Codul de procedură civilă - TITLUL III

    TITLUL III

    Competenţa instanţelor judecătoreşti

 

    CAPITOLUL I

    Competenţa materială

 

    SECŢIUNEA 1

    Competenţa după materie şi valoare

 

    ART. 94

    Judecătoria

    Judecătoriile judecă:

1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
2. a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;

#M17

1. b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de lege în competenţa instanţelor judecătoreşti;

#B

1. c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
2. d) cererile de evacuare;
3. e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;
4. f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;
5. g) cererile posesorii;
6. h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;
7. i) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;
8. j) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;

#M17

    j^1) cererile în materie de moştenire, indiferent de valoare;

    j^2) cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare;

    j^3) cererile în materia fondului funciar, cu excepţia celor date prin lege specială în competenţa altor instanţe;

#B

200. k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;
201. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
202. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - pct. 1: art. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 1: art. 2 pct. 1 lit. B din Decretul nr. 203/1974

    - pct. 2: art. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 2: art. 2 pct. 2 din Decretul nr. 203/1974

    - pct. 3: art. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 95

    Tribunalul

    Tribunalele judecă:

1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;

#M17

3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;

#B

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - pct. 1: art. 2 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 2: art. 2 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 2: art. 3 pct. 2 lit. a) din Decretul nr. 203/1974

    - pct. 3: art. 2 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 3: art. 3 pct. 2 lit. b) din Decretul nr. 203/1974

    - pct. 4: art. 2 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 96

    Curtea de apel

    Curţile de apel judecă:

1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;

#M17

3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;

#B

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - pct. 1: art. 3 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 2: art. 3 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 3: art. 3 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 4: art. 3 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 97*)

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

#CIN

    *) A se vedea şi secţiunea a 2-a - Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - din capitolul I al titlului II din Legea nr. 304/2004, republicată.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - pct. 1: art. 4 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 2: art. 4 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 4: art. 4 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    SECŢIUNEA a 2-a

    Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă

 

    ART. 98

    Reguli generale

    (1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.

    (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.

    (3) În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 99

    Cazul mai multor capete principale de cerere

    (1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.

    (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 100

    Cererea formulată de mai mulţi reclamanţi

    (1) Dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte.

    (2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi atunci când unul sau mai mulţi reclamanţi formulează, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, pretenţii împotriva mai multor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte şi fără legătură între ele.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 101

    Valoarea cererii în cazuri speciale

    (1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii.

    (2) Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

    (3) În cererile de aceeaşi natură, privitoare la contracte de locaţiune ori de leasing, precum şi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteşte după chiria sau arenda anuală.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 102

    Cererea de plată parţială

    Când prin acţiune se cere plata unei părţi dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.

    ART. 103

    Cererea privind prestaţii succesive

    În cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată, valoarea lor se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate.

    ART. 104

    Cererile în materie imobiliară

    (1) În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale.

    (2) În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziţiile art. 98.

#M17

    ART. 105 *** Abrogat ~ #Formă anterioară

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

#B

    ART. 106

    Dispoziţii speciale

    (1) Instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.

    (2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi la judecarea căilor de atac.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 18^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    CAPITOLUL II

    Competenţa teritorială

 

    ART. 107

    Regula generală

    (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

    (2) Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 7 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 108

    Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscut

    Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 109

    Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte

    Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

 

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 7 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 110

    Cererile îndreptate împotriva unei entităţi fără personalitate juridică

    Cererea de chemare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanţa competentă pentru persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 7 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 111

    Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public

    Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 8 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 112

    Pluralitatea de pârâţi

    (1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

    (2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 9 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 113

    Competenţa teritorială alternativă

    (1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente:

1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei;
2. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii;
3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract;
4. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului;
5. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară;
6. instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;
7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;
8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;
9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

    (2) Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 2: art. 10 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 10 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 4: art. 10 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 5: art. 10 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 6: art. 10 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 7: art. 10 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 8: art. 10 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 9: art. 10 pct. 8 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 6 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 114*)

    Cereri în materie de tutelă şi familie

    (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

    (2) În cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.

#CIN

    *) 1. Reproducem mai jos prevederile art. 229 din Legea nr. 71/2011, cu modificările ulterioare.

    "ART. 229*)

    (1) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară.

    (2) Până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă:

1. a) atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completele specializate pentru minori şi familie;
2. b) raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepţia anchetei prevăzute la 508 alin. (2), care se efectuează de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;
3. c) autorităţile şi instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice continuă să exercite atribuţiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil, cu excepţia celor date în competenţa instanţei de tutelă.

    (3) Până la data intrării în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), atribuţiile instanţei de tutelă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau ale interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia revin autorităţii tutelare.

    (3^1) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgenţă şi a supravegherii specializate se stabilesc şi se monitorizează potrivit art. 58 - 70**) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare.

    (3^2) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanţă.

    (3^3) *** Abrogat ~ #Formă anterioară

    (4) Cererile în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil rămân să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti sau, după caz, de autorităţile administrative competente potrivit legii în vigoare la data sesizării lor."

#CIN

    *) 1. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 795/2020, a constatat că dispoziţiile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 sunt neconstituţionale.

2. Conform art. VIII din Legea nr. 60/2012, cererile prevăzute la art. 229 alin. (3) şi (3^2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările ulterioare, în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 60/2012 rămân să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti competente potrivit legii în vigoare la data sesizării lor.

    **) După republicarea Legii nr. 272/2004, art. 58 - 70 au devenit art. 62 - 74.

 

#CIN

2. Reproducem mai jos prevederile art. 76 din Legea nr. 76/2012.

    "ART. 76

    Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare."

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 229^1 alin. (1) din Legea nr. 71/2011

    - alin. (2): art. 229^1 alin. (2) din Legea nr. 71/2011

 

#B

    ART. 115

    Cererile în materie de asigurări

    (1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află:

1. domiciliul sau sediul asiguratului;
2. bunurile asigurate;
3. locul unde s-a produs riscul asigurat.

    (2) Alegerea competenţei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire.

    (3) În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.

    (4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale şi aeriene.

 

    Doctrină

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 11 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 11 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 11 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 11 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 11 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 116

    Alegerea instanţei

    Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 12 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 117

    Cererile privitoare la imobile

    (1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

    (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.

    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 13 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 13 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 118

    Cererile privitoare la moştenire

    (1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:

1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;
2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

    (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1) pct. 1: art. 14 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 2: art. 14 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1) pct. 3: art. 14 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 119

    Cereri privitoare la societăţi

    Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări similare:

    - art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată (dispoziţii rămase în vigoare)

    Reglementări anterioare:

    - art. 15 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 120

    Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preventiv

    Cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări similare:

    - art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 (dispoziţii noi)

    - art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 (dispoziţii noi)

    - art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 (dispoziţii noi)

    Reglementări anterioare:

    - art. 16 din vechiul Cod de procedură civilă

    - art. 5 din Legea nr. 637/2002

    - art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004

    - art. 36 din Legea nr. 503/2004, republicată

    - art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

    - art. 5 alin. (1) din Legea nr. 381/2009

 

    ART. 121

    Cererile împotriva unui consumator

    Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    CAPITOLUL III

    Dispoziţii speciale

 

    ART. 122

    Regimul regulilor de competenţă

    Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.

    ART. 123

    Cereri accesorii, adiţionale şi incidentale

    (1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.

    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.

    (3) Când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 17 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 124

    Apărări şi incidente procedurale

    (1) Instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe.

    (2) Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 125

    Cererea în constatare

    În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 18 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 126

    Alegerea de competenţă

    (1) Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

    (2) În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 19 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 127

    Competenţa facultativă

#M17

    (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

    (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

    (2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

#B

    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 128

    Incidente privind arbitrajul

    Competenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legătură cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul cod aparţine în toate cazurile tribunalului în circumscripţia căruia are loc arbitrajul.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 4^1 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    CAPITOLUL IV

    Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei

 

    SECŢIUNEA 1

    Necompetenţa şi conflictele de competenţă

 

    ART. 129

    Excepţia de necompetenţă

    (1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată.

    (2) Necompetenţa este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;

#M17

2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat;

#B

3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

    (3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 159 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 1: art. 159 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 2: art. 159 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2) pct. 3: art. 159 alin. 1 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 159 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 130

    Invocarea excepţiei

    (1) Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.

#M17

    (2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

    (3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

#B

    (4) Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 159^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 159^1 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 159^1 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 158 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 131

    Verificarea competenţei

#M17

    (1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

#B

    (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 159^1 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 132

    Soluţionarea excepţiei

    (1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.

    (2) Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză.

    (3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

    (4) Dacă instanţa se declară necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de competenţa instanţelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 158 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 158 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 158 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 133

    Conflictul de competenţă. Cazuri

    Există conflict de competenţă:

1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces;
2. când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - pct. 1: art. 20 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - pct. 2: art. 20 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 134

    Suspendarea procesului

    Instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 21 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 135

    Soluţionarea conflictului de competenţă

    (1) Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.

    (2) Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

    (3) Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict.

    (4) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 22 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 22 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (1): art. 22 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 22 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 22 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 136

    Dispoziţii speciale

    (1) Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.

    (2) Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.

    (3) Conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători.

    (4) Dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate.

 

    Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    ART. 137

    Probele administrate în faţa instanţei necompetente

    În cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 160 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Litispendenţa şi conexitatea

 

    ART. 138

    Excepţia litispendenţei

    (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.

    (2) Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond.

    (3) Când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite.

    (4) Când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad.

    (5) Încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul.

    (6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului.

    (7) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiaşi instanţe.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 1201 din vechiul Cod civil

    - alin. (1): art. 163 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 163 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 163 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 163 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 139

    Excepţia conexităţii

    (1) Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.

    (2) Excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.

    (3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe. Dacă instanţele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanţa superioară în grad.

    (4) Când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se face la acea instanţă. Dispoziţiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.

    (5) În orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 164 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 164 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 164 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 164 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (4): art. 164 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (5): art. 165 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    SECŢIUNEA a 3-a

    Strămutarea proceselor. Delegarea instanţei

 

    ART. 140

    Temeiul strămutării

    (1) Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică.

    (2) Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale.

    (3) Constituie motiv de siguranţă publică împrejurările excepţionale care presupun că judecata procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 37 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 37 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 37 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 141

    Cererea de strămutare

    (1) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului.

    (2) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 38 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 37 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 38 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 142

    Instanţa competentă

#M17

    (1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, precum şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.

#B

    (2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii instanţa de la care se cere strămutarea.

    (3) La primirea cererii de strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 39 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 39 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 40 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 143

    Suspendarea judecării procesului

    (1) La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată.

    (2) Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac.

    (3) Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanţei de la care s-a cerut strămutarea.

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 40 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 40 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 144

    Judecarea cererii

    (1) Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces.

#M17

    (2) Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.

#B

    (3) Instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoştinţată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 40 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 40 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (3): art. 40 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 145

    Efectele admiterii cererii

    (1) *) În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere strămutarea.

    (2) Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. În cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.

    (3) Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac.

#CIN

    *) 1. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558/2014, a constatat că dispoziţiile art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părţi.

2. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 169/2016 (#M9), a constatat că dispoziţiile art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului.

 

    Jurisprudenţă - Codul de procedură civilă adnotat

 

    Reglementări anterioare:

    - alin. (1): art. 40 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 40 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă

    - alin. (2): art. 40 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă

 

#B

    ART. 146

    Formularea unei noi cereri de strămutare

    (1) Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.

    (2) Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibilă dacă pricina se află pe rolul aceleiaşi instanţe.

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 40^2 din vechiul Cod de procedură civilă

 

    ART. 147*)

    Delegarea instanţei

    Când, din cauza unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece procesul.

#CIN

    *) Conform art. 6 din Legea nr. 220/2022 (#M32), în aplicarea dispoziţiilor art. 147 din Legea nr. 134/2010, republicată, atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite instanţei delegate în format electronic. Împiedicarea funcţionării instanţei este adusă la cunoştinţă prin afişare la sediul instanţei, precum şi prin publicare pe portalul instanţelor de judecată http://portal.just.ro şi pe site-ul Ministerului Justiţiei.

    Conform art. 20 din Legea nr. 220/2022 (#M32), dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 220/2022 (#M32) se aplică pentru o durată de un an de la data de 22 iulie 2022 [data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2022 (#M32)].

    Conform art. 21 din Legea nr. 220/2022 (#M32), dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 220/2022 (#M32) sunt aplicabile şi proceselor şi executărilor silite începute anterior datei de 22 iulie 2022 [data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2022 (#M32)].

 

    Reglementări anterioare:

    - art. 23 din vechiul Cod de procedură civilă