fie verificarea la faţa locului, dispoziţiile art. 293 - 300 fiind aplicabile în mod corespunzător.

    (3) În încheierea sau în procesul-verbal, după caz, conţinând constatările instanţei, se va face menţiune şi despre starea şi semnele caracteristice ale mijloacelor materiale de probă verificate.

    ART. 344

    Restituire. Trecerea în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale

    În cazul în care instanţa a dispus restituirea bunurilor care au servit ca mijloace materiale de probă şi cei în drept a le primi nu le ridică în termen de 6 luni de la data când au fost încunoştinţaţi în acest scop, instanţa, în camera de consiliu, citând părţile interesate şi organul financiar local competent, va da o încheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate şi trecute în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale unde îşi are sediul instanţa. Încheierea poate fi atacată numai cu apel la instanţa ierarhic superioară.

 

• 7. Cercetarea la faţa locului

 

    ART. 345

    Încuviinţarea cercetării la faţa locului

    (1) Cercetarea la faţa locului se poate face, la cerere sau din oficiu, când instanţa apreciază că ea este necesară pentru lămurirea procesului.

    (2) Încheierea prin care se admite cercetarea va determina împrejurările de fapt ce urmează să fie lămurite la faţa locului.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 215 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 346

    Efectuarea cercetării la faţa locului

    (1) Cercetarea la faţa locului se face, cu citarea părţilor, de către judecătorul delegat sau de către întregul complet de judecată. Prezenţa procurorului este obligatorie când participarea acestuia la judecată este cerută de lege.

    (2) Instanţa poate, de asemenea, încuviinţa ca ascultarea martorilor, experţilor şi părţilor să se facă la faţa locului.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 216 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 217 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 216 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 347

    Consemnarea rezultatului cercetării

    (1) Despre cele constatate şi măsurile luate la faţa locului, instanţa va întocmi un proces-verbal, în care se vor consemna şi susţinerile ori obiecţiunile părţilor, care va fi semnat de către cei prezenţi.

    (2) Desenele, planurile, schiţele sau fotografiile făcute la faţa locului vor fi alăturate procesului-verbal şi vor fi semnate de către judecător şi de părţile prezente la cercetare.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 216 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

• 8. Mărturisirea

 

1. Admisibilitatea probei

 

    ART. 348

    Noţiune şi feluri

    (1) Constituie mărturisire recunoaşterea de către una dintre părţi, din proprie iniţiativă sau în cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversă îşi întemeiază pretenţia sau, după caz, apărarea.

    (2) Mărturisirea este judiciară sau extrajudiciară.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1204 din vechiul Cod civil

 

    ART. 349

    Mărturisirea judiciară

    (1) Mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procură specială.

    (2) Mărturisirea judiciară nu poate fi divizată împotriva autorului decât în cazurile când cuprinde fapte distincte şi care nu au legătură între ele.

    (3) De asemenea, mărturisirea judiciară nu poate fi nici revocată, afară numai dacă se face dovada că a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile.

    (4) Mărturisirea judiciară nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernământ sau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoaşterea nu poate dispune.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1206 alin. 1 din vechiul Cod civil

    - alin. (2): art. 1206 alin. 2 din vechiul Cod civil

    - alin. (3): art. 1206 alin. 2 din vechiul Cod civil

 

    ART. 350

    Mărturisirea extrajudiciară

    (1) Mărturisirea făcută în afara procesului este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilor generale de probaţiune.

    (2) Mărturisirea extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori nu este admisă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 1205 din vechiul Cod civil

 

1. Interogatoriul

 

    ART. 351

    Încuviinţarea interogatoriului

    Instanţa poate încuviinţa, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre părţi, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluţionarea procesului.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 218 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 352

    Luarea interogatoriului persoanelor fizice

    (1) Cel chemat în persoană va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte.

    (2) Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, când participă la judecată, precum şi partea adversă pot pune direct întrebări celui chemat la interogatoriu.

    (3) Partea va răspunde fără să poată citi un proiect de răspuns scris în prealabil. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

    (4) Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.

    (5) Când ambele părţi sunt de faţă la luarea interogatoriului, ele pot fi confruntate.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 219 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 219 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 219 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 219 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 353

    Luarea interogatoriului reprezentantului legal

    Reprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cel care asistă persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chemat personal la interogatoriu numai în legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 220 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 354

    Consemnarea răspunsurilor la interogatoriu

    (1) Răspunsurile la interogatoriu vor fi trecute pe aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagină de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ştersăturile sau schimbările aduse, sub sancţiunea de a nu fi ţinute în seamă.

    (2) Dacă partea interogată sau cealaltă parte nu voieşte ori nu poate să semneze, se va consemna în josul interogatoriului.

#M8

    (3) În cazul în care interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum şi în cazul prevăzut la art. 352 alin. (2), vor fi consemnate în încheierea de şedinţă atât întrebările, cât şi răspunsurile.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 221 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 221 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 355

    Luarea interogatoriului persoanelor juridice

    (1) Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în condiţiile prevăzute la art. 194 lit. e).

    (2) Se exceptează societăţile de persoane, ai căror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citaţi personal la interogatoriu.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 222 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 222 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 356

    Luarea interogatoriului părţii aflate în străinătate

    (1) Dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care România este parte ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel, partea care se află în străinătate şi este reprezentată în proces printr-un mandatar va putea fi interogată prin acesta.

    (2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este suficientă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 223 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 223 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 357

    Luarea interogatoriului prin judecător delegat sau comisie rogatorie

    (1) Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţa celui chemat la interogatoriu, printr-un judecător delegat, dacă partea, din motive temeinice, este împiedicată de a veni în faţa instanţei. În acest caz, răspunsurile la întrebări se vor consemna în prezenţa părţii adverse sau în lipsă, dacă aceasta a fost citată şi nu s-a prezentat.

    (2) Partea care locuieşte în circumscripţia altei instanţe, în cazurile prevăzute la alin. (1), se va asculta prin comisie rogatorie.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 224 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 358

    Neprezentarea la interogatoriu şi refuzul de a răspunde

    Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât şi alte probe, inclusiv prezumţiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 225 din vechiul Cod de procedură civilă

 

• 9. Asigurarea probelor

 

    ART. 359

    Condiţii de admisibilitate

    (1) Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în timpul procesului, administrarea acestor probe.

    (2) În cazul în care partea adversă îşi dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar dacă nu există urgenţă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 235 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 235 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 360

    Soluţionarea cererii

    (1) Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prima instanţă.

    (2) Partea va arăta în cerere probele a căror administrare o pretinde, faptele pe care vrea să le dovedească, precum şi motivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părţii adverse.

    (3) Instanţa va dispune citarea părţilor şi va comunica părţii adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligată să depună întâmpinare.

    (4) Instanţa va soluţiona cererea în camera de consiliu, prin încheiere.

    (5) În caz de pericol în întârziere, instanţa, apreciind împrejurările, va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 236 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 236 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 236 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 236 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 236 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 361

    Regimul căilor de atac

    (1) Încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac.

    (2) Încheierea de respingere poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 238 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 362

    Administrarea probelor asigurate

    (1) Administrarea probei ce trebuie asigurată va putea fi făcută de îndată sau la termenul ce se va fixa în acest scop.

    (2) Administrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 237 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 363

    Puterea doveditoare

    (1) Probele asigurate în condiţiile prevăzute la art. 362 vor fi cercetate de instanţă, la judecarea procesului, sub raportul admisibilităţii şi concludenţei lor. În cazul în care găseşte necesar, instanţa va proceda, dacă este cu putinţă, la o nouă administrare a probelor asigurate.

    (2) Probele asigurate pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.

    (3) Cheltuielile făcute cu administrarea probelor vor fi ţinute în seamă de instanţa care judecă pricina în fond.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 241 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 241 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 364

    Constatarea de urgenţă a unei stări de fapt

    (1) La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul judecătoresc în circumscripţia căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la faţa locului această stare de fapt.

    (2) În cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul părţii adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia.

    (3) În lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanţei să încuviinţeze efectuarea constatării. Instanţa poate încuviinţa efectuarea constatării fără citarea aceluia împotriva căruia se cere. Dispoziţiile art. 360 - 363 se aplică în mod corespunzător.

    (4) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă, şi are puterea doveditoare a înscrisului autentic.

 

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 239 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 239 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 239 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 239 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 365

    Dispoziţii speciale

    În caz de pericol în întârziere, asigurarea dovezii şi constatarea unei stări de fapt se vor putea face şi în zilele nelucrătoare şi chiar în afara orelor legale, însă numai cu încuviinţarea expresă a instanţei.

 

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 240 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SUBSECŢIUNEA a 4-a

    Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici

 

    ART. 366

    Domeniu de aplicare

    Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile tuturor litigiilor, cu excepţia celor ce privesc starea civilă şi capacitatea persoanelor, relaţiile de familie, precum şi orice alte drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 367

    Obligaţia instanţei

    La primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi dacă acestea sunt prezente sau reprezentate, instanţa le va întreba dacă sunt de acord ca probele să fie administrate potrivit dispoziţiilor din prezenta subsecţiune.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^2 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 368

    Convenţia părţilor

    (1) La termenul prevăzut la art. 367 părţile, prezente personal sau reprezentate, pot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să administreze probele în cauză, potrivit dispoziţiilor prezentei subsecţiuni.

    (2) Consimţământul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. (1), se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială, în faţa instanţei, luându-se act despre aceasta în încheiere, sau prin înscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat să certifice consimţământul şi semnătura părţii pe care o asistă ori o reprezintă. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelaşi avocat, consimţământul se va da de fiecare dintre ele separat.

    (3) Totodată, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta subsecţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezintă.

    (4) Consimţământul dat potrivit alin. (2) nu poate fi revocat de către una dintre părţi.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^2 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^2 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 241^2 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 241^2 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 369

    Desfăşurarea şedinţei de judecată

    Pe parcursul administrării probelor de către avocaţi, şedinţele de judecată, atunci când acestea sunt necesare, se desfăşoară potrivit art. 240, cu participarea obligatorie a avocaţilor.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 370

    Măsuri luate de instanţă

    (1) După constatarea valabilităţii consimţământului dat conform art. 368, instanţa va lua măsurile prevăzute la art. 237 alin. (2). Dispoziţiile art. 255, 256, art. 257 alin. (1), art. 258 şi 260 sunt aplicabile.

    (2) Când, potrivit legii, cererile prevăzute la alin. (1) pot fi formulate şi ulterior primului termen de judecată la care părţile sunt legal citate, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt, dat în cunoştinţă părţilor reprezentate prin avocat.

    (3) Dispoziţiile art. 227 şi ale art. 254 alin. (2) - (4) sunt aplicabile.

    (4) Partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a probelor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice probă, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea probelor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste probe.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^4 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^4 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 241^4 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 241^4 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 371

    Termenul administrării probelor

    (1) Pentru administrarea probelor de către avocaţi instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora.

    (2) Termenul prevăzut la alin. (1) va putea fi prelungit dacă în cursul administrării probelor:

1. se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;
2. a încetat, din orice cauză, contractul de asistenţă juridică dintre una dintre părţi şi avocatul său; în acest caz, termenul se prelungeşte cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;
3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a moştenitorilor;
4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeşte cu perioada suspendării, dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 nefiind însă aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^5 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 1: art. 241^5 alin. 2 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 2: art. 241^5 alin. 2 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 3: art. 241^5 alin. 2 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 4: art. 241^5 alin. 2 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 372

    Programul administrării probelor

    (1) În cel mult 5 zile de la încuviinţarea probelor, avocaţii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnătura avocaţilor, în care se vor arăta locul şi data administrării fiecărei probe. Programul se încuviinţează de instanţă, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor.

    (2) În procesele prevăzute la art. 92 alin. (2) şi (3) programul încuviinţat potrivit alin. (1) va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 383.

    (3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocaţi, sunt obligate să îşi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură.

    (4) Data convenită pentru administrarea probelor potrivit alin. (1) poate fi modificată, cu acordul tuturor părţilor.

    (5) În cazul în care administrarea probei nu este posibilă din motive obiective, va fi stabilit un nou termen, dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă părţile nu se înţeleg, va fi sesizată instanţa, potrivit art. 373.

    (6) Nerespectarea nejustificată a programului prevăzut la alin. (1) atrage decăderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectivă.

    (7) Dispoziţiile art. 262 sunt aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^6 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^6 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 241^6 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 241^6 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (7): art. 241^6 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 373

    Soluţionarea incidentelor

    Dacă în cursul administrării probelor una dintre părţi formulează o cerere, invocă o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar, în cel mult 15 zile de la data la care a fost sesizată. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul procesului.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^7 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 374

    Înscrisuri deţinute de terţi

    În cazul în care se dispune înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 298, va dispune solicitarea înscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţă, comunicarea lui în copie fiecărui avocat.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^8 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 375

    Verificarea înscrisurilor

    Dacă una dintre părţi nu recunoaşte scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 373, va solicita instanţei să procedeze la verificarea înscrisurilor.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^9 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 376

    Ascultarea martorilor

    (1) Martorii vor fi ascultaţi, la locul şi data prevăzute în programul încuviinţat de instanţă, de către avocaţii părţilor, în condiţiile art. 318 alin. (1) şi art. 321 alin. (1), (2), (4) şi (5), care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vedere că dacă nu vor spune adevărul săvârşesc infracţiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.

    (2) Martorii prevăzuţi la art. 320 vor fi ascultaţi numai de către instanţă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^10 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^10 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 377

    Consemnarea mărturiei

    (1) Mărturia se va consemna întocmai de către o persoană convenită de părţi şi se va semna, pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei, de către avocaţii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprinsul consemnării.

    (2) Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate prin semnătura celor menţionaţi la alin. (1), sub sancţiunea de a nu fi luate în seamă.

    (3) Dacă mărturia a fost stenografiată, aceasta va fi transcrisă. Atât stenograma, cât şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. (1) şi depuse la dosar.

    (4) Dacă mărturia a fost înregistrată cu mijloace audiovizuale, aceasta va putea fi ulterior transcrisă la cererea părţii interesate, în condiţiile legii. Transcrierea înregistrărilor va fi semnată potrivit alin. (1) şi depusă la dosar.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^11 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^11 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 241^11 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 378

    Autentificarea mărturiei

    Părţile pot conveni ca declaraţiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispoziţiile art. 376 sunt aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^12 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 379

    Expertiza

    (1) În cazul în care este încuviinţată o expertiză, în programul administrării probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele.

    (2) Dacă părţile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei, la termenul când încuviinţează probele potrivit art. 370, să procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 331 alin. (1) şi (2).

    (3) Expertul este obligat să efectueze expertiza şi să o predea avocaţilor părţilor, sub semnătură de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţă potrivit art. 371. De asemenea, el are îndatorirea să dea explicaţii avocaţilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 337 - 339.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^13 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^13 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 241^13 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 380

    Cercetarea la faţa locului

    Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţă potrivit dispoziţiilor art. 345 - 347. Procesul-verbal prevăzut la art. 347 alin. (1) va fi întocmit în atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^14 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 381

    Interogatoriul

    Când s-a încuviinţat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 355 alin. (1) vor fi înmânate de îndată avocaţilor părţilor.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^15 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 382

    Incidente privind probele

    (1) Instanţa, în condiţiile art. 373, va hotărî asupra cererii de înlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.

    (2) De asemenea, în condiţiile arătate la alin. (1), instanţa se va pronunţa cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 237 alin. (2) pct. 7.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^16 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^16 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 383

    Concluziile scrise

    (1) După administrarea tuturor probelor încuviinţate de instanţă reclamantul, prin avocatul său, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretenţiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public.

    (2) După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul său, va redacta propriile concluzii scrise, pe care le va comunica, potrivit alin. (1), reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^17 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^17 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 384

    Alcătuirea dosarului

    (1) Avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţă, în care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se constată administrarea fiecărei probe.

    (2) Dosarele prevăzute la alin. (1) vor fi numerotate, şnuruite şi vor purta semnătura avocaţilor părţilor pe fiecare pagină.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^18 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^18 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 385

    Depunerea dosarului la instanţă

    La expirarea termenului stabilit de instanţă potrivit art. 371 avocaţii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei, întocmit potrivit art. 384.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^19 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 386

    Judecarea cauzei

    (1) Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată, dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi mai lung de 15 zile de la data primirii dosarului.

    (2) La acest termen, instanţa va putea hotărî, pentru motive temeinice şi după ascultarea părţilor, să se administreze noi probe sau să se administreze nemijlocit în faţa sa unele dintre probele administrate de avocaţi.

    (3) În acest scop, instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţă părţilor. Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citaţi, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispoziţiile art. 159 şi ale art. 313 alin. (2) sunt aplicabile.

    (4) Dacă, la termenul prevăzut la alin. (1), instanţa socoteşte că nu este necesară administrarea de noi probe sau a unora dintre cele administrate de avocaţi, va proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^19 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^20 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 241^20 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 241^19 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 387

    Dispoziţii aplicabile

    (1) Dispoziţiile subsecţiunii a 3-a "Probele" a secţiunii a 2-a a capitolului II sunt aplicabile, dacă în prezenta subsecţiune nu se prevede altfel.

    (2) La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii judiciare şi obligării la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 187 - 190.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 241^21 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 241^21 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 388

    Consilierii juridici

    Dispoziţiile prezentei subsecţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezintă partea.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 241^22 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Dezbaterea în fond a procesului

 

    ART. 389

    Obiectul dezbaterilor

    Dezbaterile procesului poartă asupra împrejurărilor de fapt şi temeiurilor de drept, invocate de părţi în cererile lor sau, după caz, ridicate de către instanţă din oficiu.

    ART. 390

    Chestiunile prealabile dezbaterilor în fond

    Înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la solicitarea părţilor, pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.

    ART. 391

    Completarea sau refacerea unor probe

    Instanţa poate proceda la completarea ori refacerea unor probe, în cazul în care, din dezbateri, rezultă necesitatea acestei măsuri.

    ART. 392

    Deschiderea dezbaterilor în fond

    Dacă părţile declară că nu mai au cereri de formulat şi nu mai sunt alte incidente de soluţionat, preşedintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părţilor, în ordinea şi condiţiile prevăzute la art. 216, pentru ca fiecare să îşi susţină cererile şi apărările formulate în proces.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 128 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 393

    Continuarea dezbaterilor în fond

    Dezbaterile începute vor fi continuate la acelaşi termen până la închiderea lor, cu excepţia cazului în care, pentru motive temeinice, sunt lăsate în continuare pentru o altă zi, chiar în afara orelor fixate pentru judecarea pricinilor.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 145 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 394

    Închiderea dezbaterilor în fond

    (1) Când consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, preşedintele închide dezbaterile.

    (2) Dacă va considera necesar, instanţa poate cere părţilor, la închiderea dezbaterilor, să depună completări la notele întocmite potrivit art. 244. Părţile pot depune aceste completări şi în cazul în care acestea nu au fost cerute de instanţă.

    (3) După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 150 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 146 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 4-a

    Deliberarea şi pronunţarea hotărârii

 

    ART. 395

    Deliberarea

    (1) După închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să pronunţe.

    (2) La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa cărora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii completului de judecată are îndatorirea să îşi exprime opinia, începând cu cel mai nou în funcţie. Preşedintele îşi exprimă opinia cel din urmă.

    (3) Judecătorul care a luat parte la judecată este ţinut să se pronunţe chiar dacă nu mai este judecător al instanţei respective, cu excepţia cazului în care, în condiţiile legii, i-a încetat calitatea de judecător sau este suspendat din funcţie. În această situaţie, procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca ele să pună din nou concluzii în faţa completului de judecată legal constituit.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 256 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 256 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 260 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 396

    Amânarea pronunţării

    (1) În cazuri justificate, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată, pronunţarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile.

    (2) În cazul amânării prevăzute la alin. (1), preşedintele, odată cu anunţarea termenului la care a fost amânată pronunţarea, poate stabili că pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

    (3) Dacă pronunţarea a fost amânată, hotărârea nu poate fi pronunţată mai înainte de data fixată în acest scop.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 260 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 121 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă (dispoziţie contrară)

 

    ART. 397

    Soluţionarea cauzei

    (1) Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

    (2) Dacă cererea are ca obiect pretenţii privitoare la obligaţia de întreţinere, alocaţia pentru copii, chirie, arendă, plata salariului, rate din preţul vânzării sau alte sume datorate periodic, instanţa îl va obliga pe pârât, la cererea reclamantului, după achitarea taxelor de timbru, potrivit legii, şi la plata sumelor devenite exigibile după introducerea cererii.

    (3) În cazurile în care instanţa poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care a acordat termenul. Debitorul nu va putea cere termen de plată, dacă debitorului i s-a acordat un termen rezonabil de plată de către creditor ori a avut posibilitatea să execute într-un termen rezonabil, calculat de la data comunicării cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil şi nici dacă la data pronunţării subzistă vreunul dintre motivele prevăzute la art. 675 alin. (1).

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (3): art. 262 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 263 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 398

    Luarea hotărârii

    (1) Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată şi se dă în numele legii.

    (2) Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două opinii, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într-o singură opinie.

#M17

    (3) În cazul în care majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în complet de divergenţă, constituit prin includerea în completul iniţial şi a unui judecător din planificarea de permanenţă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 257 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 257 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 399

    Judecata în complet de divergenţă

    (1) În situaţia prevăzută la art. 398 alin. (3), divergenţa se judecă în aceeaşi zi sau, dacă nu este posibil, într-un termen care nu poate depăşi 20 de zile de la ivirea divergenţei, cu citarea părţilor. În pricinile considerate urgente acest termen nu poate fi mai mare de 7 zile.

    (2) Dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergenţă şi care se anunţă părţilor în şedinţă, instanţa fiind îndreptăţită, atunci când apreciază că este necesar, să administreze noi dovezi şi să ordone orice alte măsuri îngăduite de lege.

    (3) Părţile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în divergenţă.

    (4) Dispoziţiile art. 398 alin. (2) se aplică în mod corespunzător, judecătorii având dreptul de a reveni asupra părerii lor care a provocat divergenţa.

    (5) Când divergenţa nu priveşte soluţia ce trebuie dată întregii cauze, după judecarea chestiunilor rămase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea cauzei.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 257 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 257 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 257 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 257 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 400

    Repunerea pe rol

    Dacă, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 151 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 401

    Întocmirea minutei

    (1) După ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.

    (2) Minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna într-un registru special, ţinut la grefa instanţei. Acest registru poate fi ţinut şi în format electronic.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 258 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 258 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 258 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M17

    ART. 402

    Pronunţarea hotărârii

    Hotărârea se poate pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 121 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 258 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 403

    Data hotărârii

    Data hotărârii este aceea la care minuta este pronunţată potrivit legii.

    ART. 404

    Renunţarea la calea de atac în faţa primei instanţe

    (1) Partea prezentă la pronunţarea hotărârii poate renunţa, în condiţiile legii, la calea de atac, făcându-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal semnat de preşedinte şi de grefier.

    (2) Renunţarea se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 267 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 267 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 405

    Nulitatea hotărârii

    Nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    CAPITOLUL III

    Unele incidente procedurale

 

    SECŢIUNEA 1

    Renunţarea la judecată

 

    ART. 406

    Condiţii

    (1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

    (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

    (3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

    (4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

    (5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

    (6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 246 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 69 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 246 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 246 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 246 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 407

    Efectele renunţării

    (1) Renunţarea la judecată a unuia dintre reclamanţi nu este opozabilă celorlalţi reclamanţi.

    (2) Renunţarea produce efecte numai faţă de părţile în privinţa cărora a fost făcută şi nu afectează cererile incidentale care au caracter de sine stătător.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Renunţarea la dreptul pretins

 

    ART. 408

    Renunţarea în prima instanţă

    (1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului.

    (2) În caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată.

    (3) Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consemnându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 247 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 247 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 247 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 409

    Renunţarea în căile de atac

    (1) Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunţării, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.

    (2) Când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 247 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 410

    Căi de atac

    Hotărârea este supusă recursului, care se judecă de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţarea la dreptul pretins. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 247 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Suspendarea procesului

 

    ART. 411*)

    Suspendarea voluntară

    (1) Judecătorul va suspenda judecata:

1. când amândouă părţile o cer;
2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

    (2) Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată.

#CIN

    *) Referitor la alin. (1) pct. 1, a se vedea şi art. 62 alin. (1) din Legea nr. 192/2006.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 242 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 242 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 242 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 412

    Suspendarea de drept

    (1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept:

1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora;

#M25

2. prin instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale ori a curatelei cu privire la una dintre părţi, până la numirea tutorelui sau a curatorului;

#B

3. prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părţi, survenit cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar;
4. prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului, până la numirea unui nou tutore sau curator;
5. când persoana juridică este dizolvată, până la desemnarea lichidatorului;
6. prin deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar;
7. în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană;
8. în alte cazuri prevăzute de lege.

    (2) Cu toate acestea, faptele prevăzute la alin. (1) nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă ele au survenit după închiderea dezbaterilor.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări similare:

    - alin. (1) pct. 6: art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 (dispoziţii noi)

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 243 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 243 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 243 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 4: art. 243 alin. 1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 6: art. 243 alin. 1 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 6: art. 36 din Legea nr. 85/2006

    - alin. (2): art. 243 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 413

    Suspendarea facultativă

    (1) Instanţa poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;

#M17

    1^1. când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară;

#B

2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;
3. în alte cazuri prevăzute de lege.

    (2) Suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

    (3) Cu toate acestea, instanţa poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 244 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 244 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 244 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 414

    Hotărârea de suspendare

    (1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.

    (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 244^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 244^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 415

    Reluarea judecării procesului

    Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;
2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6;

#M17

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

#B

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - pct. 1: art. 245 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 2: art. 245 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 4-a

    Perimarea cererii

 

    ART. 416

    Cererile supuse perimării

    (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

    (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

    (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 248 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 248 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 248 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 417

    Întreruperea cursului perimării

    Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 249 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 418*)

    Suspendarea cursului perimării

    (1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

    (2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

    (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

#CIN

    *) A se vedea şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 192/2006.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 250 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 250 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 250 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 419

    Efectele cererii asupra coparticipanţilor

    În cazul în care sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare ori actul de procedură întrerupător de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 251 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 420

    Procedura perimării

    (1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.

    (2) Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie în camera de consiliu sau în şedinţă publică.

    (3) Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanţa de apel.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 252 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 252 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 252 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 421

    Hotărârea de perimare

    (1) Dacă instanţa constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului.

    (2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 253 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 253 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 422

    Efectele perimării

    (1) Perimarea lipseşte de efect toate actele de procedură făcute în acea instanţă.

    (2) Când însă se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este necesară refacerea lor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 254 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 254 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 423

    Perimarea instanţei

    Orice cerere adresată unei instanţe şi care a rămas în nelucrare timp de 10 ani se perimă de drept, chiar în lipsa unor motive imputabile părţii. Dispoziţiile art. 420 se aplică în mod corespunzător.

 

    CAPITOLUL IV

    Hotărârile judecătoreşti

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale

 

• 1. Denumirea, întocmirea şi comunicarea hotărârii

 

    ART. 424

    Denumirea hotărârilor

    (1) Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţă.

    (2) Hotărârea prin care judecătoria soluţionează căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, se numeşte sentinţă.

    (3) Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului şi recursului în interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată ca urmare a anulării în apel a hotărârii primei instanţe şi reţinerii cauzei spre judecare ori ca urmare a rejudecării cauzei în fond după casarea cu reţinere în recurs se numeşte decizie.

    (4) Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare sau asupra revizuirii se numeşte, după caz, sentinţă sau decizie.

    (5) Toate celelalte hotărâri date de instanţă se numesc încheieri, dacă legea nu prevede altfel.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 255 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 255 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 255 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 255 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 255 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 425

    Conţinutul hotărârii

    (1) Hotărârea va cuprinde:

1. a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la 233 alin. (1) şi (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;
2. b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
3. c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

    (2) Dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pârâţi, se va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare pârât ori, când este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile părţilor sunt solidare sau indivizibile.

    (3) În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, menţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 261 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 261 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 426*)

    Redactarea şi semnarea hotărârii

#M17

    (1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari sau magistraţi-asistenţi, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.

#B

    (2) În cazul în care unul dintre judecători sau asistenţi judiciari a rămas în minoritate la deliberare, el îşi va redacta opinia separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluţia pe care a propus-o şi semnătura acestuia. De asemenea, judecătorul care este de acord cu soluţia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă.

    (3) Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier.

    (4) Dacă vreunul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în locul său de preşedintele completului, iar dacă şi acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situaţie, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei. Când împiedicarea priveşte pe grefier, hotărârea se va semna de grefierul-şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea.

#M17

    (5) Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen.

#B

    (6) Hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanţei.

#CIN

    *) A se vedea şi art. 5 alin. (2) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 264 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 261 alin. 1 pct. 8 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 261 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 264 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 266 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 427

    Comunicarea hotărârii

    (1) Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii.

    (2) Hotărârile definitive prin care s-a dispus efectuarea unei înscrieri în cartea funciară sau, după caz, în alte registre publice se vor comunica din oficiu şi instituţiei sau autorităţii care ţine acele registre.

    (3) Hotărârile definitive prin care s-a dispus anularea, în tot sau în parte, a unui act notarial se comunică din oficiu de îndată notarului public instrumentator, direct ori prin intermediul camerei notarilor publici în circumscripţia căreia funcţionează.

    (4) De asemenea, hotărârile prin care instanţa se pronunţă în legătură cu prevederi cuprinse în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în alte acte juridice ale Uniunii Europene se comunică, din oficiu, chiar dacă nu sunt definitive, şi autorităţii sau instituţiei naţionale cu atribuţii de reglementare în materie.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 261 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 266 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 428

    Adăugirile, schimbările sau corecturile

    Adăugirile, schimbările sau corecturile în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecători, sub sancţiunea neluării lor în seamă.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 265 din vechiul Cod de procedură civilă

 

• 2. Efectele hotărârii judecătoreşti

 

    ART. 429

    Dezînvestirea instanţei

    După pronunţarea hotărârii instanţa se dezînvesteşte şi niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 258 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 430

    Autoritatea de lucru judecat

    (1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

    (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

    (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

    (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

    (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 431

    Efectele lucrului judecat

    (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

    (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1201 din vechiul Cod civil

    - alin. (1): art. 163 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 163 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 432

    Excepţia autorităţii de lucru judecat

    Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 163 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 166 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 433*)

    Puterea executorie

    Hotărârea judecătorească are putere executorie, în condiţiile prevăzute de lege.

#CIN

    *) 1. Conform art. 5 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie.

2. Conform art. 10 din Legea nr. 76/2012, ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti, aceasta va fi pusă în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.
3. Conform art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 (#M7), ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii şi/sau încuviinţarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea executării de către instanţa judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

 

#B

    ART. 434

    Forţa probantă

    Hotărârea judecătorească are forţa probantă a unui înscris autentic.

    ART. 435

    Obligativitatea şi opozabilitatea hotărârii

    (1) Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.

    (2) Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Hotărârile date în baza recunoaşterii pretenţiilor

 

    ART. 436

    Cazuri

    (1) Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii.

    (2) Dacă recunoaşterea este parţială, judecata va continua cu privire la pretenţiile rămase nerecunoscute, instanţa urmând a pronunţa o nouă hotărâre asupra acestora.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 270 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 437

    Calea de atac

    (1) Hotărârea prevăzută la art. 436 poate fi atacată numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.

    (2) Când recunoaşterea pretenţiilor a fost făcută înaintea instanţei de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în măsura recunoaşterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii. Dispoziţiile art. 436 alin. (2) rămân aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 270 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Hotărârea prin care se încuviinţează învoiala părţilor

 

    ART. 438

    Condiţiile în care se poate lua act de tranzacţie

    (1) Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.

    (2) Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.

    (3) Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 271 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 271 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 271 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 439

    Forma tranzacţiei

    Tranzacţia va fi încheiată în formă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 272 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 440

    Calea de atac

    Hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 273 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 441*)

    Domeniu de aplicare

    Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor este urmarea procedurii de mediere.

#CIN

    *) A se vedea şi:

    - art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006;

    - art. 63 alin. (1) din Legea nr. 192/2006.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

#B

    SECŢIUNEA a 4-a

    Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii

 

    ART. 442

    Îndreptarea hotărârii

    (1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.

    (2) Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

    (3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 281 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 281 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 281 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 443

    Lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii

    (1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.

    (2) Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.

    (3) Încheierea se va ataşa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 281^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 281^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 281^1 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 444

    Completarea hotărârii

#M17

    (1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.

#B

    (2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

    (3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 281^2 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 281^2 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 281^2 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 445

    Obligativitatea procedurii

    Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442 - 444.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 281^2a din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 446

    Căi de atac

    Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 281^3 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 447

    Suportarea cheltuielilor de judecată

    În cazul în care cererea de îndreptare, de lămurire sau de completare a hotărârii a fost admisă, cheltuielile făcute de parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii. Când cererea a fost respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului comun.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 281^3 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 5-a

    Executarea provizorie

 

    ART. 448

    Executarea provizorie de drept

    (1) Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect:

1. stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului, precum şi modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul;
2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor;
3. despăgubiri pentru accidente de muncă;
4. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale;
5. despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub formă de prestaţii băneşti periodice;
6. reparaţii grabnice;
7. punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului;
8. cereri privitoare la posesie, numai în ceea ce priveşte posesia;
9. hotărârile pronunţate în temeiul recunoaşterii de către pârât a pretenţiilor reclamantului, pronunţate în condiţiile art. 436;
10. în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.

    (2) Executarea hotărârilor prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 2: art. 278 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 278 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 4: art. 278 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 5: art. 278 pct. 3^1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 6: art. 278 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 7: art. 278 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 8: art. 278 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 9: art. 278 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 10: art. 278 pct. 8 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 449

    Executarea provizorie judecătorească

    (1) Instanţa poate încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum şi atunci când ar aprecia că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru creditor. În aceste cazuri, instanţa îl va putea obliga pe creditor la plata unei cauţiuni, în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3).

    (2) Executarea provizorie nu se poate încuviinţa:

1. în materie de strămutare de hotare, desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă;
2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.

    (3) Cererea de executare provizorie se va putea face în scris, precum şi verbal în instanţă până la închiderea dezbaterilor.

    (4) Dacă cererea a fost respinsă de prima instanţă, ea poate fi făcută din nou în apel.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 279 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 1: art. 279 alin. 2 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 2: art. 279 alin. 2 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 279 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 279 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 450*)

    Suspendarea executării provizorii

    (1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.

    (2) Cererea se va depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. În această din urmă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.

#M17

    (3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător.

#B

    (4) Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3).

    (5) Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4).

#CIN

    *) Reproducem mai jos prevederile art. 43 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2014.

    "(4) Prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, apelul nu suspendă executarea hotărârilor judecătorului-sindic.

    (5) Următoarele hotărâri ale judecătorului-sindic vor putea fi suspendate de instanţa de apel:

1. a) sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului;
2. b) sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
3. c) sentinţa prin care se decide intrarea în faliment;
4. d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe;
5. e) sentinţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar;
6. f) încheierea prin care s-a confirmat practicianul în insolvenţă;
7. g) încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolvenţă;
8. h) sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anulare prevăzute la 117 - 122."

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 280 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 280 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 280 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 280 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 280 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    SECŢIUNEA a 6-a

    Cheltuielile de judecată

 

    ART. 451

    Cuantumul cheltuielilor de judecată

    (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

    (2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

    (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3).

    (4) Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 274 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 274 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă (dispoziţie contrară)

    - alin. (4): art. 274 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 452

    Dovada cheltuielilor de judecată

    Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 453

    Acordarea cheltuielilor de judecată

    (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

    (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 274 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 276 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 454

    Exonerarea pârâtului de la plată

    Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 275 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 455

    Situaţia mai multor reclamanţi sau pârâţi

    Dacă în cauză sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor putea fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 277 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    TITLUL II

    Căile de atac

 

    CAPITOLUL I

    Dispoziţii generale

 

    ART. 456

    Enumerare

    Calea ordinară de atac este apelul, iar căile extraordinare de atac sunt recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 457

    Legalitatea căii de atac

    (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

#M17

    (2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei.

#B

    (3) Dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

    (4) Atunci când instanţa dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunţării încheierii, pentru părţile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părţile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 458

    Subiectele căilor de atac

    Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 459

    Ordinea exercitării căilor de atac

    (1) Căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

    (2) În cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate acestea, o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanţa care ar fi fost competentă să judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părţile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declaraţie verbală, dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi consemnată într-un proces-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

    (3) Căile extraordinare de atac pot fi exercitate şi concomitent, în condiţiile legii. Recursul se judecă cu prioritate.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    ART. 460

    Unicitatea căii de atac

    (1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.

    (2) Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală.

    (3) În cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului.

    (4) Dacă hotărârea cu privire la o cerere principală sau incidentală nu este supusă nici apelului şi nici recursului, soluţia cu privire la celelalte cereri este supusă căilor de atac în condiţiile legii.

    (5) În cazurile prevăzute la alin. (2) - (4), termenul de apel sau, după caz, de recurs este cel de drept comun, chiar dacă prin legi speciale se prevede altfel.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 461

    Partea din hotărâre care poate fi atacată

    (1) Calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii.

    (2) Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 462

    Înţelegerea părţilor în căile de atac

    Părţile pot solicita instanţei legal învestite cu soluţionarea unei căi de atac să ia act de înţelegerea lor cu privire la soluţionarea litigiului. Dispoziţiile art. 438 - 441 se aplică în mod corespunzător.

    ART. 463

    Achiesarea la hotărâre

    (1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

    (2) Achiesarea, atunci când este condiţionată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă.

    (3) Dispoziţiile art. 404 rămân aplicabile.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 464

    Felurile achiesării

    (1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parţială.

    (2) Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale.

    (3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre.

    (4) Achiesarea poate fi totală, dacă priveşte hotărârea în întregul ei*) sau, după caz, parţială, dacă priveşte numai o parte din hotărârea respectivă.

#CIN

    *) Alin. (4) este reprodus exact în forma în care a fost publicat la pagina 67 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Menţionăm că, anterior republicării în anul 2012 a Legii nr. 134/2010, textul alin. (4) mai conţinea o virgulă, care apreciem că era utilizată în mod corect din punct de vedere gramatical. Anterior republicării în anul 2012 a Legii nr. 134/2010 (în forma nerepublicată a Legii nr. 134/2010), textul art. 458 alin. (4) - devenit art. 464 alin. (4) după republicarea în anul 2012 a Legii nr. 134/2010 - era următorul:

    "(4) Achiesarea poate fi totală, dacă priveşte hotărârea în întregul ei, sau, după caz, parţială, dacă priveşte numai o parte din hotărârea respectivă."

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

#B

    ART. 465

    Măsurile de administrare judiciară

    Măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac.

 

    CAPITOLUL II

    Apelul

 

    ART. 466

    Apelul principal. Obiectul

    (1) Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.

    (2) Sunt supuse apelului şi hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să judece decât în primă instanţă.

    (3) Hotărârile date în ultimă instanţă rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunţate în primă instanţă.

    (4) Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 282 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 282 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 467

    Situaţiile în care partea nu poate face apel principal

    (1) Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel principal.

    (2) Partea care a executat parţial hotărârea de primă instanţă, deşi aceasta nu era susceptibilă de executare provizorie, nu mai are dreptul de a face apel principal cu privire la dispoziţiile executate.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 283 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 468*)

    Termenul de apel

    (1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

    (2) Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite.

    (3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.

    (4) Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii.

    (5) Termenul de apel suspendă executarea hotărârii de primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege. În aceleaşi condiţii, executarea se suspendă dacă apelul a fost exercitat în termen.

#CIN

    *) Referitor la alin. (5), a se vedea şi nota de la art. 450.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 284 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 284 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 284 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 284 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 284 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 469

    Întreruperea termenului de apel

    (1) Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor.

    (2) Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării prevăzute la alin. (1). Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de moştenire vacantă, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu, după caz.

    (3) Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.

    (4) Termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 285 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 285 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 285 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 286 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 470

    Cererea de apel

    (1) Cererea de apel va cuprinde:

1. a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
2. b) indicarea hotărârii atacate;
3. c) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;
4. d) probele invocate în susţinerea apelului;
5. e) semnătura.

    (2) La cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru.

    (3) Cerinţele de la alin. (1) lit. b) şi e) şi cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. (1) lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condiţiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

    (4) Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e).

    (5) În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) lit. a): art. 287 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. b): art. 287 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. c): art. 287 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. d): art. 287 alin. 1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. e): art. 287 alin. 1 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 287 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 287 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 287 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 471

    Depunerea cererii de apel

    (1) Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii*).

    (2) Dispoziţiile art. 195 sunt aplicabile în mod corespunzător.

#M17

    (3) Preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile.

    (4) Dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442 - 444, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.

    (5) *** Abrogat ~ #Formă anterioară

    (6) *** Abrogat

    (7) *** Abrogat

    (8) *** Abrogat

#CIN

    *) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 303/2009, a constatat că dispoziţiile art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii", din vechiul Cod de procedură civilă sunt neconstituţionale.

    Conţinutul art. 471 alin. (1) este similar cu conţinutul art. 288 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 288 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 288 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 288 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M17

    ART. 471^1

    Pregătirea judecăţii apelului

    (1) Preşedintele instanţei de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce primeşte dosarul, va lua măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.

    (2) În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.

    (3) După primirea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de apel potrivit alin. (2), completul va dispune comunicarea cererii de apel, precum şi a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.

    (4) Întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere posibilitatea de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.

    (5) În termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

    (6) În cazul în care intimatul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (3), la data expirării termenului respectiv, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

    (7) Dispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.

    (8) Apelurile principale, incidente şi provocate făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la acelaşi complet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (3): art. 289 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 289 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 289 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 472

    Apelul incident

    (1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

    (2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 293 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 293 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 473

    Apelul provocat

    În caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prima instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să declare în scris apel împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispoziţiile art. 472 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 293^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M17

    ART. 474

    Depunerea apelului incident şi a celui provocat

    (1) Apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471^1 alin. (4).

    (2) Apelul provocat se comunică şi intimatului din acest apel, prevăzut la art. 473, acesta fiind dator să depună întâmpinare în termenul prevăzut la art. 471^1 alin. (4), care se aplică în mod corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul cauzei.

#M17

    ART. 475 *** Abrogat ~ #Formă anterioară

#B

    ART. 476

    Efectul devolutiv al apelului

    (1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

    (2) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.

    (3) Prin apel este posibil să nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului la instanţa competentă.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 292 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 294 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 477

    Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat

    (1) Instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

    (2) Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    ART. 478

    Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă

    (1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

    (2) Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.

    (3) În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

    (4) Părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe.

    (5) Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată compensaţia legală.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 292 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 294 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 294 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 479

    Dispoziţii speciale privind judecata

    (1) Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.

    (2) Instanţa de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 478 alin. (2).

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 295 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 295 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 480*)

    Soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel

    (1) Instanţa de apel poate păstra hotărârea atacată, situaţie în care, după caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.

    (2) În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată.

    (3) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

    (4) Dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă.

    (5) În cazul în care instanţa de apel constată că ea are competenţa să judece în primă instanţă, va anula hotărârea atacată şi va judeca în fond, pronunţând o hotărâre susceptibilă, după caz, de apel sau recurs.

    (6) Când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel**) anulând în tot sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.

#CIN

    *) A se vedea şi art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, cu modificările ulterioare, prevederi reproduse în nota 9 de la sfârşitul textului actualizat.

    **) Alin. (6) este reprodus exact în forma în care a fost publicat la pagina 70 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Menţionăm că, anterior republicării în anul 2015 a Legii nr. 134/2010, textul alin. (6) mai conţinea o virgulă, care apreciem că era utilizată în mod corect din punct de vedere gramatical. Anterior republicării în anul 2015 a Legii nr. 134/2010 (în forma republicată în anul 2012 a Legii nr. 134/2010), textul art. 480 alin. (6) era următorul:

    "(6) Când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul."

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 297 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 297 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 297 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 297 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 481

    Neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atac

    Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 482

    Completare cu alte norme

    Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 298 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    CAPITOLUL III

    Căile extraordinare de atac

 

    SECŢIUNEA 1

    Recursul

 

    ART. 483*)

    Obiectul şi scopul recursului. Instanţa competentă

    (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

#M17

    (2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

    (3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

    (4) Recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

#CIN

    *) Reproducem mai jos prevederile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare.

    "ART. XVIII

    (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016**).

#M17

    (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

#CIN

    **) Termenul prevăzut la art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 a fost prorogat succesiv prin articolul unic alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 (#M2) şi prin art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 (#M12) până la data de 1 ianuarie 2019.

    Menţionăm că, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 29 octombrie 2021, a fost publicată Legea nr. 260/2021 (#M22), prin care a fost respinsă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 (#M12).

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 299 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 299 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 484

    Suspendarea executării

    (1) Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări cu aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.

    (2) La cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute la art. 719. În cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs.

    (3) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor printr-un agent procedural al instanţei sau prin alt salariat al acesteia ori prin modalităţile prevăzute la art. 154 alin. (4) şi (5), după cum urmează:

1. de un complet anume constituit, format din 3 judecători, în condiţiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanţa de recurs;

#M17

2. *** Abrogat ~ #Formă anterioară

#B

3. de completul care judecă recursul pe fond, în cazul în care s-a fixat termen în şedinţă publică.

    (4) Termenul de judecată, pentru care se face citarea, se stabileşte astfel încât să nu treacă mai mult de 10 zile de la primirea cererii de suspendare.

    (5) Completul se pronunţă, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care este definitivă.

#M17

    (6) *** Abrogat ~ #Formă anterioară

    (7) Pentru motive temeinice, instanţa de recurs poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. (3) - (5) aplicându-se în mod corespunzător.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 300 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 300 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 300 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 300 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 300 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 300 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (7): art. 300 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 485

    Termenul de recurs

    (1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2) - (4), precum şi cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.

    (2) Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 301 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 310 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 486*)

    Cererea de recurs

    (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

#M17

1. a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, sau, după caz, numele, prenumele şi domiciliul reprezentantului convenţional, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate;

#B

1. b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului;
2. c) indicarea hotărârii care se atacă;
3. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

#M17

1. e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic.

    (2) La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic.

    (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

#CIN

    *) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 176/2005, a constatat că art. 302^1 alin. 1 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar".

    Conţinutul art. 486 alin. (1) lit. a), coroborat cu dispoziţiile alin. (3) din acelaşi articol, este similar cu conţinutul art. 302^1 alin. 1 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) lit. a): art. 302^1 alin. 1 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. b): art. 302^1 alin. 1 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. c): art. 302^1 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. d): art. 302^1 alin. 1 lit. c) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. e): art. 302^1 alin. 1 lit. d) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 302^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 302^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 487

    Motivarea recursului

    (1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

    (2) În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 303 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 303 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 303 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 488

    Motivele de casare

    (1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:

1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;
4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;
6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

    (2) Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 304 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 304 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 304 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 4: art. 304 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 5: art. 304 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 6: art. 304 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 7: art. 166 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 8: art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 489

    Sancţiunea nemotivării recursului

    (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

    (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

    (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 306 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 306 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 306 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M17

    ART. 490

    Depunerea recursului

    (1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii*).

    (2) Dispoziţiile art. 471^1 se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la art. 471^1 alin. (3) şi (5) se dublează în cazul recursului. La redactarea şi semnarea întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare, dispoziţiile art. 83 şi art. 84 alin. (1) rămân aplicabile.

#CIN

    *) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 737/2008, a constatat că dispoziţiile art. 302 din vechiul Cod de procedură civilă sunt neconstituţionale în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii".

    Conţinutul art. 490 alin. (1) este similar cu conţinutul art. 302 din vechiul Cod de procedură civilă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 302 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 303 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 303 alin. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 308 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 491

    Recursul incident şi recursul provocat

    (1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile.

    (2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    ART. 492

    Probe noi în recurs

    (1) În instanţa de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepţia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancţiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea.

    (2) În cazul în care recursul urmează să fie soluţionat în şedinţă publică, pot fi depuse şi alte înscrisuri noi până la primul termen de judecată.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 305 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M17

    ART. 493 *** Abrogat ~ #Formă anterioară

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

#B

    ART. 494

    Reguli privind judecata

    Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 316 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 495

    Ordinea cuvântului în şedinţă

    (1) Preşedintele va da mai întâi cuvântul recurentului, iar apoi intimatului.

    (2) Procurorul vorbeşte cel din urmă, în afară de cazul când este recurent. Dacă procurorul a pornit acţiunea civilă în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu recurs, procurorului i se va da cuvântul după recurent.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 309 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 309 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 496

    Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs

#M17

    (1) Instanţa, verificând toate motivele invocate şi judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.

#B

    (2) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 312 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 312 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M17

    ART. 497

    Soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite, o singură dată în cursul procesului, cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată. Atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alte instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsă de competenţă, când cauza va fi trimisă instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii. În cazul în care casarea s-a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 313 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 498

    Soluţiile pe care le pot pronunţa alte instanţe de recurs

    (1) În cazul în care competenţa de soluţionare a recursului aparţine tribunalului sau curţii de apel şi s-a casat hotărârea atacată, rejudecarea procesului în fond se va face de către instanţa de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

    (2) Instanţele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. În vederea rejudecării, cauza se trimite la instanţa care a pronunţat hotărârea casată ori la altă instanţă de acelaşi grad cu aceasta, din aceeaşi circumscripţie. Dispoziţiile art. 497 se aplică în mod corespunzător, în caz de necompetenţă, de depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi de încălcare a autorităţii de lucru judecat.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 312 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 312 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 312 alin. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 312 alin. 6^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 499

    Motivarea hotărârii

    Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.

    ART. 500

    Efectele casării

    (1) Hotărârea casată nu are nicio putere.

    (2) Actele de executare sau de asigurare făcute în temeiul unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. Instanţa va constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotărârii de casare.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 311 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 311 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 501

    Judecata în fond după casare

    (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.

    (2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat.

    (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

    (4) În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 315 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 315 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 315 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 315 alin. 3^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 502

    Neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atac

    La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 481 sunt aplicabile în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 315 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Contestaţia în anulare

 

    ART. 503

    Obiectul şi motivele contestaţiei în anulare

    (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

    (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

#M17

    (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 317 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 1: art. 317 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 2: art. 318 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 3: art. 318 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 504

    Condiţii de admisibilitate

    (1) Contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

    (2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat în fond.

    (3) O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar dacă se invocă alte motive.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 317 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 317 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 321 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 505

    Instanţa competentă

    (1) Contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

    (2) În cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu operează prorogarea competenţei.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 319 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 506

    Termen de exercitare

    (1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

    (2) Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 319 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 507

    Suspendarea executării

    Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 319^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 508

    Procedura de judecată

    (1) Contestaţia în anulare se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.

    (2) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Contestatorul va lua cunoştinţă de conţinutul acesteia de la dosarul cauzei.

    (3) Dacă motivul de contestaţie este întemeiat, instanţa va pronunţa o singură hotărâre prin care va anula hotărârea atacată şi va soluţiona cauza. Dacă soluţionarea cauzei la acelaşi termen nu este posibilă, instanţa va pronunţa o hotărâre de anulare a hotărârii atacate şi va fixa termen în vederea soluţionării cauzei printr-o nouă hotărâre. În acest ultim caz, hotărârea de anulare nu poate fi atacată separat.

    (4) Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 320 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 320 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 320 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Revizuirea

 

    ART. 509*)

    Obiectul şi motivele revizuirii

    (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în fiinţă;
3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;
4. un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

#M25

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;

#B

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
9. partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;
10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

#M17

    (2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

#CIN

    *) Conform prevederilor art. 7 pct. 1 şi art. 12 din Legea nr. 173/2022 (#M27), coroborate cu prevederile art. 2 din Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 2534/2022 (#M33), începând cu data de 1 ianuarie 2023 [data intrării în vigoare, pentru România, a Protocolului nr. 16*1) la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale], la articolul 509 alineatul (1), după punctul 10 se introduce un nou punct, punctul 10^1, cu următorul cuprins:

#M27

    "10^1. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi şi libertăţi prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau de protocoalele adiţionale la această convenţie, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunţată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;"

#CIN

    *1) Menţionăm că Protocolul nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a fost ratificat prin Legea nr. 172/2022 (#M26).

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 322 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 322 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 322 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 4: art. 322 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 5: art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 6: art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 7: art. 322 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 8: art. 322 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 9: art. 322 pct. 8 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 10: art. 322 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 11: art. 322 pct. 10 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 510

    Instanţa competentă

    (1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

    (2) În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.

    (3) În cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 323 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 323 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 511*)

    Termen de exercitare

    (1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotărârii;
2. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la cel din urmă act de executare;
3. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
4. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea prin care a fost sancţionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare disciplinară;
5. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă;
6. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;

#M25

7. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitivă a acesteia; în cazul minorilor, persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă, termenul de revizuire este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, de la încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului;

#B

8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

    (2) În cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteşte de la încetarea împiedicării.

    (3) Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 10 şi 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (4) Revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.

    (5) Dacă prin aceeaşi cerere se invocă motive diferite de revizuire, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător pentru fiecare motiv în parte.

#CIN

    *) Conform prevederilor art. 7 pct. 2 şi art. 12 din Legea nr. 173/2022 (#M27), coroborate cu prevederile art. 2 din Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 2534/2022 (#M33), începând cu data de 1 ianuarie 2023 [data intrării în vigoare, pentru România, a Protocolului nr. 16*1) la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale], la articolul 511, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

#M27

    "(3) Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 10, 10^1 şi 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii sau, după caz, a avizului consultativ al Curţii Europene a Drepturilor Omului, tradus în limba română, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale, în Monitorul Oficial al României, Partea I."

#CIN

    *1) Menţionăm că Protocolul nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a fost ratificat prin Legea nr. 172/2022 (#M26).

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 324 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 324 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 324 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 4: art. 324 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 5: art. 324 alin. 1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 6: art. 324 alin. 1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 7: art. 324 alin. 1 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 8: art. 324 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 324 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 324 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 512

    Suspendarea executării

    Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 325 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 513

    Procedura de judecată

    (1) Cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.

    (2) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Revizuentul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei.

    (3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

#M17

    (4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

#B

    (5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

    (6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 326 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 326 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 326 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 327 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 328 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 328 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    TITLUL III

    Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare

 

    CAPITOLUL I

    Recursul în interesul legii

 

    ART. 514

    Calitatea procesuală

    Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 329 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 515

    Condiţii de admisibilitate

    Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 330^5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 516

    Judecarea recursului în interesul legii

    (1) Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia/secţiile în a cărei/căror competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv unul dintre vicepreşedinţii acesteia este preşedinte al completului.

    (2) În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. (1), celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.

    (3) Atunci când problema de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va desemna câte 5 judecători din cadrul fiecărei secţii. Pentru întocmirea raportului, preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii.

    (4) După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. (1).

    (5) După alcătuirea completului potrivit alin. (4), preşedintele acestuia va desemna dintre membrii completului 3 judecători pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. Raportorii nu sunt incompatibili.

    (6) În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului va putea solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.

    (7) Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului sau a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, dacă este cazul, doctrina în materie, precum şi opinia specialiştilor consultaţi. Totodată, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.

    (8) Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.

    (9) La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (4).

    (10) Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.

    (11) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 330^6 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 330^6 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 330^6 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 330^6 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 330^6 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (7): art. 330^6 alin. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (8): art. 330^6 alin. 7 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (9): art. 330^6 alin. 8 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (10): art. 330^6 alin. 9 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (11): art. 330^6 alin. 10 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 517

    Conţinutul hotărârii şi efectele ei

    (1) Asupra cererii, completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se pronunţă prin decizie.

#M17

    (1^1) Cauzele similare aflate pe rolul instanţelor la data sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care soluţionarea acestora depinde de dezlegarea problemelor de drept ce fac obiectul recursului în interesul legii, pot fi suspendate până la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, conform alin. (4).

#B

    (2) Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

    (3) Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

#M17

    (4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 330^7 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 330^7 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 330^7 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 330^7 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 518

    Încetarea efectelor deciziei

    Decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    CAPITOLUL II

    Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

 

    ART. 519

    Obiectul sesizării

    Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 520*)

    Procedura de judecată

    (1) Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.

    (2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

    (3) După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanţe.

    (4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării.

    (5) Repartizarea sesizării este făcută de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori de persoana desemnată de aceştia.

    (6) Sesizarea se judecă de un complet format din preşedintele secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de un judecător desemnat de acesta şi 12 judecători din cadrul secţiei respective. Preşedintele secţiei sau, în caz de imposibilitate, judecătorul desemnat de acesta este preşedintele de complet şi va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor.

    (7) După alcătuirea completului potrivit alin. (6), preşedintele acestuia va desemna un judecător pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecăţii. Judecătorul desemnat raportor nu devine incompatibil.

    (8) Atunci când chestiunea de drept priveşte activitatea mai multor secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va transmite sesizarea preşedinţilor secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi alcătuit din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va prezida completul, din preşedinţii secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept, precum şi câte 5 judecători din cadrul secţiilor respective desemnaţi aleatoriu de preşedintele completului. După alcătuirea completului, pentru întocmirea raportului preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii. Raportorii nu sunt incompatibili.

    (9) Dispoziţiile alin. (8) se aplică în mod corespunzător şi atunci când chestiunea de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    (10) Raportul va fi comunicat părţilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, după caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii.

    (11) Dispoziţiile art. 516 alin. (6) - (9) se aplică în mod corespunzător.

    (12) Sesizarea se judecă fără citarea părţilor, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.

#CIN

    *) Reproducem mai jos prevederile art. XIX din Legea nr. 2/2013.

    "ART. XIX

    (1) Dispoziţiile art. 520 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică sesizărilor formulate în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016**).

    (2) Sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulate în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015***), se judecă de un complet format din preşedintele secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de un judecător desemnat de acesta şi 8 judecători din cadrul secţiei respective. Preşedintele secţiei sau, în caz de imposibilitate, judecătorul desemnat de acesta este preşedintele de complet şi va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor."

------------

    **) Termenul prevăzut la art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 a fost prorogat succesiv prin articolul unic alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 (#M2) şi prin art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 (#M12) până la data de 1 ianuarie 2019.

    Menţionăm că, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 29 octombrie 2021, a fost publicată Legea nr. 260/2021 (#M22), prin care a fost respinsă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 (#M12).

    ***) 1. Conform articolului unic alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 (#M2), dispoziţiile art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.

2. Conform art. I alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 (#M12), dispoziţiile art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

    Menţionăm că, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 29 octombrie 2021, a fost publicată Legea nr. 260/2021 (#M22), prin care a fost respinsă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 (#M12).

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

#B

    ART. 521

    Conţinutul şi efectele hotărârii

    (1) Asupra sesizării, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunţă prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

    (2) Dispoziţiile art. 517 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

#M17

    (3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei.

#B

    (4) Dispoziţiile art. 518 se aplică în mod corespunzător.

 

    TITLUL IV

    Contestaţia privind tergiversarea procesului

 

    ART. 522

    Subiectele contestaţiei şi motivele ei

    (1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

    (2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 523

    Retragerea contestaţiei

    Contestaţia poate fi retrasă oricând până la soluţionarea ei. Odată retrasă, contestaţia nu poate fi reiterată.

#M30

    ART. 524

    Forma contestaţiei

    Contestaţia se formulează în scris şi se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii. Contestaţia se poate formula şi verbal în şedinţă, caz în care va fi consemnată, împreună cu motivele arătate de parte, în încheierea de şedinţă.

#M30

    ART. 525

    Competenţa. Procedura de soluţionare

    (1) Contestaţia este de competenţa instanţei ierarhic superioare, care o soluţionează în complet format din 3 judecători. Când procesul se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se soluţionează în completul de 5 judecători. Când procesul se judecă de completul de 5 judecători, contestaţia se soluţionează de un alt complet de 5 judecători.

    (2) Instanţa învestită cu judecarea procesului va înainta de îndată contestaţia instanţei competente, împreună cu o copie certificată de pe dosarul cauzei. Atunci când este posibil, acestea se trimit instanţei ierarhic superioare în format electronic.

    (3) Formularea contestaţiei nu suspendă judecata.

    (4) Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 10 zile de la primirea dosarului.

    (5) Judecata se face în camera de consiliu, cu citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunţare.

    (6) Dacă instanţa găseşte contestaţia întemeiată, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor.

    (7) În toate cazurile, instanţa care soluţionează contestaţia nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului.

#M30

    ART. 526

    Sancţionarea contestatorului de rea-credinţă

    (1) Atunci când contestaţia a fost făcută cu rea-credinţă, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestaţiei.

    (2) Reaua-credinţă rezultă din caracterul vădit nefondat al contestaţiei, precum şi din orice alte împrejurări care îndreptăţesc constatarea că exercitarea acesteia s-a făcut în alt scop decât acela pentru care legea o recunoaşte.

 

#B

    CARTEA a III-a

    Procedura necontencioasă judiciară

 

    TITLUL I

    Dispoziţii generale

 

    ART. 527

    Domeniu de aplicare

    Cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor prezentei cărţi.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 331 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 528

    Competenţa

    (1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă.

    (2) În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.

    (3) În cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanţa în a cărei circumscripţie petentul îşi are, după caz, domiciliul, reşedinţa, sediul ori reprezentanţa, iar, dacă niciuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti sau, după caz, la Tribunalul Bucureşti.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 332 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 338 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 529

    Verificarea competenţei

    (1) Instanţa îşi verifică din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare.

    (2) Dacă instanţa se declară necompetentă, va trimite dosarul instanţei competente.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 334 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 334 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 530

    Cuprinsul cererii

    (1) Cererea va cuprinde numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul celui care o face şi, după împrejurări, ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanţei, obiectul, motivarea acesteia şi semnătura.

    (2) Ea va fi însoţită de înscrisurile pe care se sprijină.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 333 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 333 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 531

    Caracterul contencios

    Dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei ori prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 335 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 532

    Procedura

    (1) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanţei.

    (2) Instanţa poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum şi pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 121 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă (dispoziţie contrară)

 

    ART. 533

    Soluţionarea cererii

    Instanţa se pronunţă prin încheiere, în raport cu toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii.

    ART. 534

    Calea de atac

    (1) Încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie.

#M13

    (2) Încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.

#B

    (3) Termenul de apel va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.

    (4) Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoştinţă de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunţării.

    (5) Apelul se judecă în camera de consiliu.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 336 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 336 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 336 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 336 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 336 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 535

    Efectele hotărârii

    Încheierile pronunţate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 337 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 536

    Reguli aplicabile

    (1) Dispoziţiile art. 527 - 535 referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii.

    (2) Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziţii, care se vor completa cu cele ale prezentei cărţi.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 338 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 338 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 537

    Măsuri luate de preşedintele instanţei

    (1) Procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în competenţa preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.

    (2) În aceste cazuri, preşedintele trebuie să pronunţe încheierea în termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii.

    (3) Apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar apelul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel se judecă de un complet al instanţei respective.

    (4) Încheierile date de preşedinţii secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt definitive.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 339 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 339 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 339 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    TITLUL II

    Dispoziţii speciale

 

    ART. 538

    Eliberarea de copii de pe hotărâri şi de pe alte înscrisuri

    (1) La cerere, grefa instanţei va elibera copii de pe încheierea de şedinţă, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte înscrisuri aflate la dosar.

    (2) Copiile de pe încheierile de şedinţă, de pe hotărâre sau de pe dispozitiv se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecătorii, sub sancţiunea aplicabilă grefierilor pentru infracţiunea de fals.

    (3) În cazul în care dezbaterile nu s-au desfăşurat în şedinţă publică, alte persoane decât părţile nu pot dobândi copii de pe încheieri, expertize, înscrisuri sau declaraţii de martori decât cu încuviinţarea preşedintelui. Dispoziţiile art. 537 alin. (2) - (4) se aplică în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 148 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 148 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 148 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 539

    Încheieri pentru eliberarea unor bunuri

    (1) Cererea de eliberare privind sumele de bani sau alte valori ori titluri, consemnate, precum şi orice alte bunuri, păstrate la instanţă ori aflate în depozitul altuia, după caz, în legătură cu un proces, se introduce de persoana îndreptăţită la instanţa care a dispus acea măsură.

    (2) Cererea se va soluţiona prin încheiere executorie, dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate dacă instanţa consideră necesar.

    (3) În încheierea de eliberare se vor arăta deţinătorul obligat la eliberarea bunurilor, precum şi persoana îndreptăţită să le primească.

    (4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea pe baza căreia s-a cerut eliberarea bunului.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 332 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 336 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 336 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 540*)

    Inventarierea bunurilor minorului

    (1) În vederea inventarierii bunurilor minorului pus sub tutelă, instanţa de tutelă desemnează de îndată un delegat şi dispune citarea tutorelui şi a membrilor consiliului de familie, precum şi a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani.

    (2) Inventarul va cuprinde datele de identificare a bunurilor mobile sau imobile, descrierea lor sumară, inclusiv menţiuni privind starea bunurilor şi valoarea estimată a acestora, precum şi indicarea înscrisurilor existente cu privire la bunuri. De asemenea, inventarul va cuprinde menţiuni privind creanţele, datoriile sau alte pretenţii declarate de tutore sau de membrii consiliului de familie.

#CIN

    *) A se vedea şi art. 140 din Codul civil.

 

#B

    CARTEA a IV-a

    Despre arbitraj

 

    TITLUL I

    Dispoziţii generale

 

    ART. 541

    Noţiune

    (1) Arbitrajul este o jurisdicţie alternativă având caracter privat.

    (2) În administrarea acestei jurisdicţii, părţile litigante şi tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, cu condiţia ca regulile respective să nu fie contrare ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legii.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 542

    Obiectul arbitrajului

    (1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună.

    (2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.

    (3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 340 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 543

    Tribunalul arbitral

    Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiţi constituie, în sensul dispoziţiilor prezentei cărţi, tribunalul arbitral.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 340^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 544

    Organizarea arbitrajului de către părţi

    (1) Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiată conform dispoziţiilor titlului II din prezenta carte.

    (2) Sub rezerva respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, cel mai târziu odată cu constituirea tribunalului arbitral, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv eventuale proceduri prealabile de soluţionare a litigiului, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.

    (3) În lipsa regulilor prevăzute la alin. (2), tribunalul arbitral va putea stabili procedura de urmat aşa cum va socoti mai potrivit.

    (4) Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile ce urmează.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 341 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 341 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 341 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 341 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 545

    Organizarea arbitrajului de un terţ

    Părţile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o instituţie permanentă de arbitraj, potrivit titlului VII din prezenta carte, sau de o altă entitate ori de o persoană fizică. În aceste cazuri, soluţionarea litigiului este încredinţată unor arbitri, numiţi ori acceptaţi de părţi potrivit convenţiei arbitrale sau regulilor instituţiei permanente de arbitraj.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 341^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 546

    Reprezentarea părţilor

    (1) În litigiile arbitrale, părţile pot formula cereri şi îşi pot exercita drepturile procesuale personal sau prin reprezentant. Aceştia pot fi asistaţi de alţi specialişti.

    (2) În procedura arbitrală, împuternicirea dată avocaţilor, potrivit legii, valorează alegerea domiciliului sau, după caz, a sediului procesual la avocat, dacă în cuprinsul acesteia nu se prevede altfel, şi cuprinde dreptul avocatului de a exercita opţiunile cu privire la caducitatea arbitrajului potrivit art. 568, precum şi de a solicita ori de a accepta prelungirea termenului arbitrajului, prevăzut la art. 567.

    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul reprezentării părţii prin consilier juridic.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 547

    Intervenţia instanţei

    (1) Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi pentru îndeplinirea altor atribuţii ce revin instanţei judecătoreşti în arbitraj, partea interesată poate sesiza tribunalul în circumscripţia căruia are loc arbitrajul. Tribunalul va soluţiona cauza în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă.

    (2) Instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţă şi cu precădere, prin procedura ordonanţei preşedinţiale, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 342 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 342 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    TITLUL II

    Convenţia arbitrală

 

    ART. 548

    Forma scrisă

    (1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Condiţia formei scrise se consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.

    (2) În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 343 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 549

    Felurile convenţiei arbitrale

    (1) Convenţia arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal ori stabilită într-o convenţie separată, la care contractul principal face trimitere, fie sub forma compromisului.

    (2) Existenţa convenţiei arbitrale poate rezulta şi din înţelegerea scrisă a părţilor făcută în faţa tribunalului arbitral.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 343 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 550

    Clauza compromisorie

    (1) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituţionalizat este suficientă referirea la instituţia sau regulile de procedură ale instituţiei care organizează arbitrajul.

    (2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.

    (3) În caz de îndoială, clauza compromisorie se interpretează în sensul că se aplică tuturor neînţelegerilor care derivă din contractul sau din raportul juridic la care ea se referă.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 343^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 343^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 551

    Compromisul

    (1) Prin compromis părţile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazul arbitrajului instituţionalizat, dacă părţile nu au ales arbitrii şi nici nu au stabilit modalitatea de desemnare a acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de procedură ale respectivei instituţii arbitrale.

    (2) Compromisul se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părţi este deja pe rolul unei alte instanţe.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 343^2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 552

    Eficacitatea clauzei compromisorii

    Încheierea procedurii arbitrale cu sau fără pronunţarea unei hotărâri asupra fondului cauzei nu aduce atingere eficacităţii convenţiei arbitrale, sub forma clauzei compromisorii. Aceasta va rămâne valabilă şi va servi drept temei pentru orice nouă procedură arbitrală care ar fi declanşată în temeiul acesteia pentru soluţionarea oricărui litigiu apărut între părţi derivând din contractul principal.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 553

    Excluderea competenţei instanţei

    Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 343^3 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 554

    Verificarea competenţei instanţei

    (1) Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.

    (2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:

1. a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;
2. b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;
3. c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.

    (3) Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 343^4 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 343^4 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) lit. a): art. 343^4 alin. 2 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) lit. b): art. 343^4 alin. 2 lit. b) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) lit. c): art. 343^4 alin. 2 lit. c) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 343^4 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    TITLUL III

    Tribunalul arbitral

 

    ART. 555

    Arbitrii

    Poate fi arbitru orice persoană fizică dacă are capacitate deplină de exerciţiu.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 344 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 556

    Numărul arbitrilor

    (1) Părţile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de mai mulţi arbitri, care trebuie să fie întotdeauna în număr impar.

    (2) Dacă părţile nu au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de 3 arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea - supraarbitrul - desemnat de cei 2 arbitri.

    (3) Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 345 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 345 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 345 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 557

    Nulitatea parţială

    Este nulă clauza din convenţia arbitrală care conferă uneia dintre părţi un privilegiu cu privire la desemnarea arbitrilor ori care prevede dreptul uneia dintre părţi de a numi arbitrul în locul celeilalte părţi sau de a avea mai mulţi arbitri decât cealaltă parte.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 346 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 558

    Numirea arbitrilor

    (1) Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale.

    (2) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj va comunica celeilalte părţi, în scris, să procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) şi (3).

    (3) În comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor.

    (4) Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele, prenumele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului desemnat de aceasta.

    (5) Când propun arbitrii, fie prin convenţia arbitrală, fie în condiţiile alin. (2) - (4), părţile vor propune şi câte un supleant, pentru cazul în care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge în situaţia să nu îşi poată îndeplini însărcinarea.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 347 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 347 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 347 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 348 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 559

    Acceptarea sarcinii de arbitru

    Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi va fi comunicată părţilor, în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin poştă, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 349 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 560

    Numirea supraarbitrului

    Cei 2 arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului şi a unui supleant al acestuia, în termen de 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 559.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 350 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 561

    Numirea arbitrilor de către instanţă

    (1) În caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeşte arbitrul ori dacă cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere tribunalului prevăzut la art. 547 alin. (1) să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.

    (2) Tribunalul se pronunţă în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 351 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 351 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 562

    Incompatibilitatea arbitrilor

    (1) În afară de cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru judecători, arbitrul poate fi recuzat şi pentru următoarele motive, care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa:

1. a) neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în convenţia arbitrală;
2. b) când o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află arbitrul are un interes în cauză;
3. c) dacă arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legături comerciale directe cu una dintre părţi, cu o societate controlată de una dintre părţi sau aflată sub un control comun cu aceasta;
4. d) dacă arbitrul a prestat consultanţă uneia dintre părţi, a asistat sau a reprezentat una dintre părţi ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului.

    (2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite sau de care a luat cunoştinţă după numire.

    (3) Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi pe ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.

    (4) Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate potrivit alin. (3), comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare.

    (5) Abţinerea produce efecte pe data formulării ei, fără nicio altă formalitate.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 351^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 351^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 351^1 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 351^1 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 563

    Cererea de recuzare

    (1) Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.

    (2) Cererea de recuzare se soluţionează de tribunalul prevăzut la art. 547 alin. (1) prin încheiere, pronunţată cu citarea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.

    (3) Dispoziţiile prezentului cod privind recuzarea judecătorilor se aplică în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 351^2 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 351^2 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 564

    Înlocuirea arbitrilor

    În caz de recuzare, revocare, abţinere, renunţare, deces, precum şi în orice alt caz în care arbitrul este împiedicat să îşi îndeplinească sarcina şi dacă supleantul, la rândul său, este împiedicat să îşi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului potrivit dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 352 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 565

    Răspunderea arbitrilor

    Arbitrii răspund, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat, dacă:

1. a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor;
2. b) fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;
3. c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;
4. d) încalcă cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă alte îndatoriri ce le revin.

 

    Reglementări anterioare:

    - lit. a): art. 353 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - lit. b): art. 353 lit. b) din vechiul Cod de procedură civilă

    - lit. c): art. 353 lit. c) din vechiul Cod de procedură civilă

    - lit. d): art. 353 lit. d) din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 566

    Constituirea tribunalului arbitral

    (1) Tribunalul arbitral se consideră constituit la data acceptării însărcinării de arbitru unic sau, după caz, a ultimei acceptări a însărcinării de arbitru ori de supraarbitru.

    (2) Data acceptării este cea a expedierii comunicării prevăzute la art. 559.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 353^2 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 353^2 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 567

    Termenul arbitrajului

    (1) Dacă părţile nu au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale, sub sancţiunea caducităţii arbitrajului.

    (2) Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate tribunalului prevăzut la art. 547.

    (3) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), părţile pot consimţi în scris la prelungirea termenului arbitrajului.

    (4) Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o singură dată, cu cel mult 3 luni.

    (5) Termenul se prelungeşte de drept cu 3 luni în cazul decesului uneia dintre părţi.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 353^3 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 353^3 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 353^3 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 353^3 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 353^3 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 568

    Caducitatea arbitrajului

    (1) La primul termen de judecată la care au fost legal citate, părţile sunt obligate să declare în scris, sub sancţiunea decăderii, dacă înţeleg să invoce caducitatea arbitrajului.

    (2) Când cel puţin una dintre părţi a formulat declaraţia prevăzută la alin. (1), tribunalul arbitral, la expirarea termenului prevăzut la art. 567, va pronunţa o hotărâre prin care va constata că arbitrajul a devenit caduc, cu excepţia situaţiei în care părţile declară în mod expres că renunţă la caducitate, caz în care va continua judecata.

    (3) Probele administrate în cadrul procedurii devenite caducă vor putea fi utilizate, dacă este cazul, într-un nou arbitraj, în măsura în care se socoteşte că nu este necesară refacerea lor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 353^3 alin. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 353^3 alin. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 569

    Locul arbitrajului

    Părţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileşte de tribunalul arbitral.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 354 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 570

    Limba arbitrajului

    (1) Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori, dacă părţile nu se înţeleg, într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral.

    (2) Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător.

    (3) Părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 369^4 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 369^4 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 369^4 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    TITLUL IV

    Procedura arbitrală

 

    CAPITOLUL I

    Sesizarea tribunalului arbitral

 

    ART. 571

    Cererea de arbitrare

    (1) Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă, care va cuprinde:

1. a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă sunt cunoscute de reclamant. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
2. b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în litigiu, când este cazul anexându-se dovada calităţii;
3. c) menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată, iar dacă a fost consemnată într-un înscris separat ori s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;
4. d) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;
5. e) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea;
6. f) numele, prenumele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral;
7. g) semnătura părţii.

    (2) Cererea se poate face printr-un proces-verbal încheiat în faţa tribunalului arbitral şi semnat de părţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) lit. a): art. 355 alin. 1 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. b): art. 355 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. c): art. 355 alin. 1 lit. c) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. d): art. 355 alin. 1 lit. d) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. e): art. 355 alin. 1 lit. e) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. f): art. 355 alin. 1 lit. f) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. g): art. 355 alin. 1 lit. g) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 355 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 572

    Comunicarea cererii arbitrale

    Reclamantul va comunica pârâtului, precum şi fiecărui arbitru copie de pe cererea de arbitrare şi de pe înscrisurile anexate.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 356 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 573

    Întâmpinarea

    (1) În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare cuprinzând excepţiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni prevăzute la art. 571 pentru cererea de arbitrare.

    (2) Excepţiile şi alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie invocate, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată.

    (3) Dacă tribunalul arbitral apreciază că nedepunerea întâmpinării justifică amânarea soluţionării litigiului, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amânare.

    (4) Dispoziţiile art. 572 se aplică în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 356^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 356^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 356^1 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 356^1 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 574

    Cererea reconvenţională

    (1) Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului, derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională.

    (2) Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 357 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 357 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    CAPITOLUL II

    Judecata

 

    ART. 575

    Dispoziţii generale

    (1) Judecata arbitrală se desfăşoară potrivit regulilor procedurale stabilite la art. 576.

    (2) Cu toate acestea, principiile fundamentale ale procesului civil prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 8 - 10, art. 12 - 16, art. 19 - 21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) şi la art. 23 sunt aplicabile în mod corespunzător şi în procedura arbitrală.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 358 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 576

    Reguli de procedură aplicabile

    (1) Părţile pot stabili, în convenţia arbitrală, regulile de procedură aplicabile arbitrajului sau îi pot împuternici pe arbitri să stabilească aceste reguli. Aceste reguli se completează, dacă este cazul, cu prevederile prezentei cărţi.

    (2) Când părţile recurg la arbitrajul instituţionalizat, se aplică dispoziţiile art. 619 alin. (3).

    (3) În toate celelalte cazuri, procedura arbitrală este cea stabilită de prezenta carte.

    ART. 577

    Comunicarea actelor de procedură

    (1) Comunicarea între părţi sau către părţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiilor, hotărârilor arbitrale şi încheierilor de şedinţă se face prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire. Înştiinţarea părţilor cu privire la alte măsuri luate de tribunalul arbitral poate fi făcută şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.

    (2) Înscrisurile pot fi înmânate şi personal părţii, sub semnătură.

    (3) Dovezile de comunicare se depun la dosar.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 358^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 358^1 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 578

    Verificarea dosarului

    (1) Îndată după expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, tribunalul arbitral verifică stadiul pregătirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.

    (2) După această verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixează termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^2 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 358^2 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 579

    Verificarea competenţei

    (1) La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, tribunalul arbitral îşi verifică propria sa competenţă de a soluţiona litigiul.

    (2) Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că este competent, consemnează acest lucru într-o încheiere, care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608.

    (3) Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că nu este competent să soluţioneze litigiul cu care a fost sesizat, îşi declină competenţa printr-o hotărâre, împotriva căreia nu se poate formula acţiunea în anulare, prevăzută la art. 608.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 343^3 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 580

    Termenul de citare

    Între data primirii citaţiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 358^3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 581

    Participarea terţilor

    (1) Terţii pot participa la procedura arbitrală în condiţiile art. 61 - 77, dar numai cu acordul lor şi al tuturor părţilor. Cu toate acestea, intervenţia accesorie este admisibilă şi fără îndeplinirea acestei condiţii.

    (2) Dispoziţiile art. 580 se aplică în mod corespunzător.

    ART. 582

    Absenţa unei părţi

    Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va cere, cel mai târziu cu 3 zile înainte de data pentru care a fost stabilită dezbaterea, amânarea acesteia pentru motive temeinice, încunoştinţând în acelaşi termen şi cealaltă parte, precum şi arbitrii. Aprecierea temeiniciei motivelor absenţei uneia dintre părţi, precum şi a motivelor pentru care absenţa justifică amânarea dezbaterii este de competenţa exclusivă a tribunalului arbitral, hotărârea acestuia nefiind supusă niciunei căi de atac.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 358^5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 583

    Solicitarea judecării în lipsă

    Oricare dintre părţi poate cere în scris ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa, pe baza probelor aflate la dosar. Dispoziţiile art. 580 se aplică în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 358^6 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 584

    Absenţa ambelor părţi

    (1) Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă la termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Aprecierea temeiniciei motivelor amânării este de competenţa exclusivă a tribunalului arbitral, hotărârea acestuia nefiind supusă niciunei căi de atac.

    (2) Chiar dacă părţile nu solicită amânarea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate să amâne judecarea acestuia, citând părţile, dacă apreciază că prezenţa lor la dezbatere este necesară, sau acordând un termen pentru ca părţile să îşi poată formula concluziile în scris.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 358^7 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 585

    Măsuri asigurătorii

    (1) Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părţi poate cere tribunalului prevăzut la art. 547 să încuviinţeze măsuri asigurătorii şi măsuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.

    (2) La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare sau, în lipsă, dovada comunicării prevăzute la art. 558 alin. (2), precum şi convenţia arbitrală.

    (3) Încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.

    (4) În cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii şi măsurile provizorii, precum şi constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească, potrivit prevederilor alin. (1).

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^8 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 358^8 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 358^8 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 358^9 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 586

    Sarcina probei

    (1) Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.

    (2) În vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^10 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 358^10 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 587

    Propunerea probelor

    (1) Probele care nu au fost cerute prin cererea de arbitrare sau prin întâmpinare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, în afară de cazurile prevăzute la art. 254 alin. (2).

    (2) Tribunalul arbitral are competenţa exclusivă de a decide asupra utilităţii, pertinenţei şi concludenţei probelor propuse de părţi. Cu consultarea părţilor, tribunalul arbitral poate fixa termene-limită pentru administrarea probelor încuviinţate. După expirarea acestor termene, administrarea probei nu mai poate avea loc decât dacă tribunalul arbitral apreciază că aceasta este esenţială pentru soluţionarea corectă a litigiului.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^12 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 588

    Administrarea probelor

    (1) Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuată în faţa supraarbitrului sau, cu acordul părţilor, în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.

    (2) Dacă una dintre părţi deţine un mijloc de probă, tribunalul arbitral poate ordona înfăţişarea lui.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^11 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 589

    Audierea martorilor şi a experţilor

    (1) Martorii şi experţii sunt audiaţi fără prestare de jurământ.

    (2) Audierea martorilor şi a experţilor poate fi făcută, la cererea sau cu consimţământul acestora, şi la locuinţa ori la locul unde îşi desfăşoară activitatea. De asemenea, tribunalul arbitral le cere să răspundă în scris întrebărilor puse, acordând un termen în acest scop.

    (3) Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa tribunalului prevăzut la art. 547.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^11 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 358^11 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 590

    Informaţii deţinute de autorităţile publice

    (1) Tribunalul arbitral poate solicita informaţii scrise autorităţilor publice în legătură cu actele şi acţiunile acestora, care sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.

    (2) Dacă autoritatea publică refuză transmiterea informaţiilor, deşi nu sunt îndeplinite condiţiile art. 298 alin. (2), părţile sau arbitrii pot sesiza tribunalul prevăzut la art. 547, care va lua măsurile prevăzute de art. 298 alin. (1).*)

#CIN

    *) În mod eronat, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, lipsea punctul de la finalul alin. (2).

 

#B

    ART. 591

    Aprecierea probelor

    Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 358^11 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 592

    Cereri şi excepţii

    (1) Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.

    (2) Orice cereri şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate. Dispoziţiile art. 587 se aplică în mod corespunzător.

    (3) Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularităţii şi înainte de a se pune concluzii în fond.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^12 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 358^12 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 358^12 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 593

    Încheierea de şedinţă

    (1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă.

    (2) Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere şi va fi motivată.

    (3) Încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 603 alin. (1) lit. a) şi b), şi următoarele menţiuni:

1. a) o scurtă descriere a desfăşurării şedinţei;
2. b) cererile şi susţinerile părţilor;
3. c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;
4. d) dispozitivul;
5. e) semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor 602 alin. (3).

    (4) Dispoziţiile art. 603 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

    (5) Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu, tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de şedinţă printr-o altă încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 358^13 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 358^13 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3) lit. a): art. 358^13 alin. 3 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3) lit. b): art. 358^13 alin. 3 lit. b) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3) lit. c): art. 358^13 alin. 3 lit. c) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3) lit. d): art. 358^13 alin. 3 lit. d) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3) lit. e): art. 358^13 alin. 3 lit. e) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 360^2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 358^13 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 594

    Atacarea separată a încheierilor de şedinţă

    (1) Pot fi atacate separat cu acţiunea în anulare prevăzută la art. 608 încheierile tribunalului arbitral prin care s-au luat următoarele măsuri:

1. a) a fost suspendat cursul arbitrajului, potrivit 412 şi 413;
2. b) au fost luate măsuri asigurătorii sau provizorii, potrivit 585;
3. c) a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unei dispoziţii legale.

    (2) Dispoziţiile art. 608 - 613 se aplică în mod corespunzător, în măsura în care prezentul articol nu prevede altfel.

    (3) În afara motivelor prevăzute la art. 608, în acţiunea în anulare se poate invoca şi lipsa condiţiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurilor dispuse prin încheiere.

    (4) Acţiunea în anulare poate fi introdusă în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (1) lit. a), când poate fi formulată cât timp durează suspendarea.

    (5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), acţiunea în anulare nu suspendă cursul arbitrajului.

    (6) Soluţionând acţiunea în anulare, curtea de apel poate, după caz, să menţină, să modifice sau să desfiinţeze măsurile dispuse de tribunalul arbitral prin încheiere. Hotărârea curţii de apel este definitivă.

 

    CAPITOLUL III

    Cheltuielile arbitrale

 

    ART. 595

    Cheltuielile arbitrale

    (1) Cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, experţilor, martorilor se suportă potrivit înţelegerii dintre părţi.

    (2) În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul, integral, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate, sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 359 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 359 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 596

    Onorariul arbitrilor

    (1) Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor şi poate obliga părţile să consemneze, potrivit dispoziţiilor sale, suma respectivă prin contribuţie egală.

    (2) Părţile pot fi obligate solidar la plată.

    (3) Dacă pârâtul nu îşi îndeplineşte obligaţia care îi revine potrivit alin. (1), în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna întreaga sumă, urmând ca prin hotărârea arbitrală să se stabilească cuantumul final al onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 359^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 359^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 359^1 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 597

    Plata anticipată a cheltuielilor

    (1) Tribunalul arbitral poate obliga părţile sau pe fiecare dintre ele la avansarea oricăror cheltuieli necesare pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului.

    (2) Tribunalul arbitral poate să nu dea curs arbitrajului până la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevăzute în prezentul capitol.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 359^1 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 359^2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 598

    Verificarea cheltuielilor

    La cererea oricăreia dintre părţi, tribunalul prevăzut la art. 547 va examina temeinicia măsurilor dispuse de tribunalul arbitral şi va stabili, prin încheiere executorie şi care nu este supusă niciunei căi de atac, cuantumul onorariilor arbitrilor şi al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum şi modalităţile de consemnare, de avansare sau de plată.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 359^3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 599

    Plata onorariilor

    (1) Plata onorariilor arbitrilor se va face după comunicarea către părţi a hotărârii arbitrale.

    (2) Dacă arbitrajul se întrerupe fără a se pronunţa o hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusă se reduc în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 359^4 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 359^4 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 600

    Regularizarea cheltuielilor

    Orice diferenţă în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizează cel mai târziu prin hotărârea arbitrală şi se plăteşte până la comunicarea hotărârii către părţi. Hotărârea nu se va comunica, dacă este cazul, până la plata diferenţei.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 359^5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    CAPITOLUL IV

    Hotărârea arbitrală

 

    ART. 601

    Soluţionarea litigiului

    (1) Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, potrivit dispoziţiilor art. 5.

    (2) Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 360 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 360 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 602

    Deliberarea şi pronunţarea

    (1) În toate cazurile, pronunţarea trebuie să fie precedată de deliberarea în secret a arbitrilor, în modalitatea stabilită de convenţia arbitrală sau, în lipsă, de tribunalul arbitral.

    (2) Pronunţarea poate fi amânată cu cel mult 21 de zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului, stabilit potrivit art. 567.

    (3) Hotărârea se ia cu majoritatea de voturi.

    (4) După deliberare, se va întocmi o minută, care va cuprinde pe scurt conţinutul dispozitivului hotărârii şi în care se va arăta, când este cazul, opinia minoritară.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 360^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 360^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 360^2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 360^2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 603

    Hotărârea arbitrală

    (1) Hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă:

1. a) componenţa nominală a tribunalului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii;
2. b) numele şi prenumele părţilor, domiciliul ori reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele şi prenumele reprezentanţilor părţilor, precum şi ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;
3. c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;
4. d) obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor;
5. e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect, întemeiază soluţia;
6. f) dispozitivul;
7. g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva 602 alin. (3), şi, dacă este cazul, semnătura asistentului arbitral.

    (2) Arbitrul care a avut o altă părere va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. Această regulă se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care există opinie concurentă.

#M7

    (3) În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial. După verificarea de către instanţa judecătorească ori de către notarul public a respectării condiţiilor şi după îndeplinirea procedurilor impuse de lege şi achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil în cauză. Dacă hotărârea arbitrală se execută silit, verificările prevăzute în prezentul alineat vor fi efectuate de către instanţă, în cadrul procedurii de încuviinţare a executării silite.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) lit. a): art. 361 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. b): art. 361 lit. b) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. c): art. 361 lit. c) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. d): art. 361 lit. d) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. e): art. 361 lit. e) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. f): art. 361 lit. f) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. g): art. 361 lit. g) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 360^2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 363 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 604

    Lămurirea, completarea şi îndreptarea hotărârii

    (1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, oricare dintre părţi poate cere tribunalului arbitral să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.

    (2) Dacă prin hotărârea pronunţată tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre părţi poate solicita completarea ei.

    (3) Cererea de lămurire sau de completare se formulează, potrivit alin. (1), respectiv alin. (2), în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii şi se soluţionează de tribunalul arbitral, prin hotărâre separată, cu citarea părţilor.

    (4) Greşelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greşeli evidente care nu schimbă fondul soluţiei, precum şi greşelile de calcul pot fi îndreptate, prin încheiere, la cererea oricăreia dintre părţi, formulată în termenul prevăzut de alin. (3), sau din oficiu. Părţile vor fi citate dacă tribunalul arbitral apreciază că este necesar.

    (5) Hotărârea de lămurire sau de completare ori încheierea de îndreptare se pronunţă de îndată şi face parte integrantă din hotărârea arbitrală.

    (6) Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lămurirea, completarea sau îndreptarea hotărârii.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (2): art. 362 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 362 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 362 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 362 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (6): art. 362 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 605

    Comunicarea hotărârii

    (1) Hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în termen de cel mult o lună de la data pronunţării ei.

    (2) La cererea oricăreia dintre părţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condiţiile alin. (1).

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 363 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 363 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 606

    Efectele hotărârii arbitrale

    Hotărârea arbitrală comunicată părţilor este definitivă şi obligatorie.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 363 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 367 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 607

    Păstrarea dosarului

    În termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii sau de la data lămuririi, completării ori îndreptării ei, potrivit art. 604, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la tribunalul prevăzut la art. 547, ataşând şi dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 363^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    TITLUL V

    Desfiinţarea hotărârii arbitrale

 

    ART. 608

    Acţiunea în anulare

    (1) Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive:

1. a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;
2. b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante;
3. c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;
4. d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;
5. e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la 567, deşi cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. (1) şi (2);
6. f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;
7. g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri;
8. h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii;
9. i) dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

    (2) Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularităţile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) şi (3) sau care pot fi remediate pe calea prevăzută la art. 604.

    (3) Pentru dovedirea motivelor de anulare nu pot fi aduse ca probe noi decât înscrisuri.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) lit. a): art. 364 lit. a) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. b): art. 364 lit. b) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. c): art. 364 lit. c) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. d): art. 364 lit. d) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. e): art. 364 lit. e) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. f): art. 364 lit. f) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. g): art. 364 lit. g) din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) lit. h): art. 364 lit. i) din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 609

    Renunţarea la acţiunea în anulare

    (1) Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.

    (2) Renunţarea la acest drept se poate face numai după pronunţarea hotărârii arbitrale.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 364^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 364^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 610

    Instanţa competentă

    Competenţa de a judeca acţiunea în anulare revine curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 365 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 611

    Termen de exercitare

    (1) Acţiunea în anulare va fi introdusă la curtea de apel în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale. Dacă s-a formulat o cerere potrivit art. 604, termenul curge de la data comunicării hotărârii sau, după caz, a încheierii prin care a fost soluţionată cererea.

    (2) Pentru motivul prevăzut la art. 608 alin. (1) lit. i), termenul este de 3 luni de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 365 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 612

    Suspendarea executării

    Curtea de apel va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare. Dispoziţiile art. 484 alin. (2) - (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 365 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 613

    Judecarea acţiunii în anulare

    (1) Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă.

    (2) Întâmpinarea este obligatorie. Dispoziţiile art. 205 - 208 sunt aplicabile în mod corespunzător.

    (3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi:

1. a) în cazurile prevăzute la 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii;
2. b) în celelalte cazuri prevăzute la 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate.

#M13

    (4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 366^1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 366 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 366 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    TITLUL VI

    Executarea hotărârii arbitrale

 

    ART. 614

    Executarea de bunăvoie

    Hotărârea arbitrală se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în cuprinsul acesteia.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 367 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#M13

    ART. 615

    Executarea silită

    Hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca o hotărâre judecătorească. Dispoziţiile art. 603 alin. (3) rămân aplicabile.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 368 din vechiul Cod de procedură civilă